Retrospectivă Pina Bausch la Londra

Jocurile Olimpice de la Londra au fost precedate de cele ale culturii.

“Festivalul Londra 2012” îşi propune să ofere pe plan cultural manifestări de un impact similar cu cel al evenimentelor sportive, pentru a readuce tradiţia Jocurilor Olimpice ale Antichităţii, care includeau prezenţa celor mai buni artişti, meniţi să inspire atât atleţii, cât şi publicul. Invitarea “Tanztheater Wuppertal” se înscrie în acest deziderat.

Celebra coregrafă Pina Bausch este considerată una dintre figurile-cheie ale dansului modern şi recunoscută pentru originalitatea spectacolelor sale. Dacă în primul rând dansul german şi-a văzut peisajul transformat de „Doamna de la Wuppertal”, peste tot, din Europa până la New York, ea a lăsat urmele trecerii sale. Dincolo de Rhin, este o revoluţie pentru că ea înseamnă mai mult decât o influenţă asupra dansului, înseamnă o reînnoire a scenei. Ea a inventat, cum este şi numele companiei sale, dansul-teatru. O nouă formă în care dansatorii pot să vorbească în timpul dansului, să strige sau pur şi simplu să meargă fără să integreze paşii dansului într-o suită de poziţii învăţate şi cunoscute, să danseze, să recreeze.

Bamboo Blues poate fi văzut la Barbicane Center

În Anglia, arta dansului ei planează asupra creaţiilor concepute de Akram Kahn, Siobhan Davies sau Wayne McGregor şi a companiei „Lloyd Newson”, care fac să vorbească dansatorii pe scenă, îi fac să cânte şi să se mişte într-un anumit ritm. Pina Bausch a înţeles că dansul este naraţia lineară şi naraţia literară nu este întotdeauna cel mai bun medium pentru a vorbi despre condiţia umană. Frumuseţea dansatorilor era departe de canoanele cunoscute, pentru că ea lucra cu David Toole, cel cu picioarele scurte.

Între numeroasele spectacole şi manifestări prevăzute la Londra în această lună, se detaşeză un eveniment, “Zece piese de Pina Bausch”, prezentate în această lună.

Nefes (Respiraţie), ce poartă amprenta Turciei

Mulţi ani, de-a lungul carierei sale, Pina Bausch şi-a găsit inspiraţie în marile oraşe şi în ţări ale lumii unde a fost invitată pentru a susţine rezidenţe de creaţie în domeniul coregrafiei. Printre cele 10 piese prezentate la Londra de către “Tanztheater Wuppertal” amintim “Come el musguito en la piedra”, creat la Santiago de Chile, “Wiesenland”, o evocare a Budapestei, “Bamboo Blues”, inspirat de India, cu prilejul unei rezidenţe a Pinei Bausch la Calcutta, “Nefes”, lucrare creată în Turcia, “Viktor, Viktor”, “Palermo, Palermo”, “Nur du”, coregrafie lansată la Los Angelels în 1996, “Der Fenzterputzer” (Spălătorul de vitrine), prezentat la Hong Kong în 1997, “Agua”, ce poartă amprenta Braziliei, şi “Ten Chi”, inspirat de Japonia.

Agua

„Viktor”, spectacolul de dans închinat Romei, a triumfat la Londra şi a deschis retrospectiva „Pina Bausch”. Este începutul unei geografii personalizate a sufletului despre oraşele lumii. Spectacolul transpiră semnul catastrofelor, vorbind despre spaima de exploziile nucleare şi de Cernobîl. Este un sens al morţii care răzbeşte prin imaginile unui râu ce străbate munţii, emanând o continuă tensiune. Nu este vorba despre o Romă turistică şi descriptivă.

Como el musguito en la piedra, din Chile, plin de culoare

„Caput Mundi” al lui Bausch este tragic. El coagulează toate nebuniile infernelor metropolelor, o Victorie care apare mutilată de la început până la sfârşit, o femeie îmbrăcată în roşu, dar fără braţe, apoi un bărbat o duce departe. Scena este un enorm crater al pământului, un etern şantier în care se sapă o fosă imposibil de urcat pentru a ieşi în afară, pentru a transcende în lumină. În realismul înspăimântător al lui Bausch, ţigaretele se multiplică frenetic alături de brichete şi artificii. Marea care avansează spre ţărm poartă cu ea lemne, mese, scaune, pantofi… Sunt incluse aici toate simbolurile de la „Tanztheater Wuppertal”, cu provocări, cu travestiri şi confuzia sexelor. Se salvează numai bătrânii care-şi păstrează obiceiurile. Pentru ceilalţi, totul înseamnă distrugere.

Născut dintr-un sentiment al revoltei faţă de baletul clasic, Pina Bausch oferă în „Spălătorul de vitrine” imaginea relaţiilor dintre indivizi şi dintre sexe. Spălătorul de vitrine, înarmat cu burete şi apă, îşi începe în fiecare dimineaţă munca sa sisifică pe fondul agitaţiei urbane, devenind un simbol.

Bamboo Blues, creaţia Pinei Bausch inspirată de India

„Bamboo Blues” s-a născut din experienţa Pinei Bausch în India. Scenele şi imaginile video sunt semnate Peter Pabst.

„Palermo, Palermo”, în scenografia lui Peter Pabst, este o piesă deosebită prezentată pe meriadianele globului. Primul spectacol a avut loc în 1989, după căderea Zidului Berlinului, simbolul unei ere noi. Scena reprezintă de fapt o metaforă a unui peisaj interior, încărcat de emoţii şi complexat de cicatricele sale, o metaforă a vieţii cu un parcurs plin de obstacole.

