Saga Stein la Grand Palais

O expoziţie pe urmele excentricei familii americane Stein, instalată la Paris, care a cumpărat Cézanne, Gauguin, Renoir şi i-a susţinut pe Picasso şi pe Matisse se află deschisă, până în 16 ianuarie 2012, la Grand Palais. Expoziţia reconstituie fabuloasele colecţii reunite: pe de o parte, cele ale lui Leo Stein şi a tinerei sale surori Gertrude, pe de alta, cea a lui Michael, fratele mai mare, şi a soţiei sale Sarah.

Stein era o familie evreiască cosmopolită, care călătorise între Viena şi Paris, înainte de a se instala în California. Tatăl făcuse avere cu societatea de tramvaie din San Francisco. Erau suficient de bogaţi pentru a trăi avantajos în America şi comfortabil în Franţa. Ei au colecţionat opere de artă având un stil de viaţă destul de modest. Ansamblurile excepţionale pe care au reuşit să le strângă, incluzând 180 de lucrări de Picasso şi Matisse, pentru a nu mai vorbi de restul, au fost achiziţionate de la artişti, unii dintre ei încă necunoscuţi, dar şi de la negustori de artă. Marea parte a colecţiilor a fost constituită înainte de Primul Război Mondial. După aceea n-au mai cumpărat foarte mult deoarece cota artiştilor preferaţi devenise prea mare pentru ei. „Instigatorul” acestei poveşti familiale a fost Leon (1872-1947), cel de al patrulea copil, care avea un caracter foarte independent. După studii nu foarte aplicate, părăseşte Harvard şi porneşte în jurul lumii de unul singur. În 1900, era la Florenţa, pasionat de arta Renaşterii, sub aripa unui mare istoric al acestei perioade, Bernard Berenson, şi se hotăra să se consacre istoriei şi teoriei artelor. Lucrează la o monografie despre Mategna. În realitate, suferea de lipsă de încredere în sine care îl împiedica să-şi realizeze propriile proiecte. În timpul şederii la Florenţa, Berenson l-a făcut să-i descopere pe Cézanne şi pe impresionişti, ceea ce îi permite să-şi dezvolte o teorie despre arta modernă bazată pe tradiţia clasică a secolului al XV-lea, ai cărei patru piloni erau Manet, Degas, Renoir şi Cézanne, „cei patru mari”, cum îi numea el, cărora le adăuga pe Puvis de Chavanne, verigă obligatorie între clasicism şi modernitate.

Stein, o familie de colecţionari îndrăzneţi

În 1903, Leo se află la Paris şi, dorind să devină pictor, frecventează Academia Julian. Se stabileşte aici, împreună cu sora sa Gertrude (1874-1947), care abandonase studiile de medicină pentru a deveni scriitoare. Amândoi sunt pasionaţi de arta modernă şi încep să cumpere, cu precădere de la Ambroise Vollard, opere de Cézanne, Gauguin, Renoir, Toulouse-Lautrec, iar ceva mai târziu, Picasso, din mica galerie a lui Clovis Agot, Matisse, de la Salonul de toamnă din 1905 sau pictorii care au provocat un adevărat scandal, Fovii. Au achiziţionat una dintre pânzele cele mai controversate ale momentului, „Femeia cu pălărie roşie” de Matisse. Şi-au câştigat rapid faima de colecţionari îndrăzneţi şi de fini cunoscători.

Salonul casei lor din „Rue de Fleurus”, unde Leo îşi dezvolta teoriile despre arta modernă, a devenit locul de întâlnire al artiştilor, colecţionarilor, negustorilor de artă şi, bineînţeles, al americanilor în trecere prin Paris, mai ales scriitori, ca Ernest Hemingway, Sherwood Anderson, Scott Fitzgerald. Spre deosebire de alte saloane, mai mondene, acesta era deschis şi frecventat de adevăraţi intelectuali, care susţineau artiştii cu care deveniseră prieteni şi a căror viaţă boemă o împărtăşeau până la un punct. „Rue de Fleurus” era stimulator pentru artişti. Aici se joacă multă vreme rivalitatea dintre Picasso şi Matisse.

