Retrospectiva Chagall, la Beaux-Arts de la Bruxelles

O Retrospectivă Chagall deschisă la Muzeul Regal de Arte Frumoase din Bruxelles etalează 220 de opere provenind din întreaga lume ale genialului artist. Retrospectiva cuprinde un asamblu al carierei artistice de la primele picturi din 1908 până la ultimile opere monumentale din anii ’80.

Bucuria ca antidot al tragediei este fraza care rezumă cel mai bine opera lui Chagall după Michel Draguet, comisarul expoziţiei de la Bruxelles. ”Acest artist evocă visul, şi toate nenorocirile vieţii sfârşesc într-o viziune plină de speranţă”.

Operele provin din cele mai prestigioase muzee: Tate London, MomA din New York, la Centre Pompidou de Paris, de la Fundaţia Maeght, la Nagoya City Art Museum şi de la Muzeul rus din Sankt Petersburg.

Afişul expoziţiei de la Bruxelles

Retrospectiva adună în jur de 1.000 de vizitatori pe zi. De la Vitbesk în Bielorusia, până la micul oraş Saint-Paul de Vence din sudul Franţei, vizitatorul este invitat să traverseze în culori secolul XX.

Cum să faci astăzi o expoziţie retrospectivă Chagall, fără să te referi la omagiul ce i s-a adus în timpul vieţii, în 1969, la Grand Palais, sau de cele trei expoziţii care au marcat aniversarea de la 97 de ani, la „Centre Pompidou”, „Fundaţia Maeght” şi Muzeul Naţional „Marc Chagall”? În plus, cam la fiecare 10 ani, i se consacră câte o expoziţie. În 1995 a fost cea dedicată epocii 1907-1922, de la „Muzeul de Artă Modernă” al oraşului Paris. În 2003, o expoziţie-fluviu, la Grand Palais, care îl prezenta ca pe un contracurent al artei moderne.

Eu şi oraşul. Operă de Chagall

De această dată în Retrospectivă, accentul a fost pus pe desen. Este vorba uneori de notaţii rapide şi libere, de forme, figuri sau peisaje, de schiţe ale unor opere în gestaţie. Ele prilejuiesc o privire spre o altă faţetă a muncii artistului, adesea mai vie decât operele terminate. De asemenea, ele sunt mărturia unei evoluţii a artei lui Chagall. La întoarcerea sa la Vitebsk, în 1914, Chagall afişa fericirea revenirii, în notaţii privind atât oraşul său natal, cât şi familia. Ele au devenit apoi, odată cu exilul, suportul reminiscenţelor care durează în opera lui până la sfârşitul vieţii.

Chagall a combinat limbajul vizual al modernismului abstract cu elemente narative, emoţii, nostalgie, fantezie şi influenţe folclorice şi a creat opere pline de poezie, care fascinează şi astăzi.

Aniversare

Un pictor pe drumuri internaţionale. Când Chagall a ajuns la Paris, a întâlnit artişti de toate naţionalităţile: Soutine, Archipenko, Zadkine, Léger, Delaunay… din ale căror opere şi-a hrănit propriul limbaj pictural. În 1914, un galerist german îi organizează prima expoziţie la Berlin. Călătoreşte mult, chiar şi în Palestina. Înainte de a pleca spre Statele Unite se refugiază la Gordes. El a traversat secolul al XX-lea, conjugând marile teme fundamentale, tradiţia evreiască, Biblia, cuplul, familia şi circul.

Căderea îngerilor

„De-a lungul unei vieţi aproape centenare, Chagall a cunoscut o revoluţie, două războaie mondiale şi exilul şi a produs o operă în care se poate citi această experienţă a timpurilor de război şi de pace, de fericire şi de nenorocire, dar şi îndoielile sale, amintirea întâlnirilor, călătoriilor şi cunoaşterea artei timpului său. Artistul n-a renunţat niciodată la figurativ, nici la dimensiunea narativă a picturii, deşi climatul nu era prielnic acestui lucru, pentru că gândirea modernistă a secolului al XX-lea viza alungarea subiectului din tablou, ştergerea sau neutralizarea dimensiunii subiective a artistului. Afirmarea de către Chagall a acestei subiectivităţi este legată intrinsec de o conştiinţă ascuţită a propriei identităţi şi a statutului artistului în general.”

Crucificarea. Lucrare de la Centre Pompidou din Paris

Expoziţia urmează un parcurs cronologic şi arată cum anumite teme mari revin recurent de-a lungul vieţii artistului. Ea se articulează în jurul a patru perioade-cheie. Prima începe în 1914, când Chagall, după primul sejur la Paris, revine la Vitebsk, oraşul lui natal, pentru a o regăsi pe logodnica sa, Bella. Este surprins acolo de declaraţia de război şi obligat să rămână până în 1922. Reia contactul cu acest oraş pe care îl iubea printr-o serie de opere pe care le-a numit „documente” şi prin care regăseşte relaţia cu copilăria sa, menită să dispară. Vitebsk era un oraş-garnizoană şi Marc Chagall mărturiseşte ceea ce a văzut în timpul războiului: soldaţi răniţi, mizerie pe străzi, chiar dacă, mobilizat mai târziu în serviciul intendenţei din Sankt Petersburg, a scăpat de lupta pe front. În mijlocul schimbărilor, evocă fericirea lui familială, viaţa cu Bella.

