S-a terminat

Ieşirea Angliei din UE înseamnă reducerea spaţiului comunitar şi a actualului mod de funcţionare a acestuia, până la o posibilă destrămare cu mari consecinţe. Pentru oricare european nu este o veste bună şi, nu peste multă vreme, nici pentru cei care şi-au dat votul justificat pentru această ieşire. Toţi adversarii unităţii europene exultă pentru o victorie în urma căreia, în primul rând, Anglia iese înfrântă. Uriaşa presiune externă pusă pe structurile europene poate avea efectul unui război devastator. Nemulţumirile generale legate de conducerea de la Bruxelles, ajunsă într-un punct mort, se văd confirmate printr-o mult prea riscantă decizie a britanicilor. Asemenea unor revoluţii în primele momente, ieşirea Angliei din UE corespunde tuturor frustrărilor, multe dintre acestea vor deveni prin acest eveniment istoric sursa unor instabilităţi de luat în calcul.

Un Referendum cu un asemenea subiect nu este foarte departe de unul dacă taxele şi impozitele nu ar trebui anulate. Poate un alt tip de abordare pentru a impune reformarea UE, de tipul, dacă nu se produc următoarele reforme, nominalizate, vom ieşi din UE, ar fi fost mult mai potrivit. Pusă în faţa actualei opţiuni, egală unei declaraţii de război, încărcată cu toată toxicitatea prestaţiilor politice de la Londra şi Bruxelles, nicio instituţie britanică nu se mai poate opune procedurilor care se impun. Însă nimic nu este atât de sigur, şi poate e bine că lucrurile ar putea sta şi aşa. Parlamentul de la Londra ar putea iniţia un alt Referendum, cu titlu decisiv, privind consecinţele naţionale şi globale asupra acestei decizii la limită. Cauza naţională nu poate fi hotărâtă decât după o evidentă punere în discuţie a întregului spectru. UE este soluţia pentru stabilitatea continentului, însă în cu totul alte coordonate administrative, fără hegemonii. Nimeni nu mai susţine derapajele de la Bruxelles şi nu se fereşte de comparaţia cu fosta URSS. Dispariţia criticului principal Anglia din competiţia reformistă, chiar dacă prestaţiile sale erau în nota revendicării unui statut special, hegemonic, conduce la o inerţie pe care şi alte mari state componente vor să o impună. Lumea evoluează, unele democraţii au ajuns de neînţeles, iar statele mici se află în aproximativă stare de colapas.

O parte a societăţii engleze ancorată în aerul imperial al Regatului Unit îşi caută identitatea, uşor infantil, într-o lume tot mai bipolară, pe care nu o va regăsi cu adevărat prin votul din 23 iunie. Deocamdată, Bruxelles-ul a primit o lecţie care ar trebui să ducă la demisia întregii Comisii UE şi la o reuniune de urgenţă a guvernelor în perspectiva unei reforme imediate. Retragerea Angliei are consecinţe şi costuri pentru toţi, lăsând la o parte ruptura teribilă care se va produce în plan bilateral. Ca mare economie, Anglia va avea surprize pe care nu le va mai putea contracara cu aroganţa de până acum, învinuind pentru toate relele Bruxelles-ul. Brexitul schimbă reguli, obligă Europa unită la un alt tip de politică pe care Germania, un alt corespondent al Angliei, nu este deloc dispusă să o abordeze. Criza europeană pe care moneda euro nu a rezolvat-o, după cum s-a crezut iniţial, ci a amplificat-o, capătă noi dimensiuni politico-economice. Tendinţa şi soluţiile par de a urma Anglia. Degradarea şi instabilitatea politică îşi arată peste tot potenţialul destructurant lăsând cale liberă iresponsabilităţilor.

Pentru România, perspectiva unei arhitecturi naţional-regionale şi democraţia internă apare şi mai pronunţată. Spaţiul comunitar prin alte câteva evenimente, nu prea multe, precum Brexitul, poate deveni cu certitudine o amintire.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.