Toţi aleşii noştri şi numiţii lor depun legământ, cu mâna pe Biblie, să apere Constituţia României, legile ţării, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, bunăstarea poporului şi vatra neamului. Şi, totuşi, în România Constituţia este înşelată cu prima damă de companie politică, întâlnită la primul colţ de stradă.
Politicieni deprinşi cu plăcerea cinică a trădării, în numele propriilor porniri, tot mai nesăţioase, mai greu de satisfăcut şi fără de oprelişti, îşi calcă în picioare şi-şi mocirlesc jurământul de credinţă fata de Patrie. Recentele evenimente de la Târgu Mureş, a căror gravitate s-a încercat a fi trecută sub tăcere, de către nişte zombi politici, în numele unei aşa-zise „stabilităţi a ţării”, au adus iarăşi în actualitate consecinţele nesăbuinţelor repetate ale partidelor şi guvernelor care au condus şi conduc România prin politici antinaţionale. Presedintele României a cerut public Parlamentului şi Guvernului să emită un act normativ prin care să se interzică prezenţa în România a membrilor şi liderilor Partidului Jobbik din Ungaria.
Solicitarea a venit mult prea târziu şi cu cerinţe, în condiţiile actuale ale României, greu, dacă nu chiar imposibil, de îndeplinit. Premierul Guvernului României, în obişnuita-i notă de „je me’n fiche”, ripostează că, miercuri, 13 martie a.c., ministrul de interne va prezenta Guvernului documentul de declarare ca persoana indezirabilă a liderului Partidului Jobbik, dar că „preşedintele, având informaţii despre ce se întâmpla la nivelul Guvernului, a vrut să „fure caimacul”.
Atât a reţinut V.V. Ponta, că Traian Băsescu a vrut să „fure caimacul”! Vai de ţara cu aşa prim ministru! Una a considerat necesar preşedintele, de la înălţimea Dealului Cotrocenilor şi din lumnina Bulevardului Geniului şi alta a înţeles „Il Dottore”, din palatul de pe mai scunda movilă de la întretăierea Şoselei Jianu cu Podul Mogoşoaiei.
Preşedintele a formulat o cerere pentru o măsură mult mai amplă: interzicerea prezenţei membrilor şi activităţilor Partidului Jobbik pe teritoriul României. Enunţul preşedintelui pare a fi cu prea mult peste capacitatea de înţelegere a unui premier lipsit de asistare competentă şi convingătoare din partea autorităţilor de aparare a Constituţiei Romaniei. Sau, poate, cine ştie (?) a unui premier surd si orb la avertismentele acestora.
Ori, şi mai rău… Doamne fereste! Dacă liderul „Alianţei Tinerilor de Dreapta Mişcarea pentru o Ungarie mai bună”(Jobboldali Ifjúsági Közösség—Jobbik Magyarországért Mozgalom), pe scurt Jobbik , Vona Gábor ( născut Zázrivecz ) va fi sau nu declarat persoană indezirabilă pe teritoriul României, de acum nu mai are o prea mare importanţă.
Vona Gábor, cu Jobbik, Garda Maghiară şi Noua Gardă Maghiară, formaţiunile paramilitare ale partidului, lucrează subversiv în România de exact 10 ani, atât clandestin, cât şi făţiş provocator. Drept consecinţă, pe teritoriul României există filiale Jobbik, cu membri cetăţeni români, după cum există şi birouri ale parlamentarilor Jobbik.
Mai mult, numita mişcare extremistă s-a extins transnaţional, asistând, în plan executiv-operaţional, „Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic” (KMAT) (în maghiară Kárpát-Medencei Magyar Autonómia Tanács), constituit în 16 iunie 2004, la Oradea, al cărui preşedinte a fost desemnat episcopul reformat László To”kés, cavaler al Ordinului Naţional Steaua României.
În octombrie 2009, în timpul celui de-al şaselea Congres al partidului Jobbik, a fost creată Alianţa Mişcărilor Naţionale Europene, destinată să unească partidele naţionaliste din Europa.
