Reunificarea dreptei, problemă sau soluţie?

Lecţia principală pentru români – de restul lumii o să mai vorbim – după alegerile din Franţa şi regruparea pentru turul doi este una singură.

Cine are centrul cîştigă. Extremele pot avea mari performanţe, pot chiar, în mod subtil, să se sprijine reciproc, dar nu au cum cîştiga 51 la sută în cazul unor alegeri directe într-o ţară din UE.

De altfel, e vreo noutate? Dacă PSD a reuşit să ia jumătate din electorat toamna trecută chiar fără ALDE e pentru că pentru prima dată şi-a propus, şi a reuşit, să cîştige clasa mijlocie. A ieşit pe locul 1 la toate categoriile de educaţie pentru prima dată, şi a cîştigat toate marile oraşe, cu doar trei excepţii, din care Bucureştiul nu face parte.

Cu toate astea, propaganda anti-PSD, care oricum greşeşte că vede doar la PSD răul, ne omoară la toate orele cu sloganul că dreapta trebuie reunificată ca ”să batem PSD”.

Păi dreapta, dacă dreaptă o putem numi, a fost reunificată în campania trecută, în jurul unui preşedinte existent şi al unui prim-ministru comun, Dacian Cioloş. Și a luat sub treizeci la sută.

Se investeşte o mare energie în prezent, mai ales de presa care îl ţinea în braţe pe Băsescu la al doilea mandat, nu ştiu a cui o fi, că ne ascund, să ne întoarcem la această situaţie care numai succes nu ne-a adus, cu alte cuvinte, să-i recuperăm pe ăia care au tras în afara porţii la lovitura de la11 m, să le lingem rănile, să le întoarcem tricoul pe dos şi să le mai dăm odată ocazia. Asta, deşi în anul 2016 am întrebat într-un sondaj adevărat, CURS, din acela faţă în faţă, pe cea mai conştientă populaţie politică din ţară, adică pe bucureşteni, dacă au o identitate de dreapta, şi am aflat că în Bucureşti doar 18 la sută au aşa ceva.

Dvs. vă consideraţi mai apropiat de o ideologie (orientare) politică?

%

Nu stiu/Nu răspund

4

Stânga

21

Dreapta

18

Nici una/Nu are importanţă/ Nu aş putea să spun

57

Total

100

Sondaj SAR-CURS, martie 2016

Reunificarea de dreapta, soluţia cu care ne omoară site-urile pe care le mai întreţineau serviciile cînd mai aveau bani, şi care prea deştepte nu au fost niciodată, că au oameni plătiţi sub salariul mediu, e un joc de societate.

El sună aşa: cum am putea să împărţim micul bazin al dreptei, populare, liberale, pedeliste şi useriste, oricum treizeci la sută sau sub, că am pierdut medicii şi profesorii la PSD, la cît mai mulţi neaveniţi?

Am avut mari succese pe linia asta la alegerile din 2012 şi 2016. Nu e un motiv să ne descurajăm şi să nu o mai dăm în bară de vreo două ori.

Am avut şi alegeri pe care le-am cîştigat, ce e drept. În 1996, am avut majoritatea pentru că pe lîngă dreapta anticomunistă, care a ieşit prima, dar sub patruzeci la sută, a alergat PD şi a luptat pe electoratul lui IIiescu, i-a luat suficient să facem majoritate.

La alegerea lui Băsescu în al doilea tur de scrutin în2004 afost la fel, nu ne-am bătut pe voturile uşoare, ci pe cele din comune mari şi regiuni dificile, voturi greu de luat, s-a luptat pe ambele aripi, şi mai mult aripa PD a contat, restul voturilor veneau oricum contra lui Năstase.

Între timp am avut majorităţi din partide făcute de servicii şi alte porcării, care nu au deranjat pe nimeni din corul noilor convertiţi la anticorupţie – dacă auzi ce se vorbeşte la televiziuni, Oprea e de vină că bea cafele cu Kovesi şi Coldea, deşi ca general nu văd care era problema cu asta, nu avea decît, problema e cînd îşi făcea partid din militari ca să aibă Băsescu majoritate, inaugurînd majorităţile cu sprijinul Sistemului. Dar las asta deoparte, că e clar că sunt prea mari securismul şi prostia să se ocupe cineva de asta. Vorbesc acum doar de comportament electoral pur, cel pe care îl predam pe vremuri la SNSPA, de parcă am fi o ţară normală unde electorii decid.

Presupunînd că nu se mai ocupă serviciile de alegeri, pe asemenea comportamente electorale trebuie făcute planurile, iar lecţia e clară.

Centrul care adună şi din dreapta, şi din stînga, e cel cîştigător. Altfel, reunificarea micii drepte nu e o soluţie, e o problemă, care duce la mari bătălii pe singurul electorat mai conştient politic şi disciplinat din zona urbană. Care mai stă şi acasă, că de atîta reunificare s-a scîrbit demult şi a înţeles că e doar un os de care trag toţi căţeii.

Cine ar putea juca rolul lui Macron, care să înceapă o construcţie de centru?

Klaus Iohannis? E deja în campanie. Dar nu are idee încotro să o ia, şi potenţialul lui de mobilizare e slab, după ce a făcut doar greşeli. Să nu uităm că ideea provenită de la apropiaţii lui, cu Marian Munteanu, a făcut să nu mai fie necesar al doilea tur pentru Firea în Bucureşti. Dacă se ajunge la unu la unu data viitoare, omul e în stare să piardă din turul 1. Nici nu ştie unde a greşit. Nu e clar că învaţă din greşeli.