Spectacolul „Ten Chi” debutează cu un stop cadru al unei balene pe cale de dispariţie sub valuri, cu coada ridicată în aer. Următoarele ore sunt de fapt un storyboard frenetic în care se pot recunoaşte stereotipurile societăţii japoneze, de la karate la gheişe. „Ten Chi” nu este o încercare de descriere a Japoniei „reale”, ci reacţia personală a coregrafei la întâlnirea cu această ţară şi cultura ei. Muzica în acorduri liniştite alternează cu un jazz frenetic, ce izbucneşte brusc.

Secvenţă din Nur Du

„Como el musguito en la piedra”, ultima creaţie a Pinei Bausch, inspirată de muzica, cântecele populare şi rădăcinile culturale din Chile, a fost creată pentru 21 de dansatori, iar muzica lui Victor Jara, cantautor şi poet, este plină de pasiune şi de dramă. Libretul evocă torturile femeilor. Alte scene sunt ecoul vieţii observate în Chile şi câteva flash-uri remarcabile rezumă bucăţi de viaţă, asemenea filmelor mute. O femeie vrea să înveţe să meargă cu pantofii săi roşii cu tocuri vertiginoase… Un spectacol foarte grafic, frumos, în care se întâlnesc scene de viaţă, de bucurie, de spaimă, de durere, ca într-un patchwork de emoţii. În el se îmbină dansul cu teatrul şi cu performanţa pură.

Olimpiada culturală a lui Ruth Mackenzie

Nefes, creat în Turcia

Personalitate influentă a culturii britanice, Ruth Mackenzie, directoarea de la “London Festival 2012”, cea care a condus “Scottish Opera”, “Festivalul Teatral de la Manchester”, a transformat ceea ce era la început doar un vag concept, “olimpiadele culturale”, într-o manifestare estivală de 12 săptămâni, de o amploare excepţională.

Unul dintre evenimentele marcante ale manifestării este sosirea la Londra a “Tanztheater Wuppertal”. Ruth Mackenzie a întâlnit-o de câteva ori pe Pina Bausch la Edinburgh şi la Londra şi a devenit pasionată de creaţia ei.

Fiind membră a “Art Council” când s-a votat renovarea “Sadler’s Wells”, vechiul teatru datând din 1683, destinat în principal dansului, ea s-a gândit în primul rând la posibilitatea găzduirii, din punct de vedere tehnic, a Companiei de la Wuppertal, care va evolua, de asemenea, şi la “Barbicane Center”.

Wiesenland (Pământul verde) evocă Budapesta

Publicul londonez s-a grăbit să cumpere bilete pentru spectacole, aşa încât toate sunt sold out.

Coregrafiile Pinei Bausch sunt caracterizate de o căutare continuă a perfecţiunii şi frumuseţii. Sute de imagini din baletele sale au rămas înscrise în memoria celor care le-au văzut de-a lungul timpului.

“Aş fi vrut să fie şi ea aici pentru a savura rezultatul ideii sale magnifice de a oferi Londrei «un tur al oraşelor». Ar fi văzut cum compania şi geniul ei iluminează această vară de excepţie”.

Scenă din Ten Chi

Patru persoane şi-au pus toată pasiunea în aceste creaţii: Alistair Spalding, directorul teatrului londonez „Sadler’s Wells”, Michael Morris, producător în industria culturii, Peter Pabst, scenograf al Teatrului din Wuppertal, şi Pina Bausch. Astfel, visul a prins formă. „Un proiect de o dimensiune enormă”, spunea Pabst.

Templu istoric al divertismentului şi dansului londonez, „Sadler’s Wells”, fondat în 1683, a fost reconstruit de şase ori până a ajunge astăzi un mare centru al spectacolelor din Europa. Împreună cu Barbicane Center, el va găzdui spectacolele de dans ale Retrospectivei Pina Bausch. Trupa de la Wuppertal oferă un frumos eşantion al diverselor continente, iar universalitatea dansului ei vorbeşte tuturor şi fiecăruia. De-a lungul oraşelor unde a făcut escală, Pina şi-a însuşit spiritul locurilor pe care l-a redat publicului într-un minunat maraton coregrafic. Aceste piese nu sunt un catalog de vacanţă, nici un album de amintiri, ci punerea în paralel a unor situaţii diferite care ating universalitatea.

Como el mosguito en la piedra, un spectacol neliniştitor

Fie că vin ca oaspeţi, ca în cazul francezului Jean Sasportès, acest domn onorabil, membru al trupei din 1979, are deja experienţa Jocurilor Olimpice, deoarece „Tanztheater Wuppertal” fusese invitat în 1984 la Los Angeles. Antrenor şi coregraf freelance din 1997, el reia personajele care i-au marcat prezenţa. Nu va interveni cu titlul personal decât de două ori, în „Viktor” şi în „Palermo, Palermo”.

Pe de altă parte, Helena Pikon, care, la 55 de ani, continuă să fie pe scenă, va fi distribuită de şapte ori. Ea consideră că a fi prezenţi la o sărbătoare ca Jocurile Olimpice de la Londra reprezintă o ocazie de a cuceri un nou public.

Sărbătoarea Primăverii, creaţie Pina Bausch

Alistair Spalding, directorul de la „Sadler’s Wells”, care din 1982 a fost de mai multe ori invitat al Companiei de la Wuppertal, confirmă într-un interviu acordat lui Isabelle Calabre: „Există un mare apetit al publicului londonez pentru programele Pinei Bausch. Şi asta aparţine tuturor straturilor societăţii. Pentru că Pina iubea foarte mult Londra”. Şi să nu uităm că la Londra i-a fost oferit celebrul „Premiu Laurence Olivier”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.