România şi Antena 3, în război

Nu cred că există multe televiziuni, ziare sau radiouri care să fi trăit o asemenea criză, rezultat al ”strădaniilor” proprietarilor, al jurnaliştilor şi, în egală măsură, al lucrăturii adversarilor de moarte ai acestora. Explicaţiile sunt multiple. Sciziunea societăţii româneşti de după 1990 se regăseşte din plin în această confruntare ajunsă la paroxism. Nicăieri prin lume presa n-a fost lăsată să devină un instrument atât de agresiv şi de subiectiv în bătălia pentru putere. De regulă, problemele patronilor de ziare, radiouri sau televiziuni nu depăşesc condiţia de ştiri sau de materiale obişnuite. Lauda trece drept o indecenţă iar apărarea sau critica, o manevră ieftină. Subiectele importante care-i privesc pe patronii de media nu sunt ignorate, dar nici transformate în campanii deşănţate. Problemele patronatului, inclusiv dificultăţile de orice fel ale acestuia, au fost (şi sunt) tratate ca ale oricărui alt personaj. De ce? Pentru a evita subiectivismul redacţiilor şi pentru a le scuti de penibil şi de bănuieli cu efecte dramatice în domeniul credibilităţii. Din acest punct de vedere, grupul Antenelor a făcut şi face o uriaşă excepţie, o excepţie tolerată de autorităţi şi de instituţiile statului. Chiar şi de public. De-a lungul anilor, Antenele au fost un argument în negocieri de putere, un mijloc de presiune, o facilitate sau un partener de operaţiuni economice discutabile.

Or, peste tot în spaţiul democratic, după toate regulile acestei profesii, jurnalistica nu este practicată ca instrument de putere în bătăliile celui care deţine mijloacele de presă, indiferent care ar fie ele. Presa liberă nu este câinele de pază al afacerilor pe seama jurnalisticii în condiţiile economiei de piaţă. Presa este doar câinele de pază al societăţii. Nu ciomagul, nu instrumentul de presiune, nu capitalul hotărâtor în alianţa politică. Şi nici moneda de schimb. De câteva luni, ca să nu zic ani, Antena 3 şi, în cele din urmă, întregul grup de presă se poartă ca un câine de pază al afacerilor acestui holding în stil românesc. Mai nou, anchetele şi dezbaterile Antenelor se limitează doar la Traian Băsescu şi Elena Udrea (din păcate vizibil şi revoltător ignoraţi de DNA!). Antenele seamănă cu un cor pe mai multe voci al părerilor lui Dan Voiculescu.

De mai multă vreme există o identitate suspectă, uneori revoltătoare între interesele politice, dar şi economice ale patronatului şi selecţia invitaţilor sau perspectiva jurnalistică asupra faptelor. În timpul procesului ICA-Voiculescu, Antena3 a prestat partizan. Demersul jurnalistic a fost numai unul de apărare a patronului. Adică a lui Dan Voiculescu. Apărare este puţin spus. Grupul a purtat un veritabil război. Război cu justiţia, inclusiv prin presiuni publice ambalate jurnalistic. Nu doar prin promovarea inexistentului şi chiţăitului Partid Conservator, gonflat şi el până la exces. Şi scos în văzul lumii seară de seară cu o insistenţă de televiziune politică.

Grupul Antenelor a funcţionat ca instrument de putere şi influenţă al unui singur om, fie ca om de afaceri, fie ca om politic. Toate confruntările sale politice s-au reflectat mai mult sau mai puţin în demersul jurnalistic. Câtă vreme Partidul Conservator a fost în USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu puteau să doarmă liniştiţi pe ecranele Antenelor. Nu i-ar fi trezit nimeni. Când Partidul Conservator a trecut de partea PSD-ului, Crin Antonescu n-a mai contat (exprimare elegantă) iar Victor Ponta s-a poziţionat ca un soi de comentator de serviciu. Când Daniel Constantin (multă vreme instrumentul şi amplificatorul politic al lui Dan Voiculescu) a intrat în coliziune cu interesele patronului, Partidul Conservator a dispărut de pe micul ecran, iar piţigăiatul personaj politic a fost luat la ţintă. Când Partidul Umanist şi mai nu ştiu cum a început să dea din coadă, puţinii săi lideri au fost lipiţi ca eticheta de micul ecran să-şi dea cu părerea pe te miri ce subiect, repetând ca în exerciţiul logopedic că în câţiva ani vor duce salariile şi pensiile la nivelul mediei europene!

