România, mobilizată prin Facebook, ONG, Internet și postaci

Pînă acum cîţiva ani, mitingurile au fost adevărate barometre politice şi sociale, organizate, în principal, de partide sau sindicate. Existau, în acelaşi timp, mitingurile spontane, mult mai reduse ca număr de participanţi, generate de nemulţumiri punctuale faţă de o decizie politică ori de altă natură.

Un mare miting presupune existenţa unei structuri uriaşe

Dacă aruncăm o privire spre mitingurile adevărate, cele organizate de partide sau sindicate, vom observa că ele au un numitor comun: existenţa unor structuri în teritoriu şi finanţarea proprie. Totul la vedere, căci sînt supuse controlului instituţiilor statului prin lege. Oricînd, partidele sau sindicatele pot aduna cîteva zeci de mii de oameni în Capitală sau pot organiza mitinguri în aproape toate municipiile reşedinţă de judeţ.
Nu este însă un lucru uşor să aduni, de pildă, 50.000 de oameni din toată ţara, căci o asemenea deplasare presupune o medie de 1.000 de oameni din fiecare judeţ şi închirierea unui număr de 25 de autobuze în fiecare capitală judeţeană! E de ajuns să ne imaginăm acest convoi de aproximativ 1.000 de autobuze care pleacă din fiecare colţ al ţării spre Bucureşti, încărcate cu oameni cărora trebuie să le asiguri hrana pentru o zi şi pe care trebuie să-i ai sub control pe întreg traseul, pentru a înţelege că este foarte complicat să organizezi un astfel de miting!

Însă atît partidele mari, cît şi centralele sindicatelor au la dispoziţie structuri în toată ţara, precum şi un număr corespunzător de membri foarte bine organizaţi, cu organisme de conducere în filiale, aşa încît periodic pot să se mobilizeze într-o acţiune care să arate forţa de care dispun. Şi pentru acestea însă este din ce în ce mai greu să apeleze la acţiuni de acest fel, căci vremea marilor mitinguri a trecut odată cu depărtarea în timp de Revoluţia din 1989, cînd, în primii ani, populaţia simţea nevoia să protesteze după decenii întregi în care a fost obligată să tacă în vremea comunismului!

Primul pas spre mitingurile de tip ONG: apelul intelectualilor

Încet-încet, pasiunea oamenilor de a participa la astfel de mitinguri uriaşe s-a cam stins odată cu acapararea ideii de „societate civilă“ de către intelectualii din jurul Grupului de Dialog Social (GDS), în care figurează nume cunoscute, precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Andrei Cornea, Horia Roman Patapievici şi mulţi alţii, a căror notorietate a fost speculată de părintele ONG-urilor din întreaga lume, care este miliardarul american George Soros!

Nu întîmplător, chiar GDS a fost înfiinţat imediat după Revoluţie chiar de către George Soros, prezent la Bucureşti la inaugurarea sediului.

Acţiunile care au impus GDS ca lider al „societăţii civile“ s-au derulat sub un nume necunoscut tinerilor de atunci: APEL. Cei mai în vîrstă îşi aduc însă aminte că această metodă este una din vremea stalinismului, lansată în România de Paul Cornea, nimeni altul decît tatăl lui Andrei Cornea de la GDS! Cine are curiozitatea să frunzărească imensa colecţie a ziarului „Scînteia“ va descoperi nenumărate astfel de „Apeluri“ mobilizatoare pentru susţinerea comunismului sau împotriva chiaburilor. Poate că nu întîmplător, primul manifest de după Revoluţie avea să fie „Apelul către lichele“, semnat de Gabriel Liiceanu, liderul de drept al celor de la GDS!

Metoda era una foarte simplă: se lansa „Apelul“ pentru o cauză prin cîteva semnături de notorietate, apoi venea valul de susţinători care contrasemnau, după care, uneori, se anunţa un miting. Ne amintim, de pildă, mitingul intitulat „Mărţişor pentru Monica“, organizat pe 27 februarie 2007 pentru susţinerea Monicăi Macovei, împotriva căreia trecuse o moţiune simplă ce-i anunţa iminenta demisie din funcţia de ministru al Justiţiei. Sau mitingul pentru apărarea reputaţiei lui Andrei Pleşu, din 16 martie 2014, după aşa-zisul „linşaj mediatic“ la care fusese supus de Antena 3, intitulat chiar „Apel al intelectualilor români împotriva linșajului mediatic practicat de Mihai Gâdea“.

La aceste mitinguri generate de „Apelurile“ GDS participau însă prea puţini oameni şi, în scurt timp, ele au intrat în derizoriu prin supraexpunerea aceloraşi nume, astfel încît „regizorii“ manipulării au trecut la o nouă etapă: folosirea puzderiei de ONG-uri înfiinţate şi finanţate pe banii aceluiaşi sponsor – George Soros.

