România – criză de încredere

Cine nu şi-a auzit prietenii sau cunoscuţii spunând că nu mai merg la vot sau că s-au hotărât să plece din ţară. Unii chiar emigrează iar alţii, cei mai mulţi, merg şi votează. Nu prea cred în schimbare, dar mai încearcă o dată. Poate-poate! Procentul scăzut de alegători tot de la neîncredere vine. Omul deştept şi omul de rând nu mai cred în promisiunile partidelor. De ce-ar crede în ele când nimeni nu le cere socoteală. Cine a făcut un bilanţ pentru trenurile de bani cheltuite pe autostrăzi care nu există, într-oţarărămasă cu drumurile ca vai de ele? Cine a cerut un decont la sânge al banilor publici cheltuiţi pe nimicuri, pe iluzii şi proiecte mai mult decât cretine? Nimeni! Toţi s-au scuzat invocând dezastruoasa moştenire, dar au sfârşit făcând acelaşi lucru şi fără a fi traşi la răspundere de cei care i-au urmat. Parcă am fi decăzut şi fizic, şi mental. În ce priveşte politica şi gestiunea treburilor publice, uităm de la mână până la gură. Băsescu cel cu flota, cu terenul de la Nana, cu casa din Mihăileanu, cu Alro, cu restituirea prioritară pentru Dumitru Bucşaru, cu Blejnar, Videanu şi Elena Udrea, cu Daniel Moldoveanu placă turnantă la Preşedinţie, acel Băsescu al atâtor învârteli vrea să fie viitorul premier. Dacă nu, măcar ministru al Transporturilor. Unii uită iar proştii sunt gata să-l creadă şi să-l mai crediteze o dată, ca şi cum n-ar fi decât o mireasă nevinovată. Pe de o parte, oamenii nu mai au încredere. În acelaşi timp au o poftă nebună de a retrăi aceeaşi iluzie. Comportamentul acesta ţine de un soi de masochism social.

Orice proiect, orice idee, orice iniţiativă se izbeşte de zidul de pâslă al neîncrederii. Avem de-a face cu o neîncredere publică, aproape oficială. Ceri ceva, întrebi ceva, răspunsul este acelaşi. Nu se poate. De ce să rişte? De ce să facă? De ce să se facă de râs? De ce să se certe cu ăia şi cu ceilalţi? În România începe să fie bine şi sigur dacă te ascunzi, dacă te refugiezi, dacă taci. Tot un iz de resemnare se ascunde şi în aceste înţepeniri.

Cel mai simplu lucru este să ne întrebăm de unde se poate sparge gheaţa. Cum ieşim din această neîncredere devenită un soi de ideologie publică, de program românesc de gândire?

Primul răspuns. Sentimentul de încredere în bunul mers al treburilor publice nu se poate naşte de la omul cocoşat de taxe, de autorităţi şi de dispreţul mahărilor. El nu este creator de încredere. E doar un consumator, un beneficiar. Încredere în societate este un produs politic şi moral, generat de elite. Nu minerii din Valea Jiului generează încredere în stat, în instituţii, în ziua de mâine. Nici ţăranii din Bărăgan. Încrederea vine de la vârfurile României. Adică de la preşedintele ţării, de la prim-ministru, de la conducătorii celor două Camere, de la directorii altor instituţii. Prin felul în care ei prestează în comunitate, plămânii societăţii respiră încredere.

Să ne reamintim ce încredere enormă avea electoratul în USL şi cât de rapid s-a rispit. Parcă s-ar fi împrăştiat un abur de primăvară. Câtă încredere s-a născut aproape instantaneu şi fără prea multe poveşti la victoria lui Klaus Iohannis? Ce s-a ales şi din asta!? Exact ca şi speranţele care au însoţit victoria USL. Câtă încredere în societate, în proiectele Executivului generează Dacian Cioloş? Culmea este că, pe lângă această emisie egală cu zero, Dacian Cioloş este mereu pomenit ca viitor premier. Trompeţii repetă peste tot pe unde găsesc un locşor că el ar fi soluţia pentru un mandat de 4 ani după ce vreme de un an n-a stors din noi un strop de speranţă.

Câtă încredere generează Klaus Iohannis? Tăcerile sale mai degrabă aduc un sentiment de scufundare. Nimic din ce face şi din cum se poartă nu trimite la o speranţă, la o iniţiativă. Dimpotrivă, plouă cu resemnare.

Cine să genereze încredere în societatea românească?

SRI sau DNA, ANI sau Poliţia?

Dacă de la vârful societăţii nu există un plan, un proiect care să convingă şi să le dea oamenilor un sentiment de propăşire, cu toată vânătoarea de infractori şi cu toate ameninţările nu construim nici încredere şi nici speranţă. Dimpotrivă, pe zi ce trece, ne dezbinăm şi mai tare!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.