”Ascensiunea populismului anti-comercial în campania electorală americană din 2016 prevestește o periculoasă retragere a SUA din rolul deținut în afacerile globale”, scrie pentru Project Syndicate Kenneth Rogoff, profesor de Economie si Politici Publice la Harvard University și fost economist șef al FMI între 2001 și 2003. ”În numele reducerii inegalității în SUA, candidații prezidențiali din ambele partide zădărnicesc aspirațiile a sute de milioane de oameni săraci și disperați din țările în curs de dezvoltare care doresc să ajungă în clasa mijlocie. Dacă apelul pentru politici anti-comerciale se va dovedi unul durabil, el va marca un moment decisiv în afacerile economice mondiale, unul care prevestește ceva rău pentru rolul de lider al Americii”.
”Candidatul republican Donald Trump a propus o taxă de 45% pentru importurile chinezești în SUA, un plan care pare atrăgător pentru mulți americani care cred că China se îmbogățește de pe urma comerțului practicat în mod incorect. Însă, cu tot succesul ei din ultimele decenii, China rămâne o țară în curs de dezvoltare unde o parte însemnată a populației trăieste la un nivel al sărăciei care ar fi de neimaginat în Vest.
Să luăm exemplul planului cincinal al Chinei, care vrea să ridice 55 de milioane de oameni peste limita sărăciei până în 2020, ceea ce înseamnă un venit de 354 de dolari pe an. Aceasta în timp ce limita sărăciei în SUA este de 12.000 de dolari pe an. Da, sunt diferente mari între costul vieții de zi cu zi care pot face ca o asemenea comparație să nu pară corectă și, da, sărăcia este atât o condiție socială, cât și una economică, cel puțin în economiile dezvoltate. Dar ideea că inegalitatea între țări este mai importantă decât inegalitatea în interiorul unui stat este foarte puternică.
Problema sărăciei din China este departe de a fi cea mai mare. India și Africa au populatii comparabile cu cea de 1,4 miliarde a Chinei și au un procent și mai mic de indivizi care pot accede în clasa de mijloc.
Candidatul democrat Bernie Sanders este mai digerabil decât Trump, dar retorica sa anti-comercială este aproape la fel de periculoasă. Mergând pe urmele unor economiști de stânga, Sanders este împotriva Parteneriatului Trans-Pacific (TPP), chiar dacă acesta ar ajuta mult țările în curs de dezvoltare – de exemplu deschizând piața japoneză pentru importurile din America Latină.
Sanders o acuză pe Hillary Clinton pentru că a susținut acorduri comerciale anterioare, precum NAFTA, în 1992. Acest acord a obligat Mexicul să-și reducă taxele pentru produsele din SUA mult mai mult decât a obligat SUA să reducă tarifele pentru produsele mexicane. Din nefericire, succesul retoricii lui Trump și a lui Sanders au îndepărtat-o pe Clinton de poziția ei de la centru și ar putea avea același efect asupra multor membri ai Congresului. Aceasta este calea spre dezastru.
TPP are lacunele sale, în special când vine vorba de protecția excesivă a drepturilor de proprietate intelectuală. Însă ideea că acest acord va distruge locurile de muncă din SUA este discutabilă și trebuie să facem ceva pentru a facilita vânzarea produselor high-tech în țările în curs de dezvoltare, inclusiv în China, fără să ne temem că acestea ar fi clonate imediat. Dacă nu reușim să ratificăm TPP cu siguranță vom condamna zeci de milioane de oameni la o continuă sărăcie.
Soluția pentru reducerea inegalității în SUA nu este sa ne îndepărtăm de liberul schimb, ci să introducem un sistem de taxe mai bun, unul mai simplu și mai progresiv. În mod ideal, s-ar produce o glisare de la taxarea veniturilor către taxarea consumului (cel mai simplu exemplu este o taxă unică cu excepții foarte importante). SUA au nevoie disperată de reforma structurală a sistemului de educație, pentru a îndepărta obstacolele din calea introducerii tehnologiei și a competiției.
Noile tehnologii oferă perspectiva facilitarii reconversiei profesionale la orice vârstă. Cei care susțin redistribuirea veniturilor prin deficite bugetare mai mari nu au viziune pe termen lung. Având în vedere criza demografică din lumea dezvoltată, productivitatea tot mai redusă și sistemele de pensie, este greu de previzionat care ar fi în final acest deficit bugetar.
Oare cei care sunt pro-deficit își dau seama că povara oricărei crize viitoare ar cădea tot pe umerii celor săraci sau din clasa de mijloc, la fel ca și până acum? Simpla redistribuire a veniturilor prin taxe și transferuri este mai puternică și ar duce cu siguranță și la creșterea cererii.
Toti cei care cataloghează SUA drept un pierzător în economia mondială ar trebui să își schimbe perspectiva. Nu mă îndoiesc ca peste un secol stilul de viață orientat pe consum al americanilor nu va mai fi privit cu invidie, dar eșecul SUA de a implementa taxa pentru emisiile de carbon va fi privit ca o mare eroare. Cu sub 5% din populația globala, SUA dețin o cotă disproporționat de mare din emisiile de dioxid de carbon și alte noxe, cea mai mare parte din vină căzând asupra clasei de mijloc din America.
Însă ideea că liberul schimb alimentează inegalitatea este una patriarhală și protecționiștii care apeleaza la narațiuni moralizatoare despre inegalitate sunt impocriți. În ce privește comerțul, actuala campanie prezidențiala este stânjenitoare nu numai din punct de vedere al participanților, ci și al substanței.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.