La ultimele alegeri parlamentare, în primăvara anului 2010, Jobbik a obţinut un număr de 855.436 de voturi (16.67%), respectiv 47 de locuri în Parlamentul Ungariei.
Pe bună dreptate, parlamentarul formatţiunii de extremă dreapta Jobbik Szavay Istvan a replicat imediat că Traian Băsescu nu poate interzice prezenţa membrilor partidului Jobbik în România şi că şeful statului „ştie foarte bine” că printre membrii formaţiunii sunt şi cetăţeni români. Şi mai adaugă, nu fără maliţiozitate, „(…) în ultimele luni de mandat şeful statului român încearcă precum „un leu fără dinţi”, să se folosească de cartea naţionalistă”.
Ca si „Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic”(KMAT) „Jobbik” , „Miscarea Tinerilor Maghiari din cele 64 de comitate” şi alte asocieri cu acelaşi scop, au reprezentare în şase ţări , unificând aspiraţiile de refacere a identităţii istorico-teritoriale a naţiunii maghiare. Revenind la „suferinţele din Ardeal” (n.n. titlul unei excelente cărţi istorice, publicate la Bucureşti, înaintea intrării României în Primul Război Mondial, de Vasile Stoica ( profesor, publicist, diplomat din generaţia de aur interbelică) şi la Washington, în 1917, a treia ediţie, ca argument pentru acţiunile „Ligii Naţionale a Românilor din America”, (în vederea Marii Uniri), ne apar tot mai îngrijorătoare, mai frecvente şi mai grave cedările guvernelor de la Bucureşti în fata pretenţiilor nostalgicilor unei „Ungarii Mari”, care istoric nu a existat nici un moment, decât ca himeră a celor înregimentaţi politic, militar şi paramilitar în numele legendei turanice. Zilele din urmă am primit veste din Bihor, cum că la Oradea un consul maghiar promite reparaţii românilor care au avut de suferit de pe urma ocupării Ardealului de Nord.
Cu o condiţie. Aceea de a solicita cetăţenie maghiară! Martirii ni s-ar răsuci în mormânt, a mai spus oftând aducătorul ştirii… Şi, totuşi, continuă interlocutorul, nu sunt puţini cei care au acceptat sau sunt pe cale să accepte. În Ardeal, pentru etnici români, din protipendada oraşelor, şi nu numai, a devenit de „bon ton” să aibă şi cetăţenia Ungariei. Încearcă, oare, guvernele de la Budapesta o reconciliere subterană, în locul scuzelor oficiale pentru crimele şi prigoanele împotriva românilor cu identitatea nerecunoscută şi limba ţintuită, schingiuţi, arestaţi, ori supusi vexaţiunilor şovine, doar pentru faptul că-şi brodau cămăşile, clopurile, brâurile ori basmalele în culorile tricolorului românesc?
Căci deţinerea unui steag al României, ori intonarea unui cânt patriotic însemna neapărat trimiterea la temniţă. Asta, ca să putem înţelege de ce sunt trezite sentimente şi resentimente la arborarea ostentativă a drapelelor cu simboluri care readuc trecutul în prezent… Acea parte a trecutului care ne-a despărţit prin ură, sânge şi războaie. Acea parte a trecutului ce ne va mai despărţi, în absenţa unei cunoaşteri corecte şi asumări responsabile. Nu poate fi vorba de o stratagemă de reconciliere. Politica dublei cetăţenii face parte dintr-o mişcare de strategie geopolitică pe care guvernele de la Bucureşti nu par a o înţelege. Sau nu au temeritatea să recunoască şi să acţioneze în consecinţă. Dar, ca bussines, se practică. Şi aici corupţia este la ea acasă.