Cei doi fraţi cumpărau de multe ori operele chiar în momentul în care erau realizate, ca în cazul lucrărilor „Trei femei”, „Femeia cu prosop” sau carnetul de studii pentru „Domnişoarele din Avignon” ale lui Picasso.

Dar, Leo este rezervat în faţa cubismului şi a noilor căutări ale lui Matisse şi, în 1914, părăseşte strada „Fleurus” unde se stabileşte prietena Gerturdei, Alice Toklas.

Motivele rupturii totale sunt complexe. Leo era sceptic în privinţa cercetărilor literare ale lui Gertrude şi se aventurase în arta modernă la un alt nivel. Pentru ea, tablourile colecţiei au fost suportul căutării literare. Mai târziu, în „Autobiografia lui Alice Toklas”, ea va povesti cum tablourile şi mai ales marele Cézanne, în „Portretul doamnei Cezanne”, au ajutat-o să-şi forjeze propriul stil. Creatoare, ea se identifică cu marii artişti pe care îi frecventa. Despre Picasso scria: „Eram singura care-l înţelegea poate pentru că eu exprimam acelaşi lucru în literatură”.

„Madame Cézanne a fost mâncată”

La câteva luni după Leo şi Gertrude, Michael şi Sarah s-au instalat la Paris şi au început să cumpere tablouri moderne pe care le expuneau în salonul medieval, printre mobilele Renaşterii, obiectele chinezeşti şi covoarele persane. Astfel că strada „Madame” devenise un loc strategic în care se încrucişa tot Parisul artistic. Interesul era focalizat pe pictura lui Matisse pe care ei o cumpără din abundenţă începând cu 1907. Sarah avea un veritabil cult pentru Matisse. Artiştii o incitau să studieze pictura şi să deschidă o Academie. Familia Stein a contribuit enorm la difuzarea artei, în special în Statele Unite, împrumutând tablourile lor pentru expoziţii, găsind noi colecţionari pentru arta modernă. Datorită lor, Matisse a expus în „Galeria 291″, a lui Alfred Stieglitz, în 1908. Dar angajamentul lui Mike Stein în favoarea artei moderne nu s-a oprit numai la pictură. În zorii primului război, Michael şi Sarah i-au comandat lui le Corbusier o vilă cu terase, pe care arhitectul o considera creaţia sa exemplară. El spunea că nu a avut niciodată comanditari cu un spirit atât de deschis. În 1934, Mike şi Sarah se decid să se întoarcă în California. Gertrude va rămâne în Franţa până la moartea sa. În afara portretelor pe care le-a făcut prietenilor, pictori şi scriitori, a scris multe texte despre artă. Interesul său pentru Cubism nu a încetat nicodată, dar şi pentru artişti foarte diferiţi, ca Picabia.

Contrar altor mari colecţionari americani, familia Stein n-a avut dorinţa de a-şi perpetua colecţia într-o instituţie şi de a crea o fundaţie, deoarece erau convinşi că operele trebuiau să fie în serviciul vieţii. Şi atunci când a fost în criză de bani, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, Gertrude a vândut Cézanne-ul la care ţinea atât de mult. „Madame Cézanne a fost mâncată”, scria ea fără emoţie. La moartea ei, lasă moştenire celebrul său portret din 1906, semnat de Picasso, Muzeului Metropolitan.

Expoziţia este fructul colaborării între trei instituţii: „Museum of Modern Arts” din San Francisco, „Metropolitan Museum of Art” din New York şi RMN (Uniunea Muzeelor Naţionale) din Franţa.

Expoziţia se articulează pe trei momente, consacrate lui Leo, Michael şi Sarah şi, în sfârşit, Gertrude. Ea este punctată de casete documentare cu arhive sonore şi video, cât şi de fotografii în jurul colecţiilor Stein. Totodată este prezentat şi un film despre Gertrude Stein, „Les Aventures des Stein”, realizat de Elisabeth Lennard, în 2011, şi care va fi difuzat pe canalul ARTE, în 17 octombrie.

Henri Matisse, Femeie cu palarie

Pierre Bonnard, Siesta

Paul Gauguin, Floarea soarelui pe fotoliu

Cezanne, Muntele Saint Victoire

Pablo Picasso, Gertrude Stein

Juan Gris, Flori

Paul Cezanne, La scaldat

Gauguin, Spalatul rufelor

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.