Rune (Ava Inferi): „Sperăm să vă întâlnim pe toţi sâmbătă la Buşteni!”

În cadrul OST Mountain Fest, ce va avea loc la Buşteni, între 6 şi 8 august, veţi putea asculta trupa portugheză Ava Inferi. Chiar dacă multora acest nume nu le spune prea multe, e suficient să menţionăm faptul că liderul şi creierul formaţiei este Rune Eriksen, alias Blasphemer, fostul chitarist al legendarei formaţii norvegiene Mayhem. După circa 13 ani, el a părăsit întunecatul nord pentru a o lua de la capăt, în Portugalia, alături de Carmen Susana Simoes, Jaime Fereira şi Joao „Bandido” Samora. O nouă latură a personalităţii sale muzicale atât de complexe este pusă în valoare, începând din 2004, prin activitatea sa în Ava Inferi. În perspectiva primului lor concert în România, Rune a acordat un interviu pentrucotidianul.ro, în care ne-a vorbit despre cariera sa şi ne-a dezvăluit o infimă parte din ce puteţi vedea sâmbătă, pe scena din Valea Cerbului.

– Deşi Ava Inferi a luat fiinţă acum cinci ani, mai sunt rockeri care nu v-au descoperit încă. Unii dintre ei au văzut spotul OST şi au rămas surprinşi ascultând acordurile unei formaţii pe care nu o auziseră până atunci. Ce le puteţi spune despre Ava Inferi? Şi ce ne puteţi spune despre conceptul din spatele trupei?

– Aşa cum ai menţionat deja, am început acum cinci-şase ani, în Almada, Portugalia. În acest timp am scos trei albume – „Burdens” (2006), „The Silhouette” (2007) şi, în fine, „Blood of Bacchus” (2009), toate sub egida casei de discuri Season of Mist. Trupa a început, oarecum, ca o colaborare între mine şi Carmen (Simoes, voce – n.r.), fiind un cuplu şi împărtăşind pasiunea nesfârşită pentru muzică. Primele acorduri ale Ava Inferi au fost cele de pe piesa ce deschide albumul „Burdens” şi au fost create după ce am revenit acasă după un lung turneu alături de Mayhem, în 2004. După câteva luni ni s-au alăturat Jaime (Ferreira, bass) şi Joao „Bandido” (Samora, tobe). Pentru mine, Ava Inferi înseamnă realizarea spirituală, scopul frumuseţii şi, într-o oarecare măsură, purificare şi iluminare. Ava Inferi reprezintă dualitatea, unde principalul compozitor reprezintă zona întunecată prin muzica mea, în timp ce Carmen, cu vocea ei angelică, reprezintă sacrul. În termeni comuni, toată inspiraţia sănătoasă se manifestă într-o singură trupă.

Care e povestea creării formaţiei? Şi de ce ai decis să laşi în urmă perioada Mayhem pentru a te dedica integral „copilului” tău portughez, Ava Inferi, şi lui Carmen?

– Ava Inferi s-a născut din nevoia de a elibera o anume tensiune. Şi de asemenea de a crea un „canal de comunicare” diferit şi mai personal, bazat pe ideile expresiei muzicale şi filosofiei pe care le-am îmbrăţişat, dar n-am putut aproape niciodată să le exprim în Mayhem. Nu mulţi ştiu că şi în Oslo, prin 1998-99, am avut un proiect similar, bineînţeles, alături de alţi muzicieni. Nu am reuşit să scoatem vreun album, în afară de un demo… totuşi, am avut mereu o latură mai melodică şi mai heavy, ca să spun aşa, alături de cea extremă, black metal, care a început să se manifeste înainte şi de-a lungul carierei în Mayhem. Motivele pentru care am plecat din Mayhem sunt numeroase, totuşi cele mai importante sunt reprezentate de alegerea unei căi personale şi pozitive, susţinută de idealuri şi viziuni pe care le-am avut sau le-am redescoperit peste ani. Au contat şi diferenţele şi intrigile din trupă, şi istoria Mayhem, şi amintirea permanentă a trecutului etc. Lista e destul de lungă, dar în cele din urmă şi într-o anume măsură cred că perioada Mayhem a fost pentru mine o fază de tranziţie.

