Rezultate excepţionale la licitaţia colecţiei Pierre Bonnard

Colecţia lui Antoine Terasse, nepot, prieten şi mecena al lui Pierre Bonard, dispărut în decembrie 2013, a fost scoasă la licitaţie, duminică, de Casa Osenat, la Fontainebleau.

Au fost propuse 100 de lucrări – picturi, desene, carnete de crochiuri, cărţi ilustrate, sculpturi, manuscrise.

Programarea acestei vânzări publice în timpul expoziţiei Pierre Bonnard. Pictorul Arcadiei de la Muzeul Orsay s-a dovedit fastă, rezultatul licitaţiei atingând 5,4 milioane de euro.

Readucerea în atenţie a pictorului a atras o seamă de colecţionari, mai ales americani, care au fost întotdeauna interesaţi de creaţia lui Bonnard, aşa cum o dovedesc numeroasele piese semnate de el, aflate în cele mai mari muzee şi colecţii particulare de peste Ocean.

La Promenade (Plimbarea)

Recunoscut ca pictor al vieţii burgheze, Pierre Bonnard este considerat şi un genial colorist şi maestru al luminii.

Cele mai multe piese au depăşit substanţial estimările, pe primele locuri situându-se două lucrări care s-au apropiat de un milion de dolari: uleiul pe carton din 1900, intitulat La promenade (Plimbarea), adjudecat de un colecţionar străin la 970.000 de euro, faţă de cei 250.000-300.000 estimaţi, şi un Autoportret, realizat în 1889, pe când avea 22 de ani, cumpărat de un colecţionar american cu 960.000 de dolari (estimare: 200.000-300.000 de euro). Autoportretul este primul dintr-o serie pe care pictorul a continuat-o de-a lungul întregii sale cariere.

De un mare succes s-au bucurat şi naturile moarte sau scenele de gen, în care Bonnard a excelat, reuşind să capteze în picturile sale fericirea simplă, intimă, familială, inspirându-se din propria sa casă.

Fetiţă cu pisică, un portret al nepoatei sale, Renée Terrasse, datat tot 1889, a atins preţul de 526.500 de euro. Este portretul uneia dintre fiicele surorii sale, care era căsătorită cu Claude Terrasse, compozitorul de operă care a compus muzica pentru piesa Ubu roi de Alfred Jarry în 1896. Licitaţia a propus şi o ediţie rară, originală a acestei drame în cinci acte, evaluată la 6.000-8.000 de euro.

Fetiţa cu pisica

Copii citind, care îi reprezintă pe Charles şi Jean Terrasse, un ulei pe carton maruflat, din 1900, a fost vândut cu 351.500 de euro.

Viu disputat a fost şi Nud ghemuit, realizat în acuarelă şi guaşă, în 1900, având acelaşi aer intimist, care a fost achiziţionat la 289.000 de euro.

Pierre Bonnard a fost cofondator al curentului Nabi, de care s-a despărţit însă destul de repede, păstrând numai importanţa culorii şi idealizarea scenelor cotidiene. Revelatoare pentru perioada Nabi, Naturile moarte au provocat adevărate dispute, soldate cu preţuri remarcabile: 439.000 de euro pentru Piersici, ulei pe pânză din 1916, 564.000 pentru Compotiera, (1924), în gama caldă pe care o prefera pictorul aşa cum s-a putut constata şi după Paleta sa vândută cu 40.250 de euro. Împreună cu caseta ei din răchită, ea s-a numărat printre numeroasele obiecte personale ale artistului dispersate duminică.

Colecţionarii au dovedit un real interes şi pentru Carnetele sale de schiţe, cum ar fi cel din 1881, intitulat ALBUM, vândut cu 39.000 de euro, care conţine în jur de 84 de crochiuri şi desene, uneori pe ambele feţe ale filei, desene printre care se află şi cele ale mamei sale şi ale fratelui lui, Charles Bonnard, în uniformă de soldat.

Preţuri mai mari s-au înregistrat pentru un carnet numit Revue blanche, cu desene dintre 1894 şi 1899 (55.250 de euro) şi un carnet de la Etretat şi Grand-Lemps, 1884-1885 (50.250 de euro), care au mers toate către colecţionari particulari.

Copii citind

De altfel, muzeele, care au în general în patrimoniu un număr important de lucrări de Bonnard, nu au fost foarte interesate de licitaţie.

“Operele au fost achiziţionate de amatori şi colecţionari internaţionali, printre care numeroşi americani şi englezi”, a declarat pentru presă Pierre Osenat, preşedintele Casei de licitaţii.

Antoine Terasse, care îl definea pe Bonnard drept “un contemporan al lui Matisse, şi nu al lui Monet”, a fost organizatorul Expoziţiei Bonnard de la Orangerie din 1967. Terasse îşi trăia viaţa între Paris, Alsacia şi mai ales Fontainebleau. “Era un poet. Casa lui din strada Paul-Jozon era scăldată în muzică clasică, iar tablourile erau împrăştiate pe podea. Nimic nu era suspendat pe pereţi pentru a decora încăperile. Când luam masa, îmi scotea din sertare minunatele caiete de schiţe cu coperte de pânză bej sau legate în piele neagră, dintre care 12 au fost propuse în licitaţie”, mărturisea Osenat, citat de Le Figaro.

La rândul ei, fiica comisarului priseur, Candice Osenat-Boutet, explica faptul că dintre cei cinci copii Terasse niciunul n-a dorit să preia acest ansamblu intimist care dezvăluie şi pasiunea pe care tatăl lor, Antoine Terasse, a nutrit-o pentru Bonnard, căruia i-a consacrat un mare număr de monografii.

Piersici

Ei au fost însă interesaţi să prelungească acest spirit într-un catalog, conceput ca o carte, în care sunt publicate numeroase fotografii de arhivă.

Citind catalogul structurat pe teme, de la Frumoasa epocă de la Revue Blanche la Viaţa tăcută a peisajelor şi naturilor moarte, cei interesaţi pot pătrunde în universul calm, senin al artistului.

“Bonnard iubea blândeţea interioarelor iarna, când uşile sunt bine închise şi focul aprins. Este vremea lămpilor cu ulei şi a abajururilor lor care filtrau lumina. Din această dragoste au luat naştere portretele seara, pe jumătate luminate, pe jumătate în umbră, aceste figuri care intră tăcute în noapte”, scria Antoine Terasse, căruia editura Skira i-a comandat o monografie Pierre Bonnard care i-a schimbat viaţa.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.