„Românii au trăit o serie interminabilă de dezamăgiri în ultimii ani!”

Ţara preferată?

Sebastian Burduja: România şi atât. Mi-e imposibil să aleg un singur loc preferat din ţara mea. Sunt bucureştean din 1997, iar Capitala, alături de alte oraşe mari ale României, mă farmecă mereu prin dinamismul aparte. Totodată, am copilărit la Piatra Neamţ, oraş de care rămân foarte legat sufleteşte. Bunicii mei încă locuiesc acolo. Bunicul este preot la Biserica Sf. Ioan, cu o experienţă duhovnicească de peste 65 de ani, iar ambele bunici au activat în învăţământ, fiind vestite pentru pasiunea lor pentru educaţie. De asemenea, sunt legat de Măgireşti (în Bacău) şi Dochia (în Neamţ), minunate sate româneşti, care mi-au luminat copilăria şi pe care încă le revăd, măcar o dată în an, pentru a fi împreună cu rudele noastre de Paşte şi Crăciun, sau doar pentru a mă reculege. Acolo retrăiesc mereu sentimentul apartenenţei la istoria familiei şi a ţării mele..

(incomemagazine)

Domnule Burduja, sunteţi un demn reprezentant al „junimii române” de peste hotare. Cum se vede România de la mare distanţă?

Da, poate un demn reprezentant este mult spus. Am avut şansa, ca membru fondator şi preşedinte al Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), să fiu mai vizibil şi în România. Cu siguranţă însă că sunt foarte mulţi tineri români în străinătate, dar şi în ţară, foarte bine pregătiţi, care ar merita să li se dea importanţa cuvenită acasă, pe măsura talentului şi rezultatelor lor. M-aţi întrebat cum se vede România de departe… Noi, cei de „afară”, avem de multe ori un păcat – sau nu ştiu dacă să îl numesc păcat, poate e o binecuvântare -, suntem oarecum mai optimişti faţă de viitorul României, poate şi din cauză că există o distanţă între noi şi realitatăţile cotidiene de acasă. Ne uităm la o ţară care are un potenţial imens, atât ca resursă umană, cât şi în plan economic. Azi, România e stat membru al Uniunii Europene şi poate să facă legătura între piaţa Uniunii şi pieţele din Asia Centrală, Turcia, Rusia… şi ar trebui ca ţara noastră să se deschidă şi spre aceste zone şi să devină un punct de conexiune central în Uniunea Europeană, nu doar periferic. Vedem o ţară care inclusiv din punct de vedere politic a evoluat în ultimii 20 de ani, chiar dacă rezultatele majore pozitive încă se lasă aşteptate. Cu tot optimismul, avem în continuare, desigur, regretul că, faţă de potenţialul României, evoluţia post-decembristă este mult sub aşteptările şi speranţele noastre.

Vorbeaţi de evoluţie politică… Este mai degrabă o stagnare politică, tinerii nu reformează sistemul, ci preiau năravurile politicienilor „de Dâmboviţa”. Există vreo şansă ca generaţia voastră „necontaminată” să poată reforma această clasă politică?

Premiantul nostru cel mare de la Gala Studenţilor Români din Străinătate de anul acesta, Sergiu Paşca, un extraordinar medic şi cercetător din Aiud, acum la Stanford University, spunea că este nevoie de o infuzie de tineri din exterior pentru a înnoi clasa politică din România. Sunt de acord în totalitate, nu neapărat pentru că studiind afară capeţi noi competenţe racordate la ultimele evoluţii globale – deşi în multe cazuri este şi asta adevărat -, dar capeţi o nouă mentalitate, ai mai multe aşteptări de la „sistem”, vrei nişte instituţii democratice, transparente şi funcţionale.