Reţeaua ONG-urilor a fost preluată de „Sistem“

Noi, cei de la Cotidianul, am fost între primii care au sesizat de la început această nouă strategie a Sistemului, devoalînd acea reţea de agenţi de influenţă care a fost dezvoltată pe structura ICR condus de H.-R. Patapievici (şi el este membru de vază al GDS), coordonată direct de Ministerul Afacerilor Externe! Arhiva ziarului nostru pune la dispoziţia oricui seria de dezvăluiri apărute în timpul scurtului mandat al lui Andrei Marga la conducerea ICR, acesta fiind dat afară tocmai pentru că ne-a furnizat oficial date despre acea adevărată reţea internaţională construită de Sistem pe filiera ICR-MAE, care era în pericol de a fi destructurată în urma dezvăluirilor noastre.

Începînd cu anul 2010, reţeaua de ONG-uri a cunoscut o creştere vertiginoasă. Astfel, potrivit datelor statistice de pe site-ul Ministerului Justiţiei, în anul 2014 existau aproape 100.000 de asociaţii şi fundaţii înregistrate, mai exact, 81.050 asociaţii şi 18.685 fundaţii, cu peste 40% mai multe decât la finele lui 2010! Liviu Florea, redactor-șef AlTreileaSector, a făcut o analiză a acestei situaţii, din care vom extrage opiniile unor specialişti. Cristina Barna, cea care a întocmit „Atlasul Economiei Sociale“, ediţia 2014, a încercat să explice creşterea aceasta: „Una dintre explicaţii ar putea fi că multe dintre întreprinderile sociale care au apărut în ultimii doi ani s-au înfiinţat ca asociaţii. O altă explicaţie ar fi fondurile europene, care au putut fi accesate de către asociaţii sau fundaţii“, dar face şi o precizare extrem de interesantă: „În niciun caz nu m-aş îngrijora că avem o rată prea mare de înregistrare (de ONG-uri noi – n.n.), mai ales că rata de activitate a organizaţiilor existente este destul de scăzută“! Şi, într-adevăr, din „Atlasul Economiei Sociale“ (2014) aflăm că în 2010, de pildă, erau 63.855 de asociaţii şi fundaţii cuprinse în Registrul Naţional ONG, doar 26.322 (41,2%) dintre ele fiind active.

Aşadar, o reţea de 100.000 de asociaţii şi fundaţii reprezintă pentru orice „Sistem“ o provocare uriaşă, mai ales că finanţările externe înlătură ideea folosirii banilor publici, chiar dacă aceste finanţări aduc cu sine şi interese ce ar putea fi în opoziţie cu cele ale statului! Dar tocmai această posibilitate de risc este şi motivul care ar putea fi invocat de Sistem pentru a-şi vîrî coada în activitatea acestor ONG-uri: să le aibă sub control pentru a împiedica ciocnirea intereselor naţionale cu interesele străine.

Aşa se face că, mai ales în ultimii ani, activitatea multora dintre aceste ONG-uri aparent paşnice a devenit una protestatară, coordonată din umbră de specialişti în dezinformare şi folosită la nevoie pentru acţiuni politice sau economice de anvergură. Este însă cît se poate de clar că, în afara celor pe care îi numim generic „SISTEM“, nici o altă structură nu ar putea să coordoneze activitatea unui număr de 100.000 de ONG-uri, în care activează peste 300.000 de oameni!

Din acest motiv, la mitingurile de amploare regăsim între organizatori aceleaşi ONG-uri, în diverse combinaţii. De pildă, la mitingul legat de exploatarea aurului de la Roşia Montană găsim ca lideri FDSC, Asociația Pro Democrația, Expert Forum, WWF Romania, Active Watch, Asociația Miliția Spirituală, ARC, APADOR-CH, SAR, Freedom House, Institutul pentru Politici Publice, Asociația „Salvați Bucureștiul“, Centrul pentru Jurnalism Independent, toate finanţate de George Soros, deşi miliardarul american era acţionar la Gold Corporation, societate comercială împotriva căreia era organizat protestul public! Aşa cum am mai spus, cînd am aflat şi noi că Gold Corporation va acţiona statul român la instanţele internaţionale, ne-am dat seama care era esenţa jocului dublu făcut de Soros. Cineva a cîştigat însă mulţi bani din acest joc dublu, lucru care se poate vedea din poziţiile oficiale exprimate fie de fostul preşedinte Traian Băsescu, fie de fostul premier Victor Ponta sau de soţia lui Crin Antonescu, europarlamentarul Adina Vălean.

