Revolta de la Brașov

În ziua de 15 noiembrie 1987, duminică, zi în care se desfăşurau alegerile pentru consiliile populare, dar şi zi în care se lucra pentru îndeplinirea planului, muncitorii de la Uzinele „Steagul Roşu“ (Autocamioane Braşov), plecaţi încolonaţi spre secţiile de votare, au transformat această deplasare într-un marş de protest.

În oraş se răspândise de câtva timp zvonul că vor urma concedieri masive determinate de lipsa de productivitate a unităţii economice şi de scăderea comenzilor. Produsele uzinei – camioane – erau slabe calitativ şi depăşite tehnologic. Din aceste cauze, muncitorii nu-şi mai luau salariile sau le ridicau serios diminuate. În plus, o particularitate a muncitorimii braşovene făcea ca situaţia acesteia să fie şi mai dramatică: erau foarte mulţi­­ oameni aduşi din satele Moldovei, rupţi de căminele lor şi „plantaţi“ în blocuri insalubre, lipsite de servicii utilitare minime – apă rece, apă caldă, termoficare, gaze, aceștia având în faţă doar spectrul reîntoarcerii în Moldova, unde nu îi aştepta decât un proces invers, de reruralizare.

Demonstrații în stradă, chef la Primărie

Manifestaţia şi protestul s-au produs ca fenomene inevitabile. Deja în noiembrie venise frigul, parte din instalaţiile şi utilajele întreprinderilor nu mai puteau funcţiona, iar în case nu se mai putea trăi. O epidemie de gripă izbucneşte în oraş, în prima decadă a lunii, pe fondul lipsei de medicamente – au fost cazuri când părinţii luau noaptea trenul la Bucureşti, să cumpere medicamente din gară, după care se întorceau pentru a le administra copiilor – iar în spitalele braşovene începe să se înmulţească numărul pacientelor cu afecţiuni ale aparatului genital, generate de frig.

Furia mulţimii s-a dezlănţuit când o maşină a miliţiei i-a ameninţat pe cei care mărşăluiau. Atunci, aceştia au azvârlit cu pietre şi sticle în maşină, au oprit-o, au răsturnat-o și i-au dat foc. Pătrunși în sediul judeţean al Partidului Comunist care adăpostea şi Consiliul Popular, manifestanții au găsit în marele hol de la intrare o masă lungă, plină cu alimente care lipseau din comerț, pregătită pentru celebrarea victoriei în alegeri. Bufetul a fost devastat, apoi oamenii au început să arunce pe geam, în piaţă, tablourile lui Nicolae şi ale Elenei Ceauşescu, împreună cu dosare şi documente.

Iulian Vlad informează, Dăscălescu se face că plouă

Marota lui Ceauşescu: ideea că mişcarea a fost provocată de agenţi străini; ştia că în Braşov se află televiziunea finlandeză, care încercase să filmeze revolta. În realitate, echipa făcea un reportaj folcloric. Foto Arhiva CNSAS

Securitatea ştia că Braşovul are crize profunde de sistem. Ofiţerii din întreprindere informaseră conducerea DSS asupra posibilităţii unei greve iminente, iar generalul Iulian Vlad îl pusese în gardă pe prim-secretarul judeţului. Informaţiile din domeniul economic venite pe linia Securităţii (Direcţia II) erau raportate şi miniştrilor de resort. Pe acest traseu, informaţiile despre gravele erori de conducere de la Braşov au ajuns şi la prim-ministrul Constantin Dăscălescu. Văzând că acesta nu ia nicio măsură, conducerea Securității i-a înaintat un raport detaliat care conţinea statistici relevante pentru situaţia salarială, a producţiei şi a aprovizionării cu alimente din Braşov. Dăscălescu nu a făcut nici el nimic. După izbucnirea revoltei, generalul Vlad s-a prezentat la Ceauşescu având asupra lui toate rapoartele anterioare trimise lui Dăscălescu și miniștrilor. Ceaușescu i-a convocat pentru o confruntare. Atât Dăscălescu, cât şi Preoteasa, prim-secretar, s-au apărat afirmând că n-au ştiut nimic şi că situaţia nu este, în realitate, atât de gravă. Au dat vina amândoi pe Securitate, că exagerează. Dar foarte important pentru reacția ulterioară a lui Ceaușescu a fost ideea că mișcarea a fost provocată de agenți străini, având informația că în județ se află o echipă a televiziunii finlandeze, care a încercat să intre în oraș pentru a filma revolta. În realitate, echipa făcea un reportaj folcloric, într-un sat din județ.

Ceaușescu, obsedat de „agenții străini provocatori”

Într-un interviu de lucru acordat în mai 2003, generalul Iulian Vlad a declarat următoarele: „Al doilea motiv al distanţării mele de Ceauşescu a fost ordinul pe care mi l-a dat după Braşov. În loc să vadă fondul lucrurilor, a început să peroreze că au fost agenţi străini provocatori. Ştiam bine că nu este adevărat. Era în atribuţiile mele, în practica activităţii departamentului, de a verifica, în primul rând, cauzele revoltei şi identificarea agenţilor provocatori. Agentul provocator era criza socială. Nu puteam să-i spun asta, de aceea îi raportam că este vorba de o proastă organizare a producţiei. Deşi i-am raportat imediat în scris că nu au fost agenţi străini implicaţi în evenimentele de la Braşov, că mişcarea a fost spontană, el mi-a cerut să mai verific. Am lăsat timpul să treacă. El mă tot suna sau întreba dacă i-am găsit, insista pe chestiunea cu agenţii străini. Atunci i-am spus că au existat observatori – apăruseră nişte informaţii prin Finlanda, ceea ce în concepţia lui însemna Ungaria -, dar că aceştia nu au intervenit“.