Pentru asta noi, prin LSRS, am promovat această idee a întoarcerii tinerilor spre casă, a celor care îşi doresc asta, evident, fără a o impune ca pe o datorie. Este o alegere pur personală, însă cei care îşi doresc să revină în ţară ar trebui să aibă porţile deschise pentru că, repet, pe lângă competenţă ei aduc şi un suflu nou, o mentalitate care se bazează pe profesionalism, valoare, meritocraţie… Sunt cuvinte absolut normale în contextul unor universităţi de top şi în mediile profesionale şi academice în care evoluăm peste hotare. Cum pot fi aceşti tineri integraţi mai bine de clasa politică? Am lansat chiar la Gala Studenţilor Români din Străinătate, pe 8 ianuarie 2013, o propunere de strategie naţională pe care am intitulat-o „Smart Diaspora”, bazată pe experienţa altor state care au avut succes în programele de „brain regain” şi care au creştere economică sustenabilă inclusiv datorită acestor măsuri. Vorbesc aici de Brazilia, China, Malaezia, Polonia şi altele, iar printre propunerile noastre se numără lucruri concrete cum ar fi introducerea procedurilor de recrutare online pentru candidaţii la funcţiile publice.

Şi n-aţi aruncat „buzduganul” în uşa guvernului?

Deja am început să avem conversaţii cu diverse instituţii şi vom trimite oficial documentul SMART Diaspora către toate instituţiile publice abilitate, în cel mai scurt timp. Sunt zece propuneri pe care noi le considerăm prioritare. O parte din ele sunt simple, aceste proceduri de recrutare online, altele sunt poate puţin mai sensibile, cum ar fi deduceri fiscale pentru cei care revin pentru o perioadă fixă. În plus, mai propunem: diaspora ca punte pentru investiţiile străine; transfer de cunoştinţe şi bune practici prin intermediul unui corp de experţi din diaspora şi programe de fellowship şi internship în instituţiile de stat după modelul White House Fellows din SUA.

Sunt lucruri pe care alte state au ştiut să le facă pentru a-şi atrage înapoi în ţară tinerii formaţi în străinătate.

Cred că soluţiile de multe ori se ştiu în România. Aşa ni se pare nouă de aici din exterior. Soluţiile optime, într-o parte sau alta, există. Credem că cea mai mare problemă este la nivelul oamenilor, al specialiştilor care să ştie să le implementeze, să poată şi să vrea acest lucru.

Dar adevăraţii specialişti, cei care deţin soluţiile, fug din instituţiile de stat din cauza lefurilor mizere …

E adevărat şi asta. De aceea şi strategia noastră încearcă să ofere motivaţii suplimentare cum ar fi reduceri fiscale, înlesnirea procedurilor de dobândire a cetăţeniei pentru partenerii străini ai specialiştilor români din diaspora etc. Iar banii nu sunt totul. Am făcut recent un sondaj de opinie în rândul a peste 1.000 de studenţi şi absolvenţi români de studii în străinătate. I-am întrebat pe aceşti tineri ce îi face să revină acasă, reieşind câţiva factori foarte importanţi: familia, relaţiile sociale, prietenii, sentimentul de apartenenţă la cultura noastră. Toate aceste lucruri sunt un bonus pentru România şi trebuie să profităm de acest lucru. Şi întrebându-i pe aceşti tineri pregătiţi afară pentru ce salariu ar veni în România, 58% dintre ei au spus că între 400 şi 1.000 de euro ar fi un salariu rezonabil. Nu e o sumă imensă, într-un mediu privat acest nivel este cu siguranţă viabil, şi chiar şi în unele instituţii publice mi se pare probabil (de exemplu, acolo unde se lucrează pe fonduri europene şi există sporuri salariale speciale).

Ce atuuri avem ca naţie pentru a ieşi din impas şi care ne sunt „pietrele de moară”?

