Revolta diasporei – trezirea României

Se încheie o perioadă cruntă. Nu am aflat câştigătorul bătăliei pentru Cotroceni şi nici nu am informaţii lămuritoare. Dar, indiferent cum se încheie această bătălie agresivă, obraznică, rudimentară, limitată la persoanele celor doi şi foarte puţin legată de marile nevoi ale României, un lucru se desprinde dintre toate. Este vorba de revolta oamenilor din străinătate, cei care au plecat la muncă şi vor să îşi exercite dreptul de a alege. În primul tur, diaspora a fost păcălită ca de obicei. Secţiile de votare au fost organizate ca şi altădată. Puţine, de complezenţă, atât cât să conteze nesemnificativ şi cât să se poată zice că au putut să-şi exprime votul. O stupidă suficienţă şi o dezorganizare la Ministerul de Externe au aprins flacăra şi au avut meritul de a mişca oamenii. Externele şi Guvernul, dezinteresate de electoratul din afara graniţelor, au crezut că o scaldă şi scapă uşor. Or, tocmai umilinţa de la porţile ambasadelor şi ale consulatelor a avut meritul de a înfuria mii şi mii de români din emigraţia economică. Pentru prima dată după ani şi ani, la unison, în toate capitalele importante ale Europei, românii plecaţi la muncă au demonstrat şi au arătat tuturor cancelariilor occidentale felul în care este mimată democraţia în România. Şi cum guvernanţii joacă la nesfârşit un soi de teatru al libertăţilor democratice. Adevărul este că toate guvernele s-au temut de alegătorii din străinătate, inclusiv de jurnaliştii sau de liderii comunităţilor româneşti. PDL-ul lui Boc chiar a încercat să-i vrăjească şi să-i împacheteze cu tot felul de dregătorii şi avantaje. Dar nici guvernul Boc, nici cel condus de Adrian Năstase şi nici Călin Popescu Tăriceanu n-au încercat să includă românii plecaţi la muncă în corpul electoral românesc. Toţi s-au bucurat să scape de ei şi să-i socotească dispersaţi, neuniţi, nesemnificativi şi în acelaşi timp periculoşi. De aceea nu au fost create alte sute de secţii de votare, de aceea nu s-a trecut la votul electronic, de aceea s-a exagerat cu lozica, atât de eficientă în 1990, „voi n-aţi mâncat salam cu soia”. Guvernul Ponta, oricâte paranghelii a făcut pe seama românilor din străinătate, s-a temut de emigranţii români, de studenţii plecaţi la marile universităţi sau de managerii de la multinaţionalele europene, ştiind bine că n-au cum fi oameni de stânga şi nici cadorisi voturi pentru sforăriile tripletei PSD-UNPR-PC. Adevărul este că toate partidele din aceşti 25 de ani au ştiut că emigraţia este un cartof fierbinte şi l-au lăsat undeva la margine, evitând să o trateze ca pe parte importantă a societăţii româneşti. Mult mai simplu a fost până acum să se bazeze pe lumea săracă de la periferia oraşelor şi pe populaţia îmbătrânită din mediul rural. Cu o minciună şi cu două pungi scoteau procente hotărâtoare. Incidentele de la turul întâi al alegerilor au avut rolul de a trezi românii din străinătate şi, de aici, tineretul din ţară. Ce a urmat a avut darul de a produce o mobilizare pe care anti-băsismul guvernului Ponta n-ar fi izbutit-o. Revolta diasporei a avut însă un ecou enorm în rândul păturilor active din ţară şi va fi influenţat destul de puternic opţiunile rudelor de acasă. Aşa se face că, duminică după-amiază, acele zece procente diferenţă între candidaţi par să fi fost doar o amintire urâtă. Mobilizarea la vot a renăscut din acest semnal dat de cei plecaţi. Nu din proiectele ACL, nu din vitejiile sau duelurile lui Klaus Iohannis şi nici din parcursul eminamente guvernamental al lui Victor Ponta. Oamenii plecaţi pe aiurea să câştige o pâine pentru familiile lor s-au deşteptat. Au înţeles cum funcţionează societatea de tip democratic şi ce fel de guvernanţi au la Bucureşti. Şi au răbufnit pe neaşteptate.

Indiferent cine câştigă, Victor Ponta sau Klaus Iohannis, mişcările diasporei ne arată ce tip de societate avem în România. Sigur nu una eminamente europeană, ci mai degrabă una a marilor sforării de tot soiul, de sorginte comunistă. Şi bine ranforsată cu oamenii serviciilor secrete. O aparenţă de doi lei, trâmbiţată pe la televiziuni, a ţinut departe de deciziile hotărâtoare din România mai mult de trei milioane de alegători, oameni vii, liberi în gândire, care alimentează şi familiile şi bugetul în proporţii hotărâtoare. Dintr-o greşeală stupidă de organizare a celor de la MAE, aceşti oameni s-au trezit şi au început să îşi ceară dreptul de participare la deciziile importante ale ţării.

Redobândirea identităţii româneşti pentru cei plecaţi la muncă în străinătate pare a fi marea noutate a acestor alegeri. Poate chiar factorul hotărâtor!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.