România clientelară şi protestele

Cînd lumea iese să protesteze în stradă, înseamnă că instituţiile politice sunt în suferinţă. Sunt blocate, anchilozate, merg într-un sens neacceptat de societate. Ineficienţa, corupţia, întîrzierile cronice, falsificarea voturilor, declaraţiile mincinoase, menţinerea unei stari de beligeranţă continuă, fabulaţiile liderilor, serviciile secrete şi spionarea cetăţenilor, mascarada justiţiei etc. creează o mare frustrare în rîndul populaţiei. Capacitatea politicienilor (care se cred infailibili şi foarte descurcăreţi) de a manipula este mult mai mică decît îşi imaginează în visele lor de grandoare. Toate ajung la un moment dat (ca în aceste zile) la un punct de fierbere şi lumea iese în stradă. Politicienii se fac că nu înţeleg despre ce este vorba. Înţeleg perfect, dar nu vor să acţioneze contra propriilor lor interese (acum de exemplu, graţierea şi modificarea CP prin OUG). Nu este complicat. Asistăm la o decădere a partidelor, a Parlamentului şi Guvernului. Credibilitatea lor (alarmant) este foarte scăzută. Undeva în jur de 10%.

Fenomenul se manifestă cu deosebire într-una din Româniile care coexistă azi. În protestele de duminică regăsim lumea urbană – o lume informată, conectată, cu opinii formate, atentă la ce se petrece. O lume dificil de manipulat şi controlat, sensibilă la schimbări. O lume care îşi cunoaşte mai exact interesele dacă o comparăm cu lumea rurală. Această lume a tinerilor educaţi şi calificaţi, bine pregătiţi etc. nu ia de-a gata ce i se spune. Şi cînd nu le mai convine, pot să tragă fermoarul unei valize şi să plece în Occident. Chestiunea este cît îşi mai pot permite guvernanţii să piarda forţă de muncă, să piardă elitele profesionale etc. (vezi cazul medicilor).

Fără elite, profesionişti bine calificaţi, oameni care înmagazinează informaţie, România va rămîne în secolul XX. O populaţie! Trebuie guvernat categoric în favoarea celor descrişi mai sus. Trebuie ascultate atent aceste mulţimi care protestează. Să ne întrebăm ce vor ele!? Asta dacă vrem să existe un viitor pentru România. E vorba despre ambele Românii. Şi cea rurală, aţipită, săracă, semianalfabetă, fără meserii, îmbătrînită, care nici măcar în secolul XX nu a ajuns (gaze, canalizare, apă, şcoli, locuinţe, cultură). Elitele urbane sunt singura resursă (cel puţin deocamdată), singurele capabile să tragă după ele lumea românească. Majoritaţile aritmetice nu au nimic a face aici. Pot să umple urnele de voturi, dar nu pot da o direcţie, nu pot inova, nu pot accelera dezvoltarea.

Emanciparea şi modernizarea noastră depind de asta. Indiferent dacă au fost la vot sau nu, şi cu cine au votat protestatarii de duminică seara. E o chestiune esenţială. Se pare că establishment-ul politic are alte socoteli. Are nevoie de un electorat captiv, sărac, dependent, la care să facă apel la alegeri. Calcul cinic, lipsit de patriotism şi mai ales de realism. Parcursul lent, limitat al tranziţiei, îşi are explicaţia aici. Establishment-ul politic nu a dorit occidentalizarea şi nici o democratizare reală, ci doar o spoială bună pentru Bruxelles. A ţinut/ţine cu dinţii de putere, de averile făcute peste noapte în mod fraudulos prin jefuirea celorlalţi. A folosit copios pentru a se îmbogăţi şi proteja instrumentele statului. Şi-au aservit instituţiile. Au creat o Românie clientelară.

România este – orice am zice – pe drumul subdezvoltării şi va rămîne aici dacă va păstra această paradigmă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.