– De ce şi cum ai decis să te muţi în Portugalia şi să-ţi laşi casa, familia şi prietenii în urmă? Ai reuşit să-ţi creezi o viaţă nouă în Portugalia? Ce avantaje şi dezavantaje ai în această nouă viaţă? Şi cum priveşti scena muzicală portugheză, comparativ cu cea din Norvegia?

– M-am mutat după o perioadă grea a vieţii mele. Când am terminat discul „Chimera”, în ianuarie 2004, nu mai aveam unde să stau, eram epuizat şi îmi lipsea viaţa socială în Oslo. Am vrut şi am avut nevoie de o schimbare, iar Portugalia mi s-a părut alegerea cea mai potrivită. Mai ales că deja începusem o relaţie cu Carmen. Aş zice că dimpotrivă, şi prietenii, şi familia mea s-au bucurat că am ajuns pe un „teren solid”. Până atunci mergeam în direcţia greşită şi eram epuizat. Soarele, distanţa, totul a avut un impact asupra mea, ajutându-mă să adun energie în loc s-o risipesc ca până atunci şi să filosofez asupra vieţii şi viitorului meu, creându-mi astfel un punct de plecare pentru următorii paşi. La început a fost ciudat să mă mut în Portugalia, trebuie să recunosc, cât timp nu aveam alţi prieteni în afară de Carmen, motiv pentru care mă simţeam extrem de singur, mai ales când Carmen lucra toată ziua. Totuşi, în ciuda acestei schimbări, continuam să fiu foarte activ în cariera muzicală, iar concertele şi festivalurile la care participam îmi ocupau oarecum timpul.

– Spuneai că ai făcut „o mulţime de lucruri stupide şi îndoielnice”, fiind ca şi cum ai merge „fără frâne în josul unei spirale descendente”. Ţi-a arătat Carmen cum să pui capăt acestei „spirale”?

– Cred că uneori ai nevoie de o schimbare de peisaj ca să înţelegi ce se întâmplă cu tine, ce se întâmplă în tine. E mai uşor să schimbi starea de fapt dacă vezi lucurile din altă perspectivă. Aşa că în cazul ăsta cred că e mai corect să spunem că mi-am găsit singur „frânele” când mi-am recuperat liniştea interioară.

– Defineai Ava Inferi drept „o căsătorie între întunecat şi angelic”. Cum se manifestă relaţia voastră în culise, în viaţa personală?

– Zilele acestea nu mai interacţionăm atât ca trupă, din cauza lucrului etc. Eu călătoresc mult în afara Portugaliei, cu diferite proiecte. Dar ne întâlnim din când pentru o repetiţie sau pentru a pierde timpul, hehe. Bineînţeles, cu Carmen şi cu mine lucrurile stau altfel. Avem o viaţă împreună, suntem un cuplu de circa opt ani. Deşi ocazional sunt prea obsedat de muzică şi de procesul de creaţie, împărtăşim o înţelegere şi un respect reciproc, ca şi rolurile pe care le avem în trupă. La început a fost cam greu să găsim echilibrul între a colabora în plan muzical şi a forma un cuplu, dar cu timpul am învăţat, iar acum am ajuns în situaţia minunată de a putea să ne bucurăm şi de aceste momente împreună.

– În afară de schimbările muzicale survenite odată cu mutarea în Portugalia, spuneai că te-ai redescoperit şi filosofic. Ce a însemnat asta, ce schimbări a adus?