Doi porumbei îmbătaţi de fericire

Cea de a doua secţiune începe în 1922, când Chagall părăseşte definitiv Rusia pentru a se instala în Franţa. Încearcă, în primul rând, să se adapteze în noua sa patrie, să-i descopere cultura şi să intre în peisajul ei. Familiarizat cu tehnica gravurii, obţinută în timpul unui scurt sejur la Berlin în 1922, începe să ilustreze cărţi, la comanda editorului Ambroise Vollard: „Sufletele moarte” de Gogol, „Fabulele” lui La Fontaine şi „Biblia”. Alte opere ale acestei perioade, înfăţişând fiinţe hibride, relevă un imaginar apropiat de vis, un fel de onirism poetic.

Cuplu la masă

Cea de a treia perioadă este cea a exilului: în 1941, Chagall este constrâns să părăsească Franţa pentru a scăpa de legile antisemite şi se refugiază în Statele Unite. Se instalează împreună cu Bella la New York, unde regăseşte mai mulţi artişti şi poeţi evrei exilaţi ca şi el. Deşi departe de teatrul conflictului, Chagall nu putea ignora actele de barbarie care devastau ţara sa şi Europa.

Clar de lună. Acuarelă şi guaşă pe carton

Ultima perioadă începe cu întoarcerea artistului în Franţa şi instalarea sa mai întâi la Orgeval, apoi la Vence, în 1949. Chagall se consacră marilor cicluri cum ar fi seria monumentelor din Paris şi explorează alte tehnici: vitraliul, sculptura, ceramica, mozaicul, diferite procedee de gravură. Folosirea culorii se modifică sensibil şi dă naştere unor tablouri în care tonalităţile expresive se amestecă cu o intensă luminozitate.

Greierele care vrea să se facă la fel de mare ca vaca

Dacă Malraux vorbea entuziasmat despre paleta şi lirismul lui Chagall, Picasso afirma că Chagall este unul dintre puţinii artişti care „înţeleg ce înseamnă cu adevărat culoarea”.

Retrospectiva îl prezintă atât pe Chagall cel „beat de imagine”, dar şi pe Chagall „beat de amintire”. În toate se relevă balansul continuu între realitate şi evadarea mistică sau poetică menită să transfigureze tragedia.

Chagall este înainte de orice un poet. Când în 1910 aplecat din Vitebsk să studieze pictura la Paris, a descoperit sfârşitul fovismului, renunţarea la perspectivă a cubismului şi expresia naivă a primitivismului. I-a cunsocut pe Blaise Cendrars, care l-a încurajat să-şi cultive latura iraţională, pe Robert Delaunay şi pe „patronul” cubismului, Guillaume Appolinaire, pentru care inspiraţia trebuia să fie singura sursă a unui tablou.

Fereastră la ţară. Colecţie privată

Sub aceste influenţe diverse a pictat „Poetul şi păsările” şi „Trei ore şi jumătate (poet)”, unde în compania unei pisici verzi şi a unei sticle, artistul creează noaptea. În „Paris, prin fereastră” se reprezintă cu o figură dublă. Foarte curând, nostalgia îl împinge către imagistica venită din lumea rurală a copilăriei sale, impregnate de tradiţia religioasă hasidică, într-un limbaj pictural propriu, în care măgarul verde, vaca albastră, capra galbenă sau cocoşul roşu trăiesc în armonie cu oamenii ieşiţi de sub legea gravitaţiei.

Îngerul albastru

Reîntors în Rusia, pictează „Poetul culcat” cu o atmosferă senină şi „Plimbarea”, venită de la „Muzeul Rus” din Sankt Petersburg, cu zborul Bellei.

Dar dacă renunţă la perspectivă şi foloseşte suprafeţe geometrice colorate, Chagall rămâne fidel realului, cultivându-i ambiguitatea. Prin intermediul oglinzii artistul antrenează privitorul într-o altă realitate, visată.

Dacă marile teme dragi lui Chagall sunt evident abordate precum cultura evreiască, iconografia oraşului evreiesc în timpul tradiţiilor populare, expoziţia se concentrează în aceeaşi măsură pe întâlnirea secolului al XVII-lea şi în special cu La Fontaine – în descoperirea luminii şi tratamentului culorii.

Machetă pentru plafonul Operei Garnier din Paris

Un ecou particular este oferit de perioada rusească a artistului în care stilul său se distinge prin curentul artistic impregnat de Revoluţia cubismului. Limbajul poetic originar al lui Chagall îmbarcă vizitatorii într-un univers încărcat de multiple culturi şi tradiţii.

După perioada de studiu în atelierul lui Léon Bakst la Sankt Petersburg, tânărul pictor părăseşte Vitebsk-ul pentru Paris. El descoperă mişcările avangardei, pentru a melanja apoi imaginile cu tradiţia populară rusească şi evreiască.

