Retrospectiva „Alexandru Chira”, magia dialogului cu universul

Alexandru Chira se autodefinea, nu fără ironie, drept “un maestru al utopiei”.

La Sala Dalles, este deschisă, până în 25 octombrie, prima Retrospectivă a acestui artist, dispărut mult prea devreme cu câţiva ani în urmă.

Născut în 1947, în satul Tăuşeni din judeţul Cluj, absolvent al secţiei de Pictură a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Aleandru Chira este cunoscut atât din expoziţiile personale din ţară (Bucureşti, Slobozia, Timişoara, Lugoj, Cluj, Galaţi), şi din străinătate (Bratislava, New York), cât şi din participările la numeroase expoziţii de grup.

Imagine din expoziţie având în centru Satul suspendat

A fost, de asemenea, conferenţiar şi Şef al catedrei de Pictură a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, membru al Consiliului de conducere al Filialei de Pictură Bucureşti a Uniunii Artiştilor Plastici, Preşdinte al Fundaţiei ALCHIRA.

A semnat articole, eseuri şi studii de specialitate în Arta şi în alte reviste, cataloage, ziare, a iniţiat şi a organizat două simpozioane naţionale: Postmodernismul şi civilizaţia rurala (Tăuşeni, 1996) şi Proiect şi Utopie în Artă – din deal în deal până la Viena (Tăuşeni). A murit în 2011, la numai 64 de ani.

De-semn pentru Templul Aşteptărilor

Organizată de Muzeul Naţional de Artă Contemporană, curatoriată de Mălina Ionescu şi Călin Dan, expoziţia retrasează demersul plastic al acestui artist conceptualist, de la primele lucrări, din anii ’70, până la proiectul monumental de art land din comuna sa natală, Tăuşeni. Un demers în care funcţionează un simbolism ce învesteşte cu magie obiecte, rituri, locuri. Magie a dialogului cu sine însuşi, cu privitorul, cu lumea înconjurătoare şi, nedeclarativ, fără emfază, cu transcendentul.

Lămpaş Înaripat. Studiu pentru Telepoem

Există în lucrările lui Alexandru Chira, sub desenul precis, sub indicaţiile amintind un arhitect sau un inginer, o sacralizare a lumii, de la Miriapod la Curcubeu, de la Batoză la Ploaie, de la Clopot la Potecile iniţierii.

Artistul concepe o lume de imagini şi de cuvinte, lucrările sale conţinându-le şi depăşindu-le în acelaşi timp pe amândouă.

Expoziţia este, într-un fel, subsumată proiectului de la Tăuşeni, un proiect in progress, al cărui sfârşit este împins în infinit, atât din punct de vedere temporal, cât şi spaţial, el urmând să se continue, aşa cum spunea artistul, “Din deal în deal până la Viena”.

Sat Suspendat Studiu pentru Telepoem

Intitulat De-semne spre cer pentru ploaie şi curcubeu sau, iniţial, Instalaţie (magico-poetică) pentru rememorare, pentru sugestionat (sau la nevoie, pentru invocat) ploaia şi curcubeul, acest “Olimp al lui Alexandru Chira”, cum îl numea Marin Gherasim, este rezultatul unui dublu dialog: cu el însuşi, cu memoria copilăriei şi a lumii satului, şi cu universul, cele două întâlnindu-se continuu într-un joc al simetriei şi al oglindirii.

De-semne nu e altceva decât un joc de cuvinte între a desena şi a desemna, a numi, dar şi alte subînţelesuri pe care le presupune acest joc conceptual. El include 16 subansambluri care sunt 16 versuri dintr-un posibil poem-angrenaj intitulat De-semne spre cer pentru ploaie şi curcubeu: Casa Păstorului, Oglindă pentru Semănător, De-semn de punte, Casa Păsării de Foc, Model pentru Curcubee, Fântâna Oglinzii cu Memorie, Oglinda cu Memorie, Oglinda pentru reflectare, Două Proiecte de Drum, Clopotele Tăcerii, Icoană pentru Ploaie şi Curcubeu, Icoană Rotativă pentru Mesaje, 12 Icoane Senzoriale, Treptele Semănătorului, Drum Ritualic şi Poteci de Iniţiere. Fiecare are un rol într-o anume mecanică poetică a ansamblului şi o valoare magico-poetică. Anual are loc acolo un ritual, de aceea lucrarea e o instalaţie poetică pentru zile de sărbătoare. (…) Aceste subansambluri, relee informaţionale duc la o comunicare pe verticală, deci o comunicare cu înaltul. Aceasta nu se ocupă cu afirmarea, nu oferă răspunsuri. E vorba de un fel de dialog metafizic în care eu pun întrebări, dar acele întrebări care implică şi mirarea. Altfel spus, este un poem spaţial tridimensional, un poem angrenaj în sintagmă personală care punctează ideea deschiderii, a unei comunicări. Telepoemele sunt de fapt aceste poeme angrenaj funcţionale utopic, nu sunt simple stop cadre, ci ele s-au născut din această obsesie a comunicării complexe”, explica, într-un interviu, Alexandru Chira.

