×
×
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum 21 minute
24 Ore
7 Zile
30 Zile
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Sâmbătă, 23 septembrie 2017, 10:30
EUR (€)
-0.0037 ↘
4.5950 RON
USD ($)
-0.0277 ↘
3.8316 RON
• • •
Hai să-ți spun pe cine-ai omorât aseară
Respirație gură la gură pentru o relicvă comică
O comedie neagră la Teatrul Naţional
O comedie neagră la Teatrul Naţional

Felix Alexa a pus în scenă comedia neagră „Crima din strada Lourcine“. La 110 ani de când a fost scris textul lui Labiche, efectul său comic are mai mare nevoie decât oricând să fie împrospătat și montarea de la Teatrul Național încearcă toate variantele.

De-a lungul timpului, imaginația scăpată de sub control într-un cămin mic burghez de la jumătate a secolului XIX pare să le fi scos peri albi regizorilor. Ca orice farsă construită în jurul unor evenimente mai degrabă traumatice, comicul de situație tinde să se urce pe pereți, pe măsură ce raporturile dintre personaje își pierd din veridicitate pentru un spectator de azi. Dar teatrul face destul de des lucruri de acest fel, încât ai tot timpul din lume să te gândești la condiția criminalului imaginar, a ziarului tipărit care îți spunea nu doar ce se mai întâmplă, ci chiar și ceea ce se pare că ai făcut tu și (de ce nu?), atunci când lucrurile chiar se strică, să îți cânte un cântecel. Marius Manole (Lenglumé) și Istvan Teglas (Mistingue) sunt doi foști colegi de școală care se trezesc după o beție aniversară, ca să descopere că umplerea golului de memorie lăsat de alcool peste noaptea precedentă nu este chiar cel mai plăcut proces. Tot felul de indicii de prin buzunare le ridică semne de întrebare și o lectură a ziarului îi face să înțeleagă că amnezia lor s-ar putea să ascundă accente criminale. Dar pentru acest lucru sunt inventate trapele și mâinile „de ajutor“.

Cântarea neomeniei

Cine crede că umorul e nemuritor nu ar trebui să rateze „Crima din strada Lourcine“. O să înțeleagă cât efort solicită stoarcerea efectelor dintr-o farsă oricât de simplă. Punctări muzicale, cârlige lejer coregrafice și mult comic de situație sunt legate în acest spectacol la branula jocurilor de societate. Marius Manole și Istvan Teglas dau senzația că ar putea să interpreteze împreună și cartea de telefon și să scoată din ea scene coerente pentru orice tip de spectator.

Cândva, prin al treilea deceniu al secolului XX, Maurice Chevalier juca unul dintre rolurile principale într-un scurt film mut care a trans­pus pe ecran zbaterile lui Lenglené (sic), iar montările ulterioare ale textului au plimbat împerecherea farsei cu vodevilul din specializarea lui Labiche ba prin anii ’30, ba prin zone ale imaginarului abisal. Montarea lui Felix Alexa înclină planurile (la propriu, scenografia Andradei Chiriac) și dă drumul pe pantă actorilor care rostogolesc râsul dintr-un capăt în celălalt al dramei închipuite din familia Lenglumé și din viața celor din jurul acestora. „Departe de a fi realistă sau minoră, «Crima din strada Lourcine» descrie exact granița ambiguă dintre aparență și realitate, revoltă și resemnare, vinovăția asumată și instinctul criminal ascuns în fiecare dintre noi. O zonă umană în care totul devine posibil. Desigur, totul prezentat cu mult umor negru“, notează regizorul Felix Alexa. Pe cât de fictivă este drama, pe atât de real este delirul care duce personajele într-o călătorie interioară nebună.

Totul este groaznic când se termină cu mine!

Ce este nostim și întunecat-frumos atunci când te uiți la jocul actorilor se transformă destul de repede în împunsătură lejeră când lași rampa poveștii să vină după tine în sală și îți dai seama că începi să fii atașat de fantezia frivolă a lui Eugene Labiche. Abia atunci îți dai seama că lucrezi pentru dramaturgul care a pus unele peste altele undeva spre două sute de piese de teatru (dintre care numai câteva pare să le fi scris singur). Și mai e și scriitorul care se juca prin paradoxuri de genul: „Oamenii se atașează de noi nu atât pe baza serviciilor pe care le aducem, ci pe baza serviciilor pe care ni le fac ei nouă“. Și când toate s-au terminat și peștii colorați înoată din nou în acvariu fără teama că pot să fie folosiți la spălări de mâini incriminatoare, poți să îți pui problema de câte ori pe zi te crezi pierdut, fără să realizezi că folosești informațiile de acum câțiva ani.

Și asta, pentru că fiecare vine cu drama lui. În jurul zbaterii celor doi funcționează Raluca Aprodu (Norine), Victor Țăpeanu (Justin) și Mihai Calotă (Potard), la fel de exteriori delirului ca orice om care trebuie să aibă grijă de casă. Probabil că doare și mai tare atunci când faci exercițiul de a te proiecta asupra oricăruia dintre ei. Dar acest lucru pot să îl spun abia după ce văd piesa încă o dată.

Spectacolul „Crima din strada Lourcine“ se joacă azi și mâine la sala Atelier a Teatrului Național „I.L. Caragiale“ din București, de la ora 20.00. Felix Alexa semnează deopotrivă regia, versiunea scenică, ilustrația muzicală și lighting design. Andrada Chiriac semnează scenografia, iar Laurențiu Andronescu răspunde pentru regia tehnică. Biletele au prețuri de 20 și 40 de lei.

Cosmin ŢupaPublicat Miercuri, 15 februarie 2017
1429
 | 3
 | 1
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
Teatru nu scurt, ci cam lung
+8
Puteau macar sa adapteze putin titlul, pentru Romania ! In loc de "Felix Alexa a pus în scenă comedia neagră „Crima din strada Lourcine“ cred ca mai nimerit era "Felix Tataru a pus în scenă comedia neagră „Crima din Piata Victoriei“ ... cu un raspuns si pentru titlu ("Hai sa-ti spun pe cine-ai omorit aseara") : simplu, votul popular in urma alegerilor si democratia.
Publicat Miercuri, 15 februarie 2017
+Răspunde
Recomandate
Pop, trântă dură cu baronilor manualelor
Publicat acum 21 ore şi 11 minute
Istoria de pe chipurile noastre
Publicat acum 20 ore şi un minut
Replică tranșantă pentru Iohannis
Publicat acum 20 ore şi 48 minute
Revoluția neurochirurgiei
Publicat acum 12 ore şi 7 minute
Consultare națională despre planul Soros
Publicat acum 17 ore şi 24 minute
Centrul Atenţiei
alarm off
Dosar Cotidianul
5 articole/ Actualizat Sâmbătă, 09 septembrie 2017
alarm off
Mostra de la Veneţia
7 articole/ Actualizat Duminică, 10 septembrie 2017
alarm off
Cotidianul cititorilor
20 articole/ Actualizat Miercuri, 20 septembrie 2017
Ioan Vieru

Oficializarea excesivă a persoanelor şi a diverselor contexte se produce pe fondul unei crize publice cum greu şi-ar fi imaginat cineva în anii '90.

Ioan VieruPublicat acum 14 ore şi 23 minute