S-a stins “Robert de Niro al României”

Maestrul Gheorghe Dinică era internat de aproape 20 de zile la secţia de terapie intensivă a Spitalului de Urgenţă Floreasca, urmare a unei bronhopneumonii agravante, iar cu o seară înainte fusese supus unei operaţii de colecist. Deşi medicii estimau că starea sa postoperatorie este favorabilă, Dumnezeu a dorit altfel şi a decis să-l cheme la el pe marele actor, de multe ori supranumit “un Robert De Niro al României”.

Potrivit diagnosticului, Gheorghe Dinică suferea de insuficienţă respiratorie acută, având nevoie de suport ventilator, insuficienţă cardiocirculatorie, cu suport inotrop şi vasopresor, insuficienţă renală cronică acutizată, necesitând dializă continuă, disfuncţie digestivă şi disfuncţie hepatică.

 

Gheorghe Dinică s-a născut pe 1 ianuarie 1934, la Bucureşti, aşadar a fost unul dintre rarii oameni care-şi sărbătoreau ziua de naştere odată cu sărbătoarea Anului Nou. “Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, mai degrabă crescut de stradă şi de prieteni decât de familie, dar sufletul şi mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii şi al jocurilor de puştani. Nici nu mai ştiu câte roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje... Primul meu rol a fost cu o trupă de amatori de la Poştă, iar eu interpretam rolul locotenentului Stamatescu din piesa “Titanic Vals” de Tudor Muşatescu. Eram pe scenă şi parcă visam. Nici nu ştiam ce se întâmplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit nişte aplauze din sală. Acelea au fost primele aplauze din viaţa mea. M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de când lumea”, îşi amintea mai demult actorul.

 

 

 

 

 

 

Îndrăgostit de actorie, tânărul Dinică a absolvit în anul 1961 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesoarei Dina Cocea (actriţa a decedat exact acum un an, la venerabila vârstă de 95 de ani). Gheorghe Dinică a debutat ca actor de film în pelicula “Străinul”, în 1963, ecranizare după Titus Popovici, într-un rol secundar. Era însă începutul unei cariere prodigioase, actorul jucând, de-a lungul a 45 de ani, în peste 60 de filme. Memorabile au rămas rolurile sale din filme ca “Felix şi Otilia” (1971, arivistul Stănică Raţiu), “Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1971), “Prin cenuşa imperiului” (1976), serialul TV “Lumini şi umbre”, “Concurs” (1982), “Cel mai iubit dintre pământeni” (1992), “Patul conjugal” (1992) sau “După-amiaza unui torţionar” (2001). Totodată, actorul a interpretat roluri extrem de populare în seria de filme cu comisari a lui Sergiu Nicolaescu: Lăscărică şi Paraipan, precum şi rolul trădătorului Bastus, în filmul istoric “Columna”. Replicile din aceste filme au intrat în folclorul urban, fiind repetate de fani de nenumărate ori, fenomen similar cu cel al monologului lui De Niro din “Taxi Driver”. O recentă apariţie de mare efect a îndrăgitului actor a fost cea în rolul Pepe din “Filantropica” (2001). Alte comedii în care jucase fuseseră: “De ce trag clopotele, Mitică?” (1982, unde-l interpreta pe Nae Girimea, în viziunea inconfundabilă a lui Lucian Pintilie), “Secretul lui Bachus” (1984), “Secretul lui Nemesis” (1986), “Cuibul de viespi” (1987).

 

Din 1961 până recent, Gheorghe Dinică a interpretat roluri antologice pe mai toate scenele importante ale Capitalei. Mari regizori, ca David Esrig, Lucian Giurchescu, Dinu Cernescu, Liviu Ciulei, Andrei Şerban, Cătălina Buzoianu, Mihai Măniuţiu, Ion Cojar, l-au îndrumat pe Gheorghe Dinică spre tainele unor texte semnate de mari dramaturgi, precum Caragiale, Teodor Mazilu, Eugène Ionesco, Shakespeare, G.B. Shaw, Cehov sau Gorki. În ultimii ani, Dinică înregistra un imens succes, pe scena Naţionalului, în montarea “Take, Ianke şi Cadîr”, în regia lui Grigore Gonţa, avându-i ca parteneri pe bunii săi prieteni Marin Moraru şi Radu Beligan, alţi doi “monştri sacri”.

 

 

 

 

 

 

În ultimii ani, Dinică a înregistrat succes la publicul larg şi cu apariţiile sale din telenovelele “Inimă de ţigan”, “Regina” şi “Aniela”. Marele actor a cochetat, în anii 2000, şi cu muzica “de pahar”, înregistrând melodii de petrecere pe mai multe albume la care a colaborat cu bunii săi prieteni Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu: “Cântece de petrecere” şi “Cântece de petrecere 2” (2003), “Romanţe” (2004) şi “Parol că te iubesc” (2006).

 

Pentru activitatea sa cinematografică, Gheorge Dinică a fost distins cu nouă premii, printre care şi unul pentru întreaga carieră, acordat la Transilvania International Film Festival (TIFF), din Cluj-Napoca, în 2006. În 1999, a fost recompensat cu Premiul de Excelenţă al Uniunii Teatrale din România (UNITER), iar anul trecut a primit Titlul de Doctor Honoris Causa, din partea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC). Statul român îl recompensase pe marele actor cu Ordinul “Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer.

 

Din 1996, actorul era căsătorit cu Gabriela Georgeta. “Pot spune că sunt un tânăr căsătorit doar ca ani de căsnicie. Un rol foarte important îl are înţelegerea pe care o avem unul pentru celălalt, în afară de simpatiile reciproce fără de care nu ne-am fi adunat... E o femeie care are o relaţie clară cu viaţa şi care a făcut ordine în dezordinea existenţei mele”, scria actorul pe site-ul său.