De la susţinerea lui Traian Băsescu la Colectiv, pentru susţinerea „Guvernului meu“

Acum cîţiva ani, cînd ONG-urile păreau a fi încă „civile“, cel puţin se ştia ce jocuri fac şi pe cine susţin. Astfel, folosirea lor de către Traian Băsescu venea, într-un anume fel, firesc, ştiindu-se orientarea politică a liderilor oengişti. Prezenţa acestor ONG-uri în timpul referendumului din 2012 pentru susţinerea suspendatului Traian Băsescu nu era deloc surprinzătoare, căci în timpul mandatelor acestuia ca preşedinte i-au fost mereu alături.

N-a şocat pe nimeni nici susţinerea de către ONG-uri a lui Klaus Iohannis la alegerile din 2014, cînd au reuşit performanţa spectaculoasă de a crea o emoţie populară atît de puternică în jurul cozilor de la ambasade, încît au întors rezultatul primului tur, cînd Iohannis se afla cu 10 procente în urma lui Victor Ponta.

Totul s-a schimbat radical odată cu fenomenul „Colectiv“, cînd aceleaşi ONG-uri au devenit „armele civile“ ale acelui Sistem coordonat de SRI şi DNA, pus aparent în slujba visului noului preşedinte, denumit „Guvernul meu“! Spunem aparent, căci, în realitate, Binomul SRI – DNA avea propriul plan, acela de a dobîndi puterea pentru sine după ce a scăpat de biciuşca lui Traian Băsescu, cel care l-a ţinut oarecum sub control, cel puţin pînă în ultimele zile ale celui de-al doilea mandat al său! O forţă precum cele 100.000 de ONG-uri poate face şi din cel mai puternic politician un prizonier lesne de controlat!

La mitingul de după „Colectiv“ am observat cu toţii că a existat o altă organizare a ONG-urilor, un plan de acţiune detaliat, cu manifestaţii ce urmau să se desfăşoare în mai multe oraşe din ţară şi din străinătate. Din recentele dezvăluiri ale lui Sebastian Ghiţă am aflat că premierul de atunci, Victor Ponta, a fost ameninţat direct de către Florian Coldea, directorul adjunct al SRI, că, dacă nu-şi va da demisia, zecile de mii de oameni din stradă vor intra în Guvern şi-l vor alunga cu forţa! Aşa se explică şi demisia surprinzătoare a lui Victor Ponta, deşi acel miting nu era nici măcar cel mai puternic organizat împotriva vreunui guvern.
Este şi greu de înţeles cum a reuşit în aceste împrejurări ca un cartel de ONG-uri aproape necunoscut, cum era „Iniţiativa România“, să genereze o emoţie atît de mare, încît să dărîme guvernul. Se ştia pînă atunci de existenţa „Iniţiativei România“ doar în grupul restrîns al Monicăi Macovei de la M10 şi, dintr-o dată, deşi s-a constituit oficial chiar în acele zile, acest ONG a devenit suportul prezidenţial pentru înlăturarea unui guvern!

Faptul că imediat după instaurarea guvernului Cioloş s-a înfiinţat un Minister pentru Consultare Publică și Dialog Civic, condus de Victoria-Violeta Alexandru, care urma să se ocupe tocmai de ONG-uri (sesizaţi contradicţia de termeni între ONG – organizaţie nonguvernamentală şi minister, adică parte a guvernului), demonstrează că s-a trecut atunci de la etapa înregimentării civile a ONG-urilor, sub coordonarea aşa-zisei „elite intelectuale“, la etapa conducerii din umbră a acestora de către Sistem, chiar de structurile militare de forţă ale statului, cum este SRI!

O asemenea organizare paramilitară s-a derulat şi în SUA, imediat după victoria lui Donald Trump, cînd au fost organizate mitinguri importante la doar cîteva zile după alegerile în care zeci de milioane de americani votaseră pentru unul sau altul dintre candidaţi. Cu toate acestea, cîteva mii de mitingişti, coordonaţi de ONG-urile lui George Soros, au reuşit să creeze o atmosferă ostilă noului preşedinte ales al SUA. Acolo însă reţeaua de ONG-uri a rămas „civilă“.

Specificul românesc al acestei strategii în care sînt folosite ONG-urile este determinat de prezenţa vizibilă, deşi s-a dorit discretă, a serviciilor secrete în spatele acţiunilor publice ale acestor asociaţii!

De aceea, întrebarea Alinei Mungiu-Pippidi: „Cine i-a chemat pe oameni în stradă?“ este cît se poate de legitimă, mai ales că vine de la cea care, altădată, ar fi putut să-şi dea singură răspunsul. Dacă vrem să nu ne trezim în faţa unei situaţii incontrolabile, este nevoie ca Parlamentul să voteze urgent o lege prin care toate ONG-urile să-şi declare public fiecare finanţare sau sponsorizare, aşa încît activităţile acestei puzderii de asociaţii şi fundaţii să aibă un control al adevăratei societăţi civile, care este chiar societatea, prin intermediul instituţiilor statului!

