Ultimele declaraţii ale procurorului Eugen Iacobescu ar putea cutremura România. Ele ridică violent vălul de pe mecanismul de justiţie controlat de Traian Băsescu şi scufundă întreaga ţară în silă, groază şi revoltă.
Bercea Mondial se arată a fi doar unul dintre infractorii importanţi ai celor două decenii de afaceri hrăpăreţe şi de oameni protejaţi cu un tupeu nebun. Abia luni seara, românii au priceput cum a fost protejat Bercea de procurori şi de înalţi magistraţi, de judecători şi de politicieni. Toţi îşi trăgeau tainul din afacerile necurate ale ”preşedintelui ţiganilor”, cum se autointitula grobianul analfabet de la Drăgăneşti-Olt.
Mărturisirile lui Eugen Iacobescu, făcute doar telefonic la Antena 3, despre felul în care i-au fost luate dosarele şi despre cum au fost ele îngropate prin ordine de la nivel înalt ne arată cum funcţiona justiţia de protecţie a regimului Băsescu. Diabolic, ca toţi contrabandiştii din vremea lui Nicolae Ceauşescu, Traian Băsescu a inventat o justiţie de defilare, în care adversarii erau executaţi fără milă, şi încă una de protecţie, care să-i apere pe apropiaţii, dragii şi susţinătorii săi. În această operă de enormă contrafacere, Traian Băsescu a pornit de la premisa că în România toată lumea calcă în străchini. Şi că, pentru a-şi apăra îndatoraţii şi favoriţii, trebuie perfecţionate un mecanism de distrugere a incomozilor şi un altul, extrem de rafinat, de apărare a protejaţilor. Când un procuror sau un poliţist, un ofiţer din SRI sau un jurnalist cădeau pe o afacere a preşedintelui sau a familiei sale, cazul era preluat de un superior sau îngropat de un susţinător.
Nu ştiu în ce măsură alţi procurori şi presa independentă vor izbuti să adâncească investigaţia. Poate că în aceste zile alte dezvăluiri vor cutremura emisiunile de televiziune. Dar şi eforurile taberei băsiste de a estompa şocul dezvăluirilor lui Eugen Iacobescu se înteţesc de peste tot. După cum se chinuie Realitatea TV să umfle cazurile Duicu şi Voiculescu (şi ele tocmai bune pentru a proba starea justiţiei) se vede cât de tare sperie, dar mai ales unde duc dezvăluirile din complicatul caz Bercea-Băsescu. Într-o oră şi jumătate de confesiuni ale procurorului blocat de ”statul democratic” al regimului Băsescu am priceput un lucru. Că tot fundamentul acestui regim emană damful unei corupţii de mari proporţii, multă vreme parfumată numai pentru export. Dar şi aşa scurtă, ”audierea publică” de la Antena 3 a fost suficientă pentru a impune o reacţie din partea Parlamentului. Numai pentru ce a spus Eugen Iacobescu este necesară o comisie parlamentară de anchetă sau o reuniune de urgenţă a comisiei de abuzuri.
În mărturisirile fostului procuror au fost pomenite suficient de multe abuzuri, încălcări de regulamente şi fapte suspecte de cercetare penală pentru a înfiinţa de urgenţă o comisie parlamentară de anchetă. O asemenea comisie ar trebui să îi audieze în mare grabă pe Laura Codruţa Kovesi, pe Oana Schmidt Hăineală, pe Elisabeta Ponea şi pe cei care au decis închiderea dosarelor lui Bercea Mondial. În faţa unei asemenea comisii ar trebui chemat de urgenţă şi George Maior, cel mult prea preocupat să le cânte în strună americanilor pentru a rămâne în cărţile de premier decât să documenteze întregul mecanism de corupţie ţesut din periferia societăţii şi întins până pe vârfurile ei. De la tăierile de vagoane şi linii până la vânzări şi tăieri de nave, de la vânzări de active şi restituiri de proprietăţi scumpe numai pe acte false, un întreg univers al fraudei se dezvăluie în jurul preşedintelui României.
Culmea este că majoritatea parlamentară, ostilă preşedintelui şi condusă de un tele-lătrău (Victor Ponta), în ciuda tărăboiului zilnic, nu reuşeşte să contracareze. Nu protestează, nu iniţiază măsuri de răspuns, nu iniţiază cercetarea faptelor cu iz de mare corupţie. USD-ul sau mai exact PSD-ul face zgomot, dar nu luptă cu adevărat, de parcă ar fi făcut aceleaşi nelegiuiri sau s-ar pregăti să le facă.
De ce nu se delimitează liberalii de tot acest comportament de tip mafiot? De ce nu-l taxează? De ce nu cer limpezirea şi lămurirea lucrurilor? Îşi dau seama Klaus Johannis şi Vasile Blaga că prin poziţia lor din aceste zile îşi desenează traseul politic pentru câţiva ani?
Şi dacă ar face jonglerii mai ceva decât cele ale lui Iosefini, şi dacă ar declanşa inundaţii cu parfum, şi dacă ar răsturna basculante cu dolari şi euro în centrele de judeţ, şi dacă ar apărea cu plete şi ochelari de soare, Traian Băsescu nu ar mai putea întoarce percepţia de corupţie grosolană stârnită de afacerile fratelui său. Şi, în egală măsură, de învârtelile sale pe la Nana, cu navele, cu casele şi cu retrocedările. Trecerea acestora pe sub lupa jurnaliştilor şi a procurorilor nu numai că a convins ce soi de om este fratele comandantului de navă, dar a ajutat la ridicarea definitivă a vălului de pe mecanismul de putere al celui care s-a autointitulat ”artizanul funcţionării justiţiei în România”.
Zece ani de mandate ale personajului de la Bucureşti, îmbrăţişat de Occident (când fraier, când interesat), au însemnat doar o migăloasă contrafacere a democraţiei. Iar în materie de stat de drept, totul n-a fost decât o pigulire elveţiană a mecanismelor justiţiei, om cu om, curte cu curte, judecător important cu judecător important, de la CCR până la niveluri mijlocii sau supreme, în aşa fel încât planurile sale să iasă iar ale adversarilor să se izbească de un zid.
Putem îngropa infernul de tip mafiot ţesut diabolic de Traian Băsescu în jurul puterii sale pentru a ne dedica unui alt proiect de ţară? E ca şi cum am visa să construim un palat peste o groapă de gunoi care pute de trăsneşte în inima Cotrocenilor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.