Condamnată la cinci ani de închisoare, fostul ministru Monica Iacob Ridzi a scris, marţi, pe blogul său, un mesaj în care descrie condiţiile din închisoare. Face cu acest prilej cu apel către ministrul Justiţiei pentru a vedea cu propriii ochi condiţiile „greu de descris” din penitenciare.
Sistemul medical din penitenciare nu este bine gândit, mai spune Ridzi, pentru un om bolnav, aşa cum este ea, condamnarea la închisoare echivalând cu o condamnare la moarte.
„Sunt două săptămâni de când sunt în penitenciar dintr-o gravă eroare judiciară, două săptămâni de chin, de umilinţă, de durere, de suferinţă. Două săptămâni în care m-am simţit tot mai rău, două săptămâni în care medicul penitenciarului – o doamna căreia nu am ce să-i reproşez -, văzând cât îmi este de rău, a făcut eforturi să mă trimită la un spital pentru investigaţii ce îmi sunt urgenţe şi necesare având în vedere bolile grave de care sufăr”, scrie Monica Iacob Ridzi.
Deşi bine reglementată în lege, asistenţa medicală este greu aplicabilă
„Medicamentele sunt foarte puţine, cele extrem de necesare lipsesc, medicamentele sub formă de capsule sau plicuri, nici familia nu are voie să le cumpere chiar dacă ai reţeta, fondurile pentru analize medicale sunt limitate… Toate acestea se întâmplă, deoarece în ultimii 25 de ani în România toţi cei care au fost la şefia Ministerului Justiţiei au subfinanţat Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi cei care au făcut unele reguli nu au trecut pe aici”, scrie Ridzi.
„Mă întreb câţi oameni trebuie să mai moară în penitenciare sau să se îmbolnăvească grav, câte procese să mai piardă România la CEDO pentru ca să se facă ceva şi pentru cei care, odată ajunşi în penitenciare, sunt condamnaţi, a doua oară, la umilinţă? Condamnare primesc, deopotrivă, şi familiile deţinuţilor, şi copiii lor care vin să-şi vadă părinţii în condiţii improprii, greu de descris.
”Copiii mei au fost deja grav afectaţi de vizita cu dispozitiv de separare la care au avut dreptul. Şi nu doar ai mei. La aceşti copii nu se gândeşte nimeni? De ce trebuie pus un geam între o mamă şi copiii ei de doar câţiva anişori? Dacă mama nu a fost acuzată de fapte de violenţă, vizitele cu dispozitiv de separare pot fi considerate tratament inuman, o formă de tortură atât pentru mamă, cât şi pentru copii, tratament interzis de lege”, mai spune fostul ministru.
În finalul scrisorii sale, fostul ministru îl roagă public pe ministrul Justiţiei să meargă în penitenciare.
„Poate atunci veţi aloca mai mulţi bani celor care, nu din vină lor, sunt condamnaţi a doua oară odată ajunşi în penitenciare. Sper, domnule ministru, că nu gândiţi că: „aşa le trebuie, au greşit, să sufere. Nu trebuie să investim în penitenciare”. Ştiţi, domnule ministru, moartea în chinuri este mult mai dureroasă şi este o formă de tortură. Ori, pentru un om bolnav ca mine, condamnarea la închisoare este de fapt o condamnare la moarte, pentru că sistemul penitenciar, gestionat de dumneavoastră, nu poate asigura mie şi sutelor de deţinuţi din România minimul de decentă şi non-umilinţă umană. Este un apel la reflecţie.
Este un apel disperat. Înţeleg să îmi duc crucea până la capăt. Însă înţeleg să vreau să trăiesc cu gândul la copiii mei, de care nicio instanţa, de care nimeni nu mă poate despărţi. Ei sunt, la urmă urmei, singura determinare pe care o mai am”, îşi încheie Ridzi mesajul.
Monica Iacob Ridzi a ajuns la Spitalul Penitenciar Jilava, marţi seară, după aproximativ 27 de ore, fiind transferată de la secţia exterioară Cluj a Penitenciarului Gherla. Fostul ministru a solicitat transferul în Capitală motivând că bolile de care suferă nu pot fi tratate la Gherla.
Pe 16 februarie, Ridzi a fost condamnată definitiv la cinci ani de închisoare pentru abuz în serviciu, în dosarul Ziua Tineretului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.