Există riscul de a crea stereotipuri prin răspunsul la această întrebare. Însă percepţia mea este că partea bună şi foarte interesantă a românilor este creativitatea, inventivitatea. Suntem un popor care s-a descurcat în toată istoria, în cele mai grele situaţii, cu ce a avut la îndemână. Şi asta se vede şi în anumite soluţii tehnice care s-au dezvoltat la noi în ţară, dacă ne uităm inclusiv la o companie cum e Dacia-Renault, care a beneficiat şi de inovaţii locale pentru a putea produce o maşină fiabilă la un cost atât de redus. Cred că putem să insistăm mai mult pe această caracteristică a creativităţii şi inventivităţii. În teoria economică recentă se afirmă că creşterea economică a unei ţări depinde tocmai de creativitatea oamenilor, de ceea ce pot ei produce ca şi inovaţie internă. Sigur, în momentul în care nu ai un buget pentru cercetare adecvat cred că irosim o mare şansă din acest punct de vedere.

Cât priveşte partea mai puţin favorabilă a românilor, cred că suntem, mai ales în istoria recentă, un popor blazat şi sceptic, ne confruntăm cu ceea ce eu numesc „maladia scepticismului cronic”, un fenomen generalizat şi adesea dus la extrem. Orice iniţiativă bună, cu cele mai nobile scopuri, va găsi o rezistenţă din partea unora sau altora, fără nici un motiv întemeiat. Nu există prezumţia de bună credinţă, nu concepem că pot să existe meritocraţie, altruism, pasiune de a face ceva pentru ceilalţi. Se pare că ne place să îi tragem pe alţii în jos mai mult decât să ne ridicăm noi înşine la nivelul lor, ceea ce este în general mai uşor de făcut însă extrem de nociv pentru un popor care doreşte să progreseze şi să se ridice. E un fapt trist, însă poate nu este de condamnat, având în vedere că totuşi românii au trăit o serie aproape interminabilă de dezamăgiri în ultimii 23 de ani şi poate mai bine de-atât. E nevoie să ne unim şi să începem să avem încredere unii în alţii, lăsând rănile trecutului să se vindece şi privind spre viitor cu înţelegerea faptului că nimic nu se poate fără unitate.

Aţi absolvit Universitatea Stanford, aveţi dublu masterat la Harvard şi sunteţi consultant al Băncii Mondiale. Ce sfat le-aţi da decidenţilor noştri economici pentru a depăşi această criză interminabilă?

Nimeni nu are în contextul actual soluţii miraculoase. Pentru mine, dezideratul de bază este să evităm riscurile majore economice şi politice, în condiţiile în care situaţia rămâne volatilă pe plan internaţional şi nimeni nu poate prevede un sfârşit al actualei crize. Cred că România are înainte de toate datoria de a evita orice fel de volatilităţi suplimentare, cauzate de situaţia internă, pentru că în prezent concurăm într-un mediu deschis şi competitiv cu multe alte state care pot părea mai stabile şi mai predictibile pentru investiţiile străine.

În plus, cred că România are avantaje competitive importante prin sectorul IT, agricultură (criza alimentară este o incontestabilă realitate a viitorului apropiat) şi chiar prin turismul de nişă, unde nu ştim încă să ne valorificăm potenţialul imens. Pe zona de energie de asemenea putem să investim resurse în energia regenerabilă: hidroenergie, energie solară, energie eoliană.

Însă mesajul esenţial pe care dorim să-l transmitem este că România este suma oamenilor ei, iar România de mâine depinde inevitabil de tinerii de astăzi. Putem vorbi despre soluţii şi politici sectoriale, însă înainte de toate avem nevoie de specialişti care să le implementeze cu competenţă, consecvenţă şi integritate. Aşadar educaţia de calitate în ţară, cât şi atragerea tinerilor educaţi în străinătate trebuie să fie priorităţi majore, imediate, ale oricărui guvern. Sperăm din tot sufletul că vom găsi deschidere în România pentru a adopta măcar o parte din propunerile SMART Diaspora. Facem un apel la toţi factorii de decizie şi liderii de opinie din România să ne susţină în acest demers care are în vedere un obiectiv comun: o ţară din care să nu mai fim tentaţi să plecăm.

SMART Diaspora este disponibilă, intergal, aici.

Sebastian Burduja – biografie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Marcel Barbatei 218 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.