Într-un fel, campania împotriva Antenelor (pentru că există şi aşa ceva) este parte din războiul politic împotriva lui Dan Voiculescu. El şi-a folosit grupul de media în toate jocurile sale politice. Pe cale de consecinţă, şi toate ostilităţile stârnite privesc şi grupul de media. Folosirea insistentă a Antenelor (uneori delicat, alteori mai puţin şi pe faţă) le-a dus într-o tabără. Povestea acesteia este lungă şi complicată. Cert este că acum, pentru mulţi, inclusiv din afara României (oameni simpli sau guverne), Dan Voiculescu este socotit ca fiind în tabăra celor din trecut, a vechiului sistem, a vechilor comunişti, aflaţi într-un război nemilos cu un soi de dreapta democratică (de care nu se prea diferenţiază cu nimic, cu excepţia sprijinului).

Ce s-a întâmplat în ultimele zile n-a fost decât o escaladare. Luni de zile, Antena 3 rejudecă procesul şi judecătorii procesului ICA, deciziile ANAF şi explicaţiile autorităţilor, neizbutind să depăşească modesta condiţie de avocat al patronului condamnat. Notificarea de evacuare şi reacţia Antenei 3 fac parte din acelaşi război. Din nenumăratele fraude judecate sau nu de DNA şi ANAF în ultimii 26 de ani, autorităţile statului s-au proptit în Antena SA. Din nenumăratele subiecte de presă din România, Antenele au un singur subiect. Apărarea lui Dan Voiculescu şi transformarea telespectatorilor în apărători şi soldaţi în războiul cu statul. Fiecare parte are doza ei de violenţă şi subiectivism.

A exagerat ANAF-ul când a jucat piesa notificării de evacuare şi a exagerat la fel de grotesc şi Antena 3 în răspunsul prelungit, patetic, găunos, nejurnalistic. Acum s-a trecut la proces. Mihai Gâdea anunţă încetarea emisiei pentru o vreme. Excese peste excese şi de o parte, şi de cealaltă.

Dar oricâte excese pot unii identifica în demersul Antenelor, ele merită apărate pentru a continua să emită, chiar dacă patetismul şi subiectivismul demersului lor nu mai ajung la multă lume. După cum, aplicarea legii în acest caz nu poate purta amprenta unei răzbunări politice. Ar fi descalificant pentru toate mecanismele de stat şi de putere.

În funcţie de felul cum se încheie acest război cu aer de vendetă politică, una dintre părţi (poate chiar amândouă) riscă să suporte pagube ireparabile de credibilitate.

Am crezut că se pune problema unei stopări tehnice a Antenelor, cu consecinţe asupra libertăţii de exprimare. M-am aşezat şi mă aşez în apărarea libertăţii de exprimare, chiar dacă ea a avut şi are nuanţe care depăşesc limitele jurnalisticii. Pe alocuri sună a propagandă, a militantism, a partizanat, a luptă zgomotoasă, cu orice preţ. De această alunecare DNA-ul ar trebui să se ocupe.

Şi refuzul autorităţilor de a căuta o soluţie valabilă juridic sună a persecuţie. Această insistenţă ar trebui contestată de organismele profesionale, de ONG-uri, de partidele politice.

Din păcate, lumea s-a împărţit. De-o parte e ţara la mintea lui Gâdea, Badea şi Ciuvică, de partea cealaltă, grosolăniile lui Dan Tăpălagă şi Cristina Guseth, în spatele cărora stau forţele care au consolidat regimul Traian Băsescu-Elena Udrea.

Din păcate, în ambele tabere nu mişcă nici un pui de viitor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.