Ideea conform căreia un politician compromis nu poate fi contestat, respectiv, debarcat, pentru că succesorii ar fi, prezumtiv, de o calitate îndoielnică ar trebui percepută în realul pericol pe care îl reprezintă. Mecanismul politic funcţionează doar dacă este, în esenţa sa, unul democratic, al alternanţelor. Nimeni nu scapă de uzura pe care o presupun contextele. La noi, puterea a rămas în acelaşi format al agresivităţii, intoleranţei şi demagogiei. Nici incriminarea excesivă a omului politic, rezultat direct al prezenţei în centrul unde se face şi desface istoria, nu foloseşte nimănui. Un climat democratic are nevoie, pentru a nu fi anulat, de un sistem care să excludă confiscarea puterii. Zeificarea unor oameni politici, oricum s-ar numi ei, pune în paranteze orice perspectivă şi abordare. Propaganda totalitară a lăsat în urmă specialişti şi mentalităţi care au făcut posibilă prăbuşirea în timp a României ultimilor douăzeci şi cinci de ani, în loc să permită un climat rezonant. Iluzia totalitară, a salvatorilor naţiunii, pe care o flutură pseudo-stânga autohtonă nu este decât unul dintre paravanele după care s-a configurat mafia politico-economică.
Bilanţul dramatic al situaţiei interne, pe toate palierele vieţii publice, obligă la un alt tip de politică. Faptul că unii foşti politicieni iniţiază partide de după gratii, alţii, cam în aceeaşi situaţie, coordonează un partid care conduce ţara în acest moment, arată necesitatea iminentă a unei alinieri morale generale. Politica românească trebuie să devină accesibilă şi responsabilă, prin scoaterea politicienilor de sub jurisdicţia imunităţii. În caz contrar, toate eforturile, speranţele, proiectele nu vor duce decât la acelaşi rezultat, al corupţiei şi piramidei mafiote la nesfârşit. Instituţiile publice, ale statului, au ajuns piese într-un conflict cu cetăţenii, spre a-şi asigura un autoritarism ilegitim, iraţional, slujind intereselor de grup. Taxele şi impozitele sunt dirijate, după cum vedem, spre comisioanele primarilor, miniştrilor, anturajului preşedinţilor, diverselor anexe în extindere.
Viaţa românilor a ajuns la o expunere negativă absolută. Sumele uriaşe care au circulat ilegal în aceşti ani, după subtilizarea banilor din conturile fostului stat comunist, se regăsesc acum în rapoartele de profil. Marile averi, evident ilegale, rămân neatinse şi nu sunt semne că se poate întâmpla ceva în acest sens. Se închide o buclă a istoriei, care ar putea fi folosită drept material perfect pentru o aprofundare a loviturii de stat din 1989. Marile enigme ale României post-totalitare se află în acelaşi stadiu al unui abandon dirijat. Politica românească actuală conţine în substanţa ei această distanţă întru totul handicapantă pe care o presupune identificarea succesului economic cu marile fraude.
Dezgheţarea mecanismelor parlamentare, a tuturor instituţiilor publice în raporturile cu societatea, va scoate politicienii din universul închis şi legalizat, expunându-i realităţii curente. Nimeni nu poate fi deasupra legii doar în condiţiile în care respectarea legii nu este facultativă, cum este cazul politicienilor. Pentru minime greşeli, erori, politicienii ar trebui să plătească, aşa cum se întâmplă în toată Europa. Şi nu doar pentru greşelile personale, deseori plătesc şi pentru cele existente în sistem, neremediate. Demnităţile publice ar trebui să nu permită niciun abuz, iar cei care transformă le în propria platoşă ar trebui excluşi de societate din mediul politic. Demnitarul român a ajuns mult mai mult decât un proprietar, care printre altele are griji şi responsabilităţi. Politicianul român este un beneficiar discreţionar, arogant, cu o putere pe care numai iresponsabilitatea societăţii o poate încredinţa. Un asemenea personaj reprezintă, în fapt, relaţiile statale, protocolul şi angajamentele statului român. Spaima publică declanşată de debarcarea lui este indusă, şi este foarte puternică. Administrând ţara emoţional, aceste clone ale terorii au reuşit deja să se constituie în umbră a providenţei.
Faptul că sunt peste tot, în opoziţie şi la putere, aceste personaje nu trebuie văzute drept fatalitate a istoriei. Imprimarea unui ritm adaptat timpului şi democraţiei poate înlocui maimuţele corupţiei şi declinului absolut cu posibili oameni politici.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.