Regatul Norvegiei are pe tron, din anul 1991, pe regele Harald al V-lea. Acesta este, ca și regele Mihai I de România, văr cu regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii. Prin urmare, cei doi monarhi, al Norvegiei și al României, au legături de sânge care contează în genealogiile înalte.
Scandalul deposedării familiei Bodnariu, stabilită în Norvegia, de cei cinci copii minori ai săi care au dublă cetățenie, română și norvegiană, forțează limitele raționalității. O intolerantă instituție privată din Norvegia, cu rol, chipurile, social, a reușit să dobândească un statut de independență față de orice autoritate statală, independență care o transformă într-un monstru infailibil. Monstru, pentru că are puterea uriașă de a comite crima supremă, aceea de deposedare cu forta a unei familii de copiii săi și infailibil pentru că nu trebuie să dea socoteală nimănui asupra acțiunilor sale traumatizante, chiar când acestea iau forma unor abuzuri de-a dreptul barbare.
Informația despre caz e unilaterală. Cunoaștem cu multe detalii poziția familiei Bodnariu dar nu cunoaștem deloc poziția părții acuzate, Barnevernet. Această organizație, în armonie cu imaginea de „stat în stat” care circulă despre ea, nu stă de vorbă cu nimeni, nu dă explicații nimănui, nu prezintă dovezi privind temeiul răpirilor de copii pe care le practică sub acoperire legală, altfel spus se situează, imperial, deasupra stupefacției și îngrijorării publice tot mai largi și ne privește pe toți cu disprețul copitei față de colbul șleaurilor pe care calcă.
Poate au și „protectorii” de la Barnevernet argumentele lor solide. N-ar fi exclus. Poate au descoperit ceva grav, că acei copii erau însemnați cu fierul roșu de părinții lor abrutizați, că erau fanatizați de aceștia într-o religie a sălbăticiei antropofage. Dar dacă ar exista astfel de dovezi temeinice, de ce să nu le prezinte într-un scurt comunicat și să închidă astfel, simplu, subiectul?
Doi parlamentari români l-au convocat, pentru explicații, pe ambasadorul Norvegiei la București. Acesta a ridicat din umeri. Barnevernet este o instituție privată independentă. Nu se poate face nimic întru influențarea ei.
Ambasadorul României la Oslo a solicitat încă din noiembrie 2015 reprezentanților Barnevernet o discuție lămuritoare. Întâlnirea a fost programată de aceștia pentru februarie 2016. Nu e ăsta un gest mai sugestiv decât ridicarea degetului mijlociu catre cer?
Iar în toată această agitație cu semne tot mai îndreptățite de revoltă și panică, Primul Ministru Cioloș tace. Președintele „sfinx”, așișderea. Țara e, așadar, pe mâini bune. Instituțiile democratice își apără din răsputeri cetățenii, nefăcând nimic. E, probabil, cea mai bună soluție, la cât de contraproductive sunt.
În schimb, iese să protesteze românul de rând. Multe mii de români, în mari orașe ale lumii. Peste 1000 de conaționali la Washington, în fața ambasadei Norvegiei. Domnul George Cristian Maior, ambasadorul României în SUA, se dezice însă cu grăbire de ei. „Aceștia nu reprezintă poziția oficială a României”. Este că suntem de colecție?
De-asta întreb: când, în încercarea de rezolvare convenabilă a cazului Bodnariu, instituțiile statului nostru de drept se dovedesc atât de neputincioase, de indiferente, de lașe, de incompetente, la ajutorul Casei Regale s-a gândit, oare, cineva?
Regele Mihai I de România este rudă cu regele Harald al V-lea al Norvegiei.
Alteța sa Regală, Principesa Margareta, are în comun cu Ruth Bodnariu, mama – victimă a celor de la Barnevernet, ceva extrem de prețios: dragostea pentru copiii defavorizați din România și emoționante eforturi pentru ajutorarea acestora.
În acest context, de ce n-ar apela Casa Regală a României la Casa Regală a Norvegiei pentru a-i cere sprijinul în îndreptarea unui monstruos abuz, intrat deja pe panta erorilor ireversibile?
Se zice că monarhii adevărați vin pe pământ cu noblețea în gene. Dacă-i așa, atunci plasarea de partea binelui și a dreptății n-ar trebui să fie pentru ei o opțiune ci un reflex natural. Nu și-ar contrazice oare statutul și menirea dacă, în fața unei drame ca aceea despre care vorbim aici, ar rămâne indiferenți?
Poporul roman se află, azi, în fața unui test inedit de demnitate națională: este sau nu este dispus să lupte cu toate resursele sale și cu o solidaritate multă vreme amorțită, pentru a-și apăra, la propriu, copiii?
O rog pe această cale pe Alteța sa Regală, Principesa Margareta, să reflecteze la cele propuse de mine aici și, dacă va găsi de cuviință, dimpreună cu Majestatea Sa, Regele Mihai I, să încerce a întreprinde ceea ce depinde de domniile lor pentru ca toți cei cinci micuți Bodnariu să fie redați, până nu va fi prea târziu, părinților lor naturali și României.
Iar dacă salvarea va veni de la Casa Regală, acest popor va trebui să înțeleagă cine e de partea lui, cu adevărat, și pe cine ar trebui să slujească, pe mai departe, după atâtea bâjbâieli și nereușite.
Gesturile mărețe pot face într-o clipă ceea ce zeci de ani de mărunte străduințe nu reușesc.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.