Dacian Cioloş? Ar părea cea mai potrivită soluţie, pentru că nu e de dreapta, dar are Cioloş potenţialul să se poziţioneze ca rival al lui Iohannis, ca purtător al unui discurs european – vara trecută, cum au ţipat unii populişti că ar cumpăra prea mulţi europeni pămînt, s-a dat cu ei imediat. În plus, cum e cu putinţă că spună că face partid, ca după aceea să spună alţii în locul lui că nu face, să stea la uşa liberalilor fără succes, să se lase folosit în mod umilitor de userişti, să primească drept elogiu suprem de la Liiceanu la premiul GDS complimentul că seamănă cu crema de brînză care îi place filosofului, şi a cărei absenţă de pe rafturile de la Mega îi provoacă deprivare – vedeţi aici.

Deci aşa e cu guvernul Cioloş, nu că ar fi guvernat bine, nu e cazul – că nici nu a avut cînd, cum zice generos filosoful – dar măcar a dat iluzia normalităţii şi ne lipseşte. Cu aşa o laudatio nu iei prea multe voturi. Și în general nu ajungi nicăieri dacă nu ai oameni profesionişti, nu ca mulţi din îia defilaţi acum un an, dacă nu ai program, nu încropeală şi eşti doar folosit de cîţiva oportunişti în interes propriu în timp ce stai şi nu prea ştii ce faci în România de fapt.

Da, e păcat de Cioloş, e un om decent, muncitor şi de bun-simţ, dar face singur ce poate să ne convingă că lider nu e. Nu l-am bănuit niciodată că e din servicii, dar nici dacă se lasă călcat în picioare de oricine, de la servicii la promotori ambigui, nu îi văd vreun viitor politic. Mai ales faptul că într-un an de guvernare şi la un guvern diagnosticat de OECD şi Banca Mondială ca avînd primordial probleme de resurse umane Cioloş nu şi-a făcut propriul lui serviciu de resurse umane, măcar pentru miniştri, consilieri şi secretari de stat şi a ajuns la recordul de schimbări (oricum mult sub cîţi meritau schimbaţi) îl găsesc foarte problematic. Un lider trebuie să se priceapă la oameni, trebuie să fie capabil să atragă pe mulţi, dar să promoveze doar ce e bun. Unde sunt oamenii devotaţi lui Cioloş, mereu manevrat de subalterni de ai lui, probabil mari în grad însă, şi la Bruxelles, şi la Bucureşti? Unde e proiectul lui de asociere?

Pentru că problema României a fost şi a rămas aceeaşi: inexistenţa unei elite alternative la cea a PSD, a oamenilor de tip Dragnea şi ai lui. Ideea că îi putem băga pe toţi în puşcărie e o iluzie radicală, şi nu prea democratică. Și chiar dacă i-am băga tot trebuie să îi înlocuim cu cineva. România se va schimba cînd o altfel de elită va exista care va cîştiga alegerile cu un program alternativ şi va guverna. Contra acestui proiect de asociere meritocratică lucrează ”reunificarea dreptei”, un program de ambiţii meschine fără perspectivă, cu şefi de partide care nu fac niciodată nimic pentru calitatea oamenilor, frontiere europene deschise unde pleacă toată lumea de ţara rămâne, vorba lui TRU, cu resturile, şi o pletoră de acoperiţi cărora li s-a dat ordin să pună umărul, că nu se descurcă civilii singuri.

Elita asta alternativă am sperat eu să o găsim la primari. Cînd vezi Mediaş, Cluj sau Oradea, îţi vine să speri. Dar primarii PNL, cu Iohannis în frunte, par să fi pierdut startul, probabil este a full time job pe legislaţia românească penală să nu fii închis pe abuz în serviciu şi nu îţi mai rămîne timp de mare lucru. Există pe urmă clasa mijlocie din ţară, dar te întrebi ce a mai rămas din ea, fiecare partid nou, şi au fost zeci, fie atrage fie numai veleitari, fie scîrbeşte oamenii cumsecade de politică pe viaţă. Finalmente, avem repatrierea, dar cu Re-patriot şi alte programe securiste nu vedem din ea decît pe cine e dinainte selecţionat.

Or, pe băieţii ăştia pre-selecţionaţi să salveze ţara, genul Ghinea şi Burduja, i-am promovat deja destul. Ani de zile pe unii. Nu mai cred în potenţialul lor, ba chiar e clar că acolo unde se ţes proiecte artificiale asta devine o barieră în plus în calea celor pe bune. Mai e şi problema că ideologia de ”dreapta” promovată de dreapta aia strînsă de prin dependenţii serviciilor ca să cîştige Băsescu al doilea mandat nu e atrăgătoare decît pentru un număr de semidocţi de pe Facebook. Ideologia unui centru de succes nu poate avansa cu oameni care nu ştiu cine e Tocqueville, dar recită principii geopolitice din Alex Mihai Stoenescu şi George Friedman, doi sublimi autori cunoscuţi doar în România.

Mai pe scurt, ”dreapta” voastră e limitată atît ca bazin de vot, cît şi ca potenţial intelectual, şi fără alţi lideri şi un efort de asociere pe baze mai contemporane, cum aţi văzut la Ciudadanos sau Macron, deschizînd uşa la tineretul nostru cosmopolit, dar şi la oamenii oneşti mai maturi din provincia românească, un efort nu de a le mai fura odată votul, ci a le da ceva de făcut să-şi schimbe vieţile, nu o să ajungeţi decît iarăşi la o treime din vot. Cum vă împărţiţi între voi treimea asta, zău, nu interesează pe nimeni.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Alina Mungiu-Pippidi 127 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.