Între 24 septembrie şi 30 noiembrie se desfăşoară Festivalul de Dans Roma Europa, o întâlnire de anvergură între teatru, dans, muzică şi circ, o pluralitate de estetici şi limbaje, desfăşurat în 15 spaţii ale metropolei italiene. 52 de proiecte artistice, 118 spectacole, 20 de premiere şi 5 premiere mondiale, 19 ţări. Tema celei de 29-a ediţii este Linfa vitale, un titlul sepcific într-o perioadă de criză în care cultura este ameninţată. Acest Festival cosmopolit al Dansului a fost inventat de Monique Veaute, avându-l acum ca director pe Fabrizio Grifasi.
Festivalul s-a deschis cu o fuziune coregrafică expresivă între khatak şi flamenco, cu Torobaka, avându-i ca protagonişti pe Akram Khan şi Israel Galvan. Sud-africana Dada Masilo a adus o Carmen inedită, într-un amestec de dansuri africane şi balet clasic, israelianul Hofesh Shechter a iluminat aspectele obscure ale puterii, reinterpretând vechi tradiţii în Sun, iar Frédérick Gravel din Québec a lucrat asupra seducţiei în Usually Beauty Fails.
Afişul Festivalului
Să-i mai amintim şi pe sârbul Virgilio Sieni cu Indigene, pe Raffaella Giordano cu Fiordalisi sau pe Jefta van Dinther şi Paolo Granato cu This is concrete, dar şi pe Itamar Serussi, Louise Vanneste, Chiara Frigo şi Silvia Gribaudi, Manfredi Perego, Daniele Ninnarello, Noè Soulier, Stéphane Ricordel şi Olivier Meyrou, Aurélien Bory.
Torobaka a inaugurat Roma Europa Festival
Un rafinat joc de oglinzi exaltează tensiunile între cuvânt şi muzică în King Arthur al grupului Motus pe muzica lui Henry Purcell şi textul scris de John Dryden, inspirat de madrigalurile tradiţiei italiene din secolul al XVI-lea. Apoi, teatrul-concert semnat de dramaturgul Ermanno Cavazzoni şi de compozitoarea Lucia Ronchetti, sub direcţia muzicală a lui Gianluca Ruggeri.
Un nou limbaj, suspendat între dans şi circ, celebrează corpul odată cu Acrobaţii de Stéphane Ricordel şi Olivier Meyrou.
Revoluţia lui Akram Khan: flamenco se îmbină cu India
Torobaka, un duel între Israel Galvan şi Akram Khan
În Festival, flamenco-ul spaniol s-a înrudit cu India, prin spectacolul Torobaka, care a deschis în 24 septembrie Festivalul. Rădăcini profunde şi ritmuri rapide. O fuziune emblematică între două personalităţi puternice, o provocare teatrală care explorează noi teritorii ale coregrafiei cu spiritul anarhic.
Akram Khan e născut la Londra, dar familia lui vine din Bangladesh. El a făcut să strălucească dansul clasic indian, numit khatak, prin interpretarea lui Sylvie Guillem sau Sidi Larbi Cherkaoui ori a actriţei Juliette Binoche.
Noi teritorii coregrafice
Israel Galvan este născut la Sevilla dintr-o mamă egipteană şi tatăl ”payo”, iar dansul său este un flamenco revoluţionar prin care povesteşte Metamorfozele şi Apocalipsa, pentru a reconstitui deportarea nazistă a ţiganilor. Cei doi s-au reîntâlnit pentru spectacolul Torobaka, un dans care aminteşte de cursele taurilor în coride.
Dada Masilo interpretează o Carmen inedită
”M-am gândit că între flamenco şi khatak trebuie să fi fost o conexiune. Ţiganii vin din India, iar marele maestru Mario Maya, în anii ’80, a dansat cu Birju Maharaj, marele maestru de khatak. Numele spectacolului vine de la animalele simbolice din cultura indiană, respectiv, vaca şi taurul. Flamenco-ul este un dans viril, agresiv, în timp ce khatak este unul religios, spiritual. Mi-am imaginat acest spectacol format din mişcări şi gesturi întrucât atât khatak-ul, cât şi flamenco-ul sunt dansuri ritmice, care se axează mai mult pe limbaj decât pe dans. E un spectacol foarte simplu şi a fost dificil să menţin această simplicitate”, se destăinuia Akram Khan.
Dada Masilo dansează o Carmen rea şi… neagră
Dada Masilo în Lacul lebedelor
Marea balerină şi coregrafă sud-africană Dada Masilo este cunoscută prin forţa sa deosebită, dincolo de graţie. Dansul său este hrănit din dragostea pentru rădăcinile sale africane şi ceea ce se observă în excentrica versiune a lui Carmen de Bizet uimeşte publicul. Născută la Johannesburg, a urmat studii de specializare la Bruxelles, unde a învăţat să cultive cu pasiune operele clasice. În The Bitter end of Rosemary a construit un interesant joc performativ axându-se pe figura Ofeliei din Hamlet de Shakespeare. În versiunea Lacului lebedelor, ea conjugă romantismul european cu realitatea din Soweto, unde Masilo a trăit în timpul apartheidului. Dada inserează în subiect o serie de poveşti de dragoste africane, într-un puternic manifest anti-homofobie: 13 lebede albe sunt interpretate de dansatori de culoare. ”Ador clasicii pentru ceea ce au propus în balet. Nu îmi place dansul abstract şi de aceea prefer să dau viaţă unui personaj. Îmi plac povestirile în care lumea se recunoaşte şi povesteşte, îmi plac baletele clasice care tratează problemele sociale asupra cărora poţi reflecta”, spune ea.
Dada Masilo dansează Carmen
A ajuns la Carmen datorită ediţiei coregrafice a lui Mats Ek. ”M-am decis într-o zi să interpretez acest rol. După mine, Carmen e o femeie rea. E tot ceea ce mama mea mi-a spus că nu trebuie să fii. Şi mi-am dorit să mă lansez în acest infern pentru a-mi asuma acest rol. Creaţia pleacă de la opera lui Bizet, dar am folosit şi muzica lui Rodion Scedrin, care a realizat teme muzicale originale pe opera lui Bizet, ajungând la Habanera cântată de Maria Callas şi la cele două extrase din Lamentaţiile compozitorulujui estonian Arvo Pärt. Naraţiunea vorbeşte despre sex, manipulare, durere, ambiţie şi moarte, lucruri din care este făcută lumea. Am dorit să mă arăt aşa cum sunt, influenţată de ceea ce se întâmpla în ţara mea”. Pentru a o traduce pe Carmen, Dada a studiat tehnica flamenco-ului. Aceste lucruri se pot observa şi în costumul său care nu este axat pe cel din dansul tradiţional, dar din care a adoptat fluiditatea, dar şi trandafirii pe care şi i-a pus pe cap, deşi nu are păr.
Dada Masilo îmbină în Carmen dansul contemporan cu cel african şi baletul clasic, care fuzionează într-un inedit flamenco.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.