– A fi conştient, a putea să-mi ascult sentimentele şi dorinţele. Totul, toate uneltele progresului şi succesului propriu sunt în interiorul nostru, trebuie doar să le acordăm suficientă atenţie şi să ne ascultăm la un nivel mai adânc. Astea fiind spuse, cea mai mare schimbare sau misiune a fost să depăşesc obstacolele în a ajunge într-o situaţie în care să devii cu adevărat conştient şi să poţi face schimbările de care e nevoie.

– Vorbind de filosofie, de ce ai ales să foloseşti pe pagina de deschidere a site-ului trupei un extras din romanul „A Diary of a Drug Fiend” de Aleister Crowley („O Thou sparkling wine-cup of light, whose foaming is the heart’s blood of the stars! I adore Thee, Evoe! I adore Thee, I A O!”)?

– Bună întrebare. În primul rând am vrut să creez o stare de spirit vizitatorilor paginii, o imagine, dacă vrei. Acest citat se află în acea parte a cărţii care se referă la bucuria de nedescris, la o stare ce implică oarecum o lipsă de griji, iar asta am proiectat asupra stării călătoriei Ava Inferi spre un nou capitol. E important să avem pentru trupe o fază tranzitorie, în acest caz însemnând celebrarea recunoaşterii obţinute. E aidoma unei nopţi lipsite de griji ce precede o zi de muncă, dacă vrei. Uneori îmi place să exprim lucrurile prin ghicitori, pe care apoi cineva le poate descifra cu o cunoaştere mai profundă, ori cu propria fantezie, depinde ce-l prinde mai bine. E de asemenea o reamintire a vechilor timpuri… cred că fraza acoperă câteva niveluri personale.

– În 2009, Ava Inferi a fost în turneu alături de 69 Eyes şi de Tiamat. Ce a însemnat pentru voi acest turneu? Într-un interviu anterior spuneai că ai învăţat foarte multe în acea perioadă.

– Turneul amintit a însemnat mult în termeni de recunoaştere, bineînţeles, putând să aducem Ava Inferi în faţa multora care nu ne ascultaseră până atunci. În acest sens, am deschis o mulţime de uşi, ne-am creat o mulţime de oportunităţi. Am aflat multe în ce priveşte interpretarea live, am învăţat multe în acest sens. Ca trupă relativ tânără, a trebuit să învăţăm să comunicăm şi cum să fim pe scenă, ca unitate. Cred că turneul a fost o mare şansă pentru noi de a dezvolta un anume farmec şi să ne dăm seama unde ne aflăm pe această atât de aglomerată scenă.

– Ai cântat în deschidere la o altă trupă mare, Christian Death. Dacă ar fi să compari cele două experienţe, care a fost cea care v-a ajutat cel mai mult?

– Le-aş plasa pe acelaşi nivel în ce priveşte răspunsul primit. Turneul cu Tiamat şi 69 Eyes ne-a ajutat să cântăm în arene mai mari, ca atare aş înclina să-l plasez pe acesta înaintea celui alături de Christian Death. Însă îi apreciez la fel de mult şi pe Valor şi Maitri, doi artişti pasionaţi, alături de care am cântat într-o serie de concerte în Spania.

– Când ai înregistrat „Blood of Bacchus” la Top Room Studio, ai petrecut patru săptămâni în Norvegia, „în cea mai friguroasă lună a anului”. Cum s-au adaptat colegii portughezi din Ava Inferi la aceste condiţii?

– I-am pregătit povestindu-le despre ce-i aşteaptă acolo, i-am speriat bine înainte de a pleca spre Norvegia, haha! În schimb, la faţa locului nu am avut probleme şi am fost încântat să le pot împărtăşi din amintirile mele despre Norvegia. Iernile nordului…

– Carmen a fost invitată să cânte pe albumul „Night Eternal” al trupei Moonspell. Mai are planificată vreo colaborare cu Fernando Ribeiro?

– Nu, din câte ştiu, cel puţin. Dar spre finalul anului urmează să cânte alături de Moonspell cu câteva ocazii.