Plicurile cu starea de spirit a populației rămân închise

La fel de important este faptul că, din acel moment, Securitatea a început să-i trimită lui Ceaușescu buletine cu starea de spirit a populaţiei. Buletinele erau sigilate într-un plic pe care îl ducea la sediul CC al PCR un ofițer-curier, care aștepta în anticameră răspunsul. Ceaușescu desigila plicul, parcurgea textul, făcând rar doar unele semne pe margine, niciodată comentarii scrise, își nota unele idei în agenda personală, apoi resigila plicul și îl dădea curierului. Dacă erau probleme importante, îl chema personal pe generalul Vlad. În legătură cu conținutul acelor buletine, fostul șef al Securității a mai declarat, în același interviu: „Ele îi atrăgeau atenţia indirect că la Braşov nu fusese un episod izolat şi că starea de spirit a populaţiei este foarte gravă. Între 1987 şi 1989, am reuşit să prevenim prin informaţii zece proteste de genul celor de la Braşov, însă sistemul nu mai făcea faţă. Era o cârpeală, se luau banii de la alte poziţii din buget şi se plăteau salarii fictive, se aduceau alimente într-un judeţ şi murea de foame altul. În faţa acestei situaţii, am ajuns la concluzia că se va întâmpla ceva, fie din interior, fie din exterior“. Începând de la sfârșitul verii anului 1989, Nicolae Ceaușescu nu a mai citit buletinele cu starea de spirit a societății și cazurile de proteste uzinale, iar plicurile se întorceau la DSS nedeschise.

Dictatorul își arunca apropiații în crize artificiale, apoi îi sancționa

În timpul Conferinței Naționale a PCR din 14-16 decembrie 1987, generalul Iulian Vlad îl informase confidențial pe prietenul său, gen. Vasile Milea, ministrul Apărării, asupra realităților manifestației de la Brașov și a altor cazuri de proteste din țară, și îl prevenise asupra posibilității ca Nicolae Ceaușescu să ordone folosirea de trupe pentru „asigurarea ordinii publice“. Refuzând să admită că la Braşov s-au revoltat muncitorii şi insistând pe teza agenturilor străine, Nicolae Ceauşescu pregătea argumente pentru bazele legale ale unei represiuni. Mai există un argument important pentru cei doi, un argument personal: Nicolae Ceauşescu avea obiceiul să-şi arunce în crize apropiaţii, pentru a le rezolva – mai ales după experienţa din 1977 din Valea Jiului -, apoi îi făcea responsabili şi îi sancţiona. La un interval de timp, ce ţinea de calculele lui politice, îi reabilita, punându-i în diferite funcţii, întotdeauna altele, dar era vorba numai de activiștii de partid; generalii nu aveau nicio șansă de revenire în funcții, iar cazul schimbării din funcție a generalul Olteanu la Primăria Capitalei, când acesta a condiționat prin protest numirea de păstrarea gradului militar, era foarte bine cunoscut la nivelul conducerii DSS și MApN.

Contactul represiv cu mulțimea – misiune a Miliției

Așa a fost emis Ordinul nr. 2600. Prin Ordinul 2600/1988, DSS încerca, firav, retragerea legislativă şi operativă din majoritatea acţiunilor care implicau contactul cu proteste de stradă şi manifestaţii publice de masă (stadioane), pe care o extinsese Tudor Postelnicu în perioada când a fost la conducerea Securității. Astfel, parcurgând Ordinul 2600/1988, constatăm că toate atribuţiile care puteau implica un contact represiv cu mulţimea au fost date Ministerului de Interne, în particular îndreptate spre Miliţie, cu amendamentul că Ceaușescu a decis mixajul cunoscut din timpul evenimentelor din decembrie 1989, numit „trupe de securitate-miliție“. Procesul de separare a structurilor înarmate ale Securității de activitățile de culegere de informații nu era finalizat până în decembrie 1989 (de exemplu, participarea Securităţii la trasee a fost redusă cu 40%), dar mişcarea s-a văzut clar la Timişoara, unde Securitatea a primit ordinul să nu iasă din sedii încă din 16 decembrie, seara.

Ceaușescu, rupt de problemele „clasei muncitoare”

Revolta de la Brașov din 15 noiembrie 1987, eveniment esențial pentru modificarea atitudinii structurii de partid și a Securității față de Ceaușescu, având consecințe directe în abandonarea lui de către ele în decembrie 1989, altfel inexplicabilă, este tratată de regulă, după 1989, numai ca povestire a unei revolte anticomuniste, cu ignorarea, de exemplu, a lucrării „Ziua care nu se uită“ (2002), a istoricilor Marius Oprea și Stejărel Olaru, în care sunt consemnate mărturii ce permit cunoașterea precisă a motivațiilor economice ale revoltei. Faptul că Ceaușescu a refuzat să admită că revolta a fost spontană și autentică, muncitorească și determinată de scăderea drastică a salariilor, și a ordonat cu insistență Securității să caute instigatorii străini, indică în Istorie imaginea politică de rupere a lui Ceaușescu de clasa muncitoare. Ea a fost observată și comentată de structura de partid și de Securitate, devenind o parte importantă a procesului de cauzalitate a căderii din decembrie 1989.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Alex Mihai Stoenescu 17 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.