Demisia lui Florian Coldea lasă un gol care ar trebui acoperit de o lege care să împiedice transformarea reţelei de ONG-uri într-o reţea de agenţi de influenţă, dirijată din umbră de profesionişti în arta dezinformării şi manipulării.

Eu mă duc la orice miting din Bucureşti! Foto Lucian Alecu

Alina Mungiu-Pippidi: „Releele puternice nu aparțin societății civile“

Alina Mungiu-Pippidi: „El (Florian Coldea – n.r.) sigur a început ca un instrument, dar am impresia că acum, la sfârșit, profitând de vidul de putere după ce-a plecat Băsescu, era mult mai mult decât un instrument. Pe de altă parte, judecând după viteza cu care s-au mișcat lucrurile după căderea lui, eu n-aș zice că s-a desființat Direcția Operațiuni Speciale. M-am întrebat, de exemplu – sunt sigură că oamenii care au ieșit la demonstrație sunt oameni de bună-credință, de exemplu, în seara asta, dar aș vrea și eu să știu cine i-a chemat, că sunt chemați…

Moderator: S-au chemat pe Facebook.

Alina Mungiu-Pippidi: Ei, nu e chiar așa, știți, că noi facem demonstrații de la Roșia Montană încoace. Și ca să ajungă viteza cu care s-a ajuns la 10.000 de oameni pe acest eveniment, nu e o viteză spontană. E o viteză care se obține dacă sunt câteva relee mai puternice pe Facebook care te ajută. Și releele alea nu prea aparțin societății civile, să știți.

Moderator: Cum funcționează releele astea?

Alina Mungiu-Pippidi: Noi am avut câteva demonstrații spontane, pentru justiție. Aceste demonstrații spontane pentru justiție, pe care le-am pregătit și ne-am chinuit și-am scos lumea, au fost în general destul de mici. Lumea iese când se întâmplă o mare catastrofă, ca la Colectiv, atunci e mai ușor să iasă lumea, că-i o tragedie. Dar altfel, când le spui oamenilor… Câți dintre oamenii care se află acum în stradă vă închipuiți dumneavoastră că știu ce cuprinde aceste lege a grațierii? Habar n-au. Acum, dacă ei au ieșit vrând să salveze patria chiar dacă nu știu, foarte bine au făcut. Bravo lor! Dar haideți să vedem mâine-poimâine câte amenzi se iau pentru această demonstrație de astăzi. Eu vă spun că noi suntem umpluți de amenzi de la Jandarmerie, la instigarea… SRI face pozele și nu-știu-ce de ani de zile. Eu am un fel de serviciu de avocați care-i apără pe studenți în instanță și le plătește amenzile, pentru că îi cunosc pe organizatorii acestor demonstrații de la Roșia Montană încoace.”

Mirela Zivari, psiholog

„Ideea mea e că protestul de ieri reprezintă frustrarea rezultatelor din 11 decembrie. Reacționăm ca mămăliga. Vechiul nostru păcat… prea târziu.“

Cristian Hrițuc, sociolog

„În primul rând, trebuie spus că nu se poate face mobilizare nici în online, nici în oflline, dacă nu există mediul propice, contextul. Dacă nu există o «emoție» puternică, nu se poate face nicio mobilizare. Se poate observa deja și din studiul Facebook-ului românesc că toate marile manifestații au fost reușite când a existat fondul necesar, când a existat emoția. Un fenomen de acest gen nu pleacă neapărat dintr-un singur punct. Există mai multe faze ale mobilizării. Întâi apare problema, dezbaterea problemei, și apoi acțiunea.
Oamenii reacționează natural, mai ales atunci când li se îngrădește un drept, asta s-a văzut la alegerile prezidențiale trecute, sau când există o spaimă de genul «amnistiem corupții». Influencerii contează foarte mult în creșterea emoției și în diseminarea mesajului datorită faptului că au o credibilitate mai mare și un număr mai mare de followeri.

În FB se creează foarte ușor efectul bulgărelui de zăpadă. Important este ca generatorii mesajelor să fie credibili.

Facebook este o mare rețea. Interconectarea oamenilor din medii diverse permite ca mesajul să se ducă în absolut toate zonele într-un timp foarte scurt. Presa online și influencerii pot ajuta la transmiterea și validarea mesajelor din online. Emoția propagată în online se duce și în oflline, la cei care nu au conturi de FB, și, astfel, se ajunge la crearea unei mase critice și a unei presiuni publice foarte mari, cu efecte. Aici vă dau exemplul ministrului Rus, care a fost demis în câteva ore, sau, cel mai cunoscut exemplu, protestele de la Colectiv.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.