– Ce ne puteţi spune despre viitorul vostru album, al patrulea din discografia Ava Inferi? Aţi hotărât data lansării?

– De fapt, chiar acum am ieşit din studio, avem deja, în mare, lista pieselor. În principiu, urmează să conţină opt piese şi va apărea anul viitor, tot sub egida Season of Mist. Cei de la casa de discuri vor face publice titlul şi data lansării atunci când vor considera oportun. Ca titluri de piese, pot deja dezvălui „By Candlelight & Mirrors”, „The Heathen Island” şi „Venice in Fog”. Ultima urmează să devină imnul gothic al anului, hehe. Procesul înregistrărilor a fost exact acelaşi cu cel de la „Blood of Bacchus”, singura diferenţă fiind că tobele au fost înregistrate aici, în Portugalia, înainte de a ne îndrepta spre nord, astfel că în Norvegia ne vom concentra strict pe chitară şi bass. Vocea şi celelalte vor fi adăugate tot în Portugalia, după ce ne vom întoarce de la concertul de la Buşteni, adică între 17 august şi 5 septembrie. Suntem foarte entuziasmaţi acum şi pot promite un album care va fi integral pe linia Ava Inferi, dar cu câteva schimbări la care probabil nici fanii noştri nu se aşteaptă.

– Urma să scoateţi tot anul acesta un album şi cu celălalt proiect, Aura Noir.

– Aşa este. Programul meu pe 2010 este unul mai degrabă absurd, imediat după ce terminăm şi turneul Twilight of the Gods (Bathory tribute), din octombrie, mă voi duce direct în Norvegia pentru a termina noul album cu Aura Noir. Majoritatea pieselor au fost deja făcute, aşa că va trebui doar să-l finisăm şi să începem înregistrările. Cred că va apărea totuşi în primul trimestru al anului viitor, la o casă de discuri încă „secretă”.

– Spuneai că fanii din ziua de azi consumă muzica în acelaşi mod ca şi fast-food-ul, iar o trupă le poate stârni interesul doar dacă vine cu un mesaj ultracontroversat al versurilor sau cu un ritm superficial, dar care prinde. În timpul acesta, muzica adevărată, „musick”, cum o numeşti tu, este lăsată deoparte. Poţi detalia această idee?

– Da, voiam să spun că oamenii sunt creaturi care trăiesc din obişnuinţe, iar scena muzicală suferă într-o oarecare măsură efectul acestei stări de fapt. Cred că deseori ascultătorii nu pot remarca munca, arta sinceră şi adevărată, în schimb se orientează spre copii ale lucrurilor deja făcute, cu care deja publicul este familiarizat. Nu e un secret că noi, oamenii, trăim la niveluri diferite de înţelegere – atât în ce priveşte muzica, dar şi celelalte lucruri din lumea asta. Probabil că muzica nu ar trebui să fie o „ştiinţă”, deja asta ar ucide-o, dar, cu cât ai mai multă educaţie în materie de muzică, cu atât mai mult ai şansa de a descoperi mai mult din ea. Acum, ca şi în ultimii 10-15 ani, văd creându-se un public din fani din ce în ce mai tineri, consumând ceea ce media şi industria muzicală le impun. Media şi advertisementul sunt produse, iar în urma campaniilor acoperă restul „vocilor”, iar – în opinia mea – greu poate rezulta calitate din asta. Este atitudinea „wash and go” ce caracterizează societatea contemporană. Concentrându-ne pe latura extremă a muzicii, nu pot nega faptul că e uşor să te remarci ducând totul spre extrem. În unele mişcări muzicale, asta îţi oferă chiar credibilitate şi respect, deşi deseori muzica respectivă este, în cel mai bun caz, mediocră. Pe scurt, oamenilor le plac controversele, iar dacă îţi faci bine temele, muzica ta nu trebuie să fie excepţională pentru a o vinde în masă. Oricum, la finalul zilei nu contează decât experienţa personală a muzicii.

