Vieţile paralele debutează la 28 iunie 1883 şi se încheie la 15 iunie 1889. Două date înregistrate în memoria colectivă, care consolidează şi, deopotrivă, subminează mitul Poetului naţional.
Viaţa, boala şi moartea poetului continuă să fie subiecte actuale de dispute, de întrebări fără răspuns, de teorii ale conspiraţiei. Mihai Eminescu a fost un geniu? A iubit? A fost nebun? A existat Marea conspiraţie? A fost asasinat? Etc. etc. Într-un efort dramatic de a se apropia de adevăr, Florina Ilis recurge la nenumărate documente autentice, foi medicale de observaţie, surse apocrife, jurnale, legende urbane, mărturii ale contemporanilor, corespondenţă, manuscrise, dosare şi note informative ale Siguranţei şi ale Securităţii, dezbateri aprinse în reviste de cultură, cotidiene şi bloguri, dar şi la jocul subtil al imaginaţiei. Un geniu poetic precum Eminescu, ale cărui „vieţi paralele”, pe cât de reale istoric, pe atât de metafizic visate, se confundă cu însăşi România modernă, avea nevoie de o viziune pe măsură, capabilă să viseze, dincolo de epoci, ca într-o metempsihoză naţională, documentele de arhivă ale unei „poliţii politice” fără vârstă.
La şapte ani de la apariţia bestsellerului Cruciada copiilor, noul roman al Florinei Ilis ia prin surprindere nu doar lumea romanului românesc contemporan, ci şi teoria şi istoria literaturii.
Romanul Vieţile paralele a fost distins cu Premiul Liviu Rebreanu pentru proză al USR Filiala Cluj, Premiul pentru Cel mai bun roman românesc al anului 2012, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, pentru anul editorial 2012, Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi, 2013, şi Premiul Radio România Cultural, la secţiunea Proză, ediţia 2013.
Romanul Vieţile paralele (Cartea Românească, 2012), de Florina Ilis, roman-document despre existenţa lui Mihai Eminescu, a fost publicat în limba franceză, la Éditions des Syrtes.
Traducerea este semnată de Marily le Nil, iar prefaţa volumului îi aparţine lui Ghislain Ripault.
Florina Ilis s-a născut la 26 august 1968. A debutat în anul 2000 cu volumul de haikuuri Haiku şi caligrame, o inedită combinaţie de poezie şi caligrafie (Rodica Frenţiu fiind autoarea caligramelor), urmată la scurt timp de două romane, Coborîrea de pe cruce (2001) şi Chemarea lui Matei (2002). Consacrarea i-o aduce în 2005 cel de-al treilea roman, Cruciada copiilor, apărut la Editura Cartea Românească, distins cu numeroase premii (Cartea Anului 2005, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Ion Creangă acordat de Academia Română, Premiul Courrier International pentru cea mai bună carte străină etc.) şi tradus în limbile ebraică, maghiară, spaniolă, italiană, franceză.
A mai publicat: romanul Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit (Editura Cartea Românească, 2006; tradus în limba italiană, Atmosphere Libri, Roma, 2012), volumul de teatru Lecţia de aritmetică (Editura Echinox, 2006) şi studiul Fenomenul science fiction în cultura postmodernă. Ficţiunea cyberpunk (Editura Argonaut, 2005).
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.