Oglindă pentru Semănător

Este, de fapt, o comunicare-căutare, un demers la graniţa dintre filosofic şi realitatea concretă, în care artistul îşi asumă un dublu statut: cel de parte integrantă a universului şi cel de creator al unei viziuni proprii şi, în consecinţă, al unui alt univers, în oglindă.

Artistul devine, în acest al doilea caz, Semănătorul,Geometrul, cel care integrează în realitatea sa secundă realitatea primă a lumii care îl înconjoară. El ordonează, în forme de multe ori geometrice, percepţia şi obiectele memoriei, le conferă acestora din urmă o viaţă intrinsecă, în care realitate şi mit fuzionează. O mărturisesc chiar titlurile lucrărilor: Instalaţie pentru rememoare, Studiu cu timbre ale memoriei, dar şi Lămpaş înaripat, Pasărea suveică, Batoza alegorică

Vârtelniţă şi pasărea de foc. Studiu pentru Telepoem

Toate urmând să se contopească, la nivelul ideaţiei, în Satul suspendat.

Apar în creaţia lui Alexandru Chira şi simboluri creştine, cum ar fi crucea, ce surmontează Satul suspendat, studiu pentru telepoem, Cina, cu mâinile celor 12 Apostoli, dar asta nu conferă creaţiei lui Alexandru Chira o dimensiune spirituală creştină. Acestor simboluri li se alătură elemente ritualice, mai ales apa, simboluri păgâne, ca în Fântâna Oglinzii cu Memorie, fântână care „are menirea de-a alimenta cu apă vie întreg ansamblul“. Toate devin elementele unui dialog cu lumea, cu universul. Dialog în care artistul încearcă să-l atragă şi privitor, încercare declarată prin chiar titlul unor opere, cum ar fi Telepoemele sau Coletul palpabil.

Colet palpabil pe suprafaţa lunii

Există în creaţia lui Alexandru Chira o continuă mirare faţă de lume, faţă de obiectele ce devin puncte de pornire ale ideilor, ale trăirilor, faţă de macrocosmos şi de microcosmos pe care le oglindeşte neîncetat unul în celălalt. Oglindire în care artistul îşi asumă rolul, deja amintit, de ordonator, dar şi de vehicul între lumi, aşa cum pare să mărturisească Oglinda semănătorului.

Toată această nevoie integratoare este realizată plastic printr-o geometrie clară, explicită, bazată de cele mai multe ori pe simetrie, termen întâlnit chiar în interiorul lucrării, ca în Simetria amiezii. Simetrie generată fie de elaborarea arhitecturii lucrărilor, fie de oglinda ce pune faţă în faţă două lumi: cea interioară şi cea exterioară, intenţionând astfel, revelarea întregului.

Materialitatea lumii concrete îl interesează destul de puţin pe Alexandru Chira. Toate elementele concrete sunt subordonate formelor geometrice, culoarea, atmosfera sunt surdinizate. Paleta, compusă mai ales din griuri, verde şi ocruri se încălzeşte rareori de o pată de roşu sau de albastru intens.

Sterepoem Funcţional palpabil pe întuneric

Expoziţia de la Sala Dalles este completată de o seamă de Studii, de desene, de câteva piese tridimensionale, cum ar fi Miriapodul sau Satul suspendat şi de două documentare video urmărind desfăşurarea lucrărilor pentru construcţia sa monumentală de la Tăuşeni. Vizitatorul are în felul acesta o imagine aproape completă a creaţiei artistului şi, în ultimul caz, impresia unei comnicării vii cu naşterea lumii sale.

Creaţia lui Alexandru Chira este singulară în pictura românească. Purtătoare a unor sensuri universale, ea se dezvăluie privitorului obişnuit în hainele perfect inteligibile ale semnelor plastice, îl învăluie cu misterul simbolurilor şi îl încântă cu atmosfera de linişte ce pare să se degaje din fiecare lucrare.

O lectură aprofundată duce la comunicarea pe care artistul şi-a dorit-o întotdeauna, fără a o căuta niciodată, o comunicare în căutarea mirată, “aproape extatică” a sensurilor lumii reflectate în obiectele cotidiene, în gesturile ancestrale, în curcubeul ce se rdică deasupra lumii întinse sub semnul evocator al crucii. O lume palpabilă şi impalpabilă în egală măsură.

Lumea de simboluri ordonată de artist

Această Retrospectivă Alexandru Chira deschide, potrivit declaraţiilor Muzeului Naţional de Artă Contemporană, un program de expoziţii monografice care are ca scop “studierea şi reconsiderarea unei serii de artişti români contemporani relevanţi pentru o imagine completă şi coerentă a contextului istoric, cultural şi artistic al ultimelor cinci decade”.

O iniţiativă salutară, ce sperăm să se concretizeze, operele multora dintre creatorii importanţi ai acestei perioade nefiind expuse în niciun muzeu din Bucureşti.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.