– O altă „nedreptate” este faptul că, deşi un muzician se exprimă prin ce compune, pentru media nu contează atât de mult calitatea albumelor sale, a compoziţiilor sale sau numărul turneelor, ci chestiile extraprofesionale, ineditul din viaţa sa.

– Poate acesta este aspectul comparaţiei… de-asta oamenii cumpără tabloide, nu-i aşa?

Pe lângă activitatea muzicală, Carmen continuă să lucreze? În ce domeniu?

– Da, Carmen munceşte, în prezent lucrează ca secretară într-un birou din Lisabona, cu un program normal, de la 8.30 la 17.30. Adăugând la asta o oră dus şi una întors, nu-i mai rămâne foarte mult pentru partea artistică a vieţii sale. Încearcă însă să găsească un echilibru între slujba de zi cu zi şi cariera artistică, şi o respect enorm pentru asta. Este o luptătoare. În plus, are o voce minunată. Pentru mine, e ca un diamant ce încă nu a fost descoperit pe de-a-ntregul. Sper că se va realiza şi ca muzician.

– Spuneai că ţi-ai dori un show Ava Inferi complet, amplificând mesajul versurilor printr-un spectacol de lumini şi proiecţii video. Aţi reuşit să puneţi la punct un astfel de show în Portugalia? Şi la ce să ne aşteptăm la concertul de la Buşteni?

– Cred că acest aspect se schimbă puţin câte puţin de la un album la altul, ca o consecinţă a conţinutului muzicii şi versurilor. Până acum, totuşi, n-am reuşit să organizez un astfel de show care să acopere toate laturile pe care le am în vedere. Am lucrat asiduu la alte niveluri ca să demarez şi acest proiect. Totuşi, odată cu al patrulea album, vom mări ritmul turneelor şi vom îmbunătăţi permanent show-ul nostru. Vom prezenta un nou concept. La OST Mountain Fest Buşteni vom avea un concert care să fie cât mai bun raportat la ce vom avea la îndemână. Totuşi, promit că va fi un recital din inimă ce va ţinti către inimile fanilor.

– La Buşteni veţi urca pe aceeaşi scenă ca şi conaţionalii de la Gwydion, va fi primul festival la care veţi cânta alături de ei?

– Da.

– Ce aşteptări aveţi în privinţa concertului?

– Suntem entuziasmaţi să fim pe afişul OST, mai ales că va fi primul nostru concert în România. E prima dată când ajung în ţara voastră, ca turist sau ca muzician, aşa că, după 15 ani de turnee prin toată lumea, cu trupele în care am fost, voi ajunge şi în România. Sper ca acestei primei călătorii să-i urmeze şi altele cât mai curând. Cred că aspectul şi conceptul festivalului ni se potrivesc. Chiar dacă aş avea în vedere numai faptul că vom cânta în acel decor natural, între munţii maiestuoşi, şi tot ar merita pentru mine să vin. Suntem o trupă care încearcă să înglobeze în muzica sa elemente ale naturii şi vechi credinţe precreştine, aşa că un astfel de peisaj se potriveşte de minune cu ideile din piesele noastre. Toţi cei cu care am ţinut legătura au fost extrem de amabili şi m-au ajutat cu plăcere, chiar aranjându-ne o călătorie în împrejurimi în timpul vizitei noastre în România. Aşa că de-abia aştept!

– Ce mesaj le transmiţi fanilor români?

– Sper să întâlnesc cât mai mulţi dintre ei la Buşteni, susţinându-ne pe noi şi susţinând ideea acestui festival. Vom face tot ce ne stă în puteri să le oferim cea mai sinceră artă întunecată. „Speram sa va intalnim pe toti sambata la Busteni!” (în română în original – n.r.). Peace & Doom!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.