În jurul României, obstinant Ungaria, Bulgaria, Grecia, Federaţia Rusa s.a. acordă, pe banda rulantă, cetăţenie membrilor altor etnii, în ordinul sutelor de mii pe unităţi de timp comparabile. Cetăţenii duble, în schimbul unor iluzii, în timp ce, cu inconstienţă şi iresponsabilă dezinvoltură, ne vindem pământul de sub picioare. Într-o deşănţată sfidare a Constituţiei! Demografic şi în perspectiva structurii etnice, în următoarele două-trei decenii circa 40%din populaţia României va fi rezultatul sporului natural al celei mai prolifice dintre etniile minoritare. Deşi diverse comisii de studii, constituite pe lângă Administraţia Prezidenţială, au avertizat asupra consecinţelor proastelor, slabelor şi incompetenţelor guvernări, nici un guvern nu a iniţiat vreun proiect serios de politică naţională. Nici măcar nu au manifestat vreo intenţie în acest sens. După cum nici instituţia comanditară nu a mişcat, măcar un deget ! În legătură cu ce s-a întâmplat luni, 10 martie 2014, la Târgu Mureş am fost mintiţi, dezinformaţi, intoxicaţi. Comunicarea oficială, pe nivelele administraţiei, a demonstat grava disoluţie a autorităţii statului . Departe de „suferinţele din Ardeal”, Jandarmeria „Română” de la Târgu Mureş, condusă cu mână forte de la Bucureşti, prin vocea unei inerte purtătoare de cuvânt, ne-a comunicat, indiscutabil în mod oficial, cu aprobările superioare de rigoare că: „(…) Incidente majore nu au fost”.
Directorul Poliţiei Locale Târgu Mureş, Valentin Constantin Bretfelean, a spus cu totul altceva :”(…) În timpul marşului s-au înregistrat incidente grave, de agresare a jandarmilor, s-au înregistrat persoane cu arme asupra lor, lucru interzis total de către lege, au fost aruncate pietre şi petarde asupra jandarmilor, s-au scandat, din nou, lozinci anticonstituţionale, autonomist secesioniste, s-a blocat centrul oraşului (…) „Au avut loc consecinţe asupra integrităţii patrimoniului public, precum şi a unor bunuri din proprietăţi private, au mai scăpat ştiri prin presa cu lesă mai puţin strânsă. Ce concluzii a pus prefectul judeţului Mureş? Grave şi extrem de îngrijorătoare: „Au fost acţiuni şi au fost manifestări antistatale, antiromâneşti, segregaţioniste, şovine, s-au scandat lozinci cu cuvinte grele adresate românilor, adresate statului român, autorităţilor române (…)”
Vona Gábor ar fi al treilea militant extremist maghiar, din ultimul sfert de veac, după Eva Maria Barki si Bayer Zsolt care, dacă justiţia va decide, câţiva ani nu va mai veni în România. Eva Maria Barki, după expirarea interdicţiei, a revenit ca să afirme public, în 2007, la Tabăra de vară a Asociaţiei Tineretului Maghiar din Ardeal (E.M.I.): „Nu văd nici o deosebire între Kosovo şi Transilvania”.
Şi Bayer Zsolt a revenit. El a fost autorul instigării la război civil: „Sintagma stat national unitar trebuie scoasă din Constituţia României cu Kalasnikovul!”. Vona Gábor, în discursurile sale publice, rostite pe teritoriul României, cu prilejul campaniilor anti Trianon, a căutat să-şi mascheze intenţiile, dar totuşi nu a ezitat să afirme tranşant că „Întreaga natiune se va trezi pentru a se uni din nou” sau: ” Maghiarii şi rromii se pot uni atunci când este vorba de duşmanul nostru comun din Transilvania”.
Întrebarea care rămâne: „După ce ministrul de interne se va conforma procedurii de iniţiere a acţiunii în justitie pentru declararea ca persoana indezirabilă în România a militantului politic Vona Gábor se va pune capat suferinţelor din Ardeal ?” Preşedintele şi premierul ar trebui să cunoască răspunsul. Trădarea din interior nu se înlătură prin închiderea graniţelor. Suferinţele Ardealului, ca şi ale întregii Românii îşi au cauza în lipsa de apărare a Constituţiei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.