Sala Mare, un mărgăritar pe coroana Teatrului Naţional Bucureşti

Teatrul Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti anunţă premiera spectacolului Înşir’te mărgărite, sâmbătă 18 aprilie, versiune scenică de Dan Puric după feeria–poem dramatic a lui Victor Eftimiu, eveniment ce inaugurează Sala Mare şi marchează finalizarea amplului proces de reconstrucţie, reabilitare şi modernizare a Teatrului.

Montare de anvergură, Înşir’te mărgărite ne îmbie să descoperim, sub noua “pălărie” a Sălii Mari, un univers plin de culoare şi de poezie: 80 de interpreţi, de la actori debutanţi la nume consacrate, 300 de costume şi o mulţime de pălării impresionante, minuţios lucrate în atelierele teatrului, muzică originală semnată de Gheorghe Zamfir, pantomimă, step, dans popular românesc şi contemporan, balet, tango, flamenco şi mişcări inspirate din artele marţiale, reunite într-o viziune regizorală debordantă, ce se adresează unei categorii largi de public.

Coregrafie: Svetlana Zotina. Coregrafie step: Dan Puric. Asistenţi coregrafie: Gabi Blodoi, Eduard Adam. Asistenţi coregrafie step: Gabi Blodoi, Ana Pepine. Coregrafie dans popular: Costică Bălărău.

Exteriorul TNB

Feeria dramatică a lui Victor Eftimiu s-a jucat pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în 1911. Cu această piesă, considerată eveniment de criticul Eugen Lovinescu, prolificul autor devenea faimos la numai 22 de ani. De atunci, textul a suferit modificări şi a fost montat în numeroase versiuni pe scenele ţării.

Viziunea cu care vă veţi întâlni acum pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti reprezintă o nouă provocare pentru actorul şi regizorul Dan Puric, el realizează şi de astă dată o „lectură” originală, printr-o îmbinare firească între textul clasic şi mijloacele teatrale care l-au consacrat ca artist. În versiunea lui, Înşir’te mărgărite este o transfigurare a feeriei într-un poem închinat iubirii. Un spectacol despre iubire şi metamorfozele ei, în care fericirea devine într-o clipă disperare şi deznădejde, apoi căutare nesfârşită şi speranţă.

Înşir-te mărgărite, o feerie

„Nu ştiu cum, dar Eftimiu a făcut un basm modern fără să-l modernizeze, ne spune Dan Puric. I-a păstrat sănătatea sufletească, inocenţa şi frumuseţea. S-a jucat şi m-a atras starea de joc a lui Eftimiu faţă de poveste. Într-o societate confuză în care lipsesc reperele morale, iar axul valoric este perturbat, basmul clarifică, limpezeşte. El nu poate să mintă, pentru că este făcut pentru copii. Nevoia de basm este cu atât mai necesară astăzi, când lumea se urâţeşte, iar basmul devine un reflex de igienă sufletească… Acest spectacol este profund românesc şi, de aceea, poate fi oricând internaţional”.

Constantin Dinulescu în rolul lui Alb Împărat

Cu Înşir’te mărgărite, creatorul de teatru ne ajută să descoperim drumul înspre noi înşine. Să visăm, să trăim povestea… „Povestea” lui Dan Puric copleşeşte prin monumentalitate tragică, dar şi prin duioşie, atribut care o apropie de substanţa basmului românesc, de adevărul fundamental al vieţii.

Scenografia şi costumele sunt create de Doina Levintza, al cărei concept pune în valoare un univers luxuriant de forme şi culori.

Amalia Ciolan evoluează în rolul Împărătesei

În rolurile principale: Dan Puric, Constantin Dinulescu, Amalia Ciolan, Maria Dinulescu/Beatrice Rubică, Lari Giorgescu/ştefan Ruxanda, Silviu Biriş/Gavril Pătru, Irina Cojar, Carmen Ionescu, Ovidiu Cuncea, Alexandru Hasnaş, Axel Moustache, Eduard Adam, Oana Vânătoru, Afrodita Androne, Iuliana Moise, Tatiana Constantin, Erika Băieşu, Violeta Huluba, Florin Roşu, Silviu Oltean.

Următoarele întâlniri cu publicul spectator vor avea loc în zilele de 19, 21, 29 şi 30 aprilie, de la ora 19.00.

Premiere şi alte evenimente la Teatrul Naţional în 2015

Scenă din spectacol

Următoarea premieră de la această sală ne va prilejui reîntâlnirea cu Shakespeare şi Visul unei nopţi de vară, într-o viziune menită de asemenea să valorifice posibilităţile speciale ale scenei mari – cea a regizorului Petrică Ionescu.

Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti va oferi publicului în 2015 – pe lângă cele 35 de spectacole din repertoriul curent – piese de actualitate şi poveşti nemuritoare citite în cheie contemporană, întâlniri cu marea dramaturgie în viziuni de referinţă, cu piesa românească şi cu spectacolul de autor. Evenimente teatrale şi para-teatrale vor veni să completeze lista programelor şi proiectelor anunţate la începutul stagiunii.

Pentru prima dată cu o montare la Sala Studio, altă sală cu o scenotehnică specială, regizorul Alexandru Dabija revine la TNB cu piesa Recviem de Matei Vişniec, binecunoscut dramaturg român care ne va dezvălui viziunea lui poetică asupra vieţii şi a morţii.

Dan Puric, la repetiţii, în spectacol va fi Zmeul Zmeilor. Foto Florin Ghioca

La Sala Pictura, una din cele mai admirate săli nou apărute în geografia teatrului, regizorul Bobi Pricop va pune în scenă O întâmplare ciudată de Mark Haddon şi Simon Stephens. Mult-premiatul roman a lui Mark Haddon – O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii – a fost adaptat pentru teatru de Simon Stephens în emoţionanta piesă pe care o veţi putea vedea în cea de-a doua parte a stagiunii.

Acestor proiecte repertoriale li se vor adăuga noi producţii în cadrul Programului 9G, consacrat tinerei generaţii de creatori din teatrul românesc, la Sala Mică – sală destinată cu precădere acestui program. Primul spectacol nou din această serie va fi Dragoste în 4 tablouri de Lukas Baerfuss, în regia Elenei Morar.

Cel mai important dintre aceste evenimente va fi, fără îndoială, Festivalul Internaţional de Teatru NETA 2015, care se va desfăşura sub acoperişul noului TNB între 28 august şi 6 septembrie 2015, cu titlul generic Faţă în faţă cu Balcanii: Teatrul-erou al timpului prezent.

Arc peste secole

Doina Levintza semnează scenografia şi costumele

Cu o existenţă de peste 150 de ani, Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” este una