Sala de expoziţii de la Beaux Arts de la Bruxelles

Expoziţia de la Muzeul Regal de Arte Frumoase din Bruxelles etalează picturi de Chagall, dar şi goaşe prezentate cronologic. Câteva dintre ele au intrat în muzeu în 1990 datorită legăturilor cu doamna Alla Goldschmidt-Safieva, altele au fost realizate în capitala franceză, fiind datate din perioada dintre cele două războaie după reîntoarcerea sa din Rusia.

Expoziţia are un impozant catalog consemnând ansamblul carierei artistice a lui Chagall, de la primele picturi din 1908 până la operele monumentale ale anilor ‘80.

Eu, Marc Chagall. Acuarelă, pastel şi guaşă pe carton

Retrospectiva conduce către descoperirea limbajului poetic al lui Chagall, un univers închis marcat de multiple culturi şi tradiţii în care el a fost un martor.

În iconografia artistului, cultura evreiască deţine un loc important. În particular, oraşul de origine, Vitebsk din Rusia. Chagall a fost inspirat de literatura secolului al XVII-lea şi în special de La Fontaine. Lumina şi culoarea caracterizează picturile sale.

Scripcarul pe acoperiş

Retrospectiva se bazează în special pe perioada rusă a lui Chagall şi călătoria sa la Paris. Departe de revoluţia cubistă a epocii, Chagall creează o legătură între natură şi om şi modernitatea picturii franceze. Încet, încet apar în poetica lui Chagall creaturi zburătoare, animale care vorbesc, o lume fantastică…

Marile teme dragi lui Chagall sunt evident abordate precum cultura evreiască, iconografia statului evreiesc şi tradiţiile populare.

Câţiva specialişti i-au definit opera de un cromatism oniric, în schimb ilustraţiile la Fabulele lui Fontaine emană bucurie după cum se poate remarca şi în lucrările Greierele care vrea să fie la fel de mare ca o vacă, Doi porumbei care se iubesc sau Pisica şi cele două vrăbii.

O lucrare ce rezonează în fiecare dintre noi

Primele opere ruseşti şi călătoria la Paris pot fi admirate în tablourile ”Reîntoarcerea în Rusia”, ”Teatrul evreiesc de la Moscova”, ”Noua plecare în Franţa”, ”Fabulele lui La Fontaine”, ”O patrie regăsită”, ”Muzica şi teatrul”.

Prin operele expuse, Chagall ni se dezvăluie prin alternanţele de tonuri sobre şi calde, fiecare din operele sale vorbind de speranţă. În tabloul Între câine şi lup, pictat între 1938 şi 1943, sunt descrise tensiunile care domnesc înaintea războiului în oraşul său natal Vitebsk. Or, tema este cea a iubiţilor. Chagall este un pictor plin de optimism, deşi a trăit într-un secol răvăşit de tensiuni. Stilul pare pentru el plin de umor. Chagall jonglează cu spaţiul şi formele, dar şi cu simbolurile.

Ploaia

Religia ocupă un rol important în tablourile sale care sunt încărcate de referinţe biblice, în special de referinţe evreieşti. Dacă tema evreului rătăcitor este prezentă, simbolurile religioase nu sunt niciodată în opoziţie. Aşa cum afirmă Michel Draguet: ”Chagall şi-a dorit să fuzioneze religiile, să le apropie într-un veritabil mesaj al speranţei”.

Retrospectiva povesteşte viaţa lui Chagall traversând lumea şi ne permite să călătorim cu el. Punctul de plecare oraşul său natal şi diversele teme: Familia, evreul rătăcitor, războiul, omul şi natura reprezentate printr-o multitudine de palete. ”Rusia este ţara care o regăsesc în sufletul meu”, mărturisea Chagall.

Nud provenind dintr-o colecţie privată

Următoarea etapă Berlin după Paris. Parisul este o nouă plecare, el reprezentând momentele sale de bucurie prin nuanţe de tonuri albastre, calde şi în game de culori simboluri ale bucuriei. Urmează Statele Unite, unde el o va pierde pe Bella, marea sa dragoste. El denunţă ravagiile războiului. Pictura sa are de această date tonuri sumbre. Urmează întoarcerea defintivă în Franţa după lunga sa călătorie.

Culori, vise şi opere monumentale rezumă opera artistului din această perioadă. Chagall este multicultural: el este rus după patrie, evreu după confesiune şi cultură, dar şi american. El împarte bogăţia sa culturală operelor sale.

Nud roşu. Colecţie privată

Chagall reprezintă visul şi imaginaţia, iar acest amestec de genuri şi culturi este redat de Chagall prin profunzimea operelor sale.

Interesant şi Catalogul Retrospectivei semnat de Catherine de Duve, intitulat Micul Chagall, o carte de jocuri de analiză a operelor lui Chagall abordate din unghiul de vedere al jocului.

În expoziţie, urmărind lucrările, poţi asculta o muzică cu sonorităţi de jazz a anilor ’30, o muzică care te face să pătrunzi mai bine în ambianţa tablourilor. Chagall a călătorit traversând lumea şi istoria, iar această retrospectivă ne invită şi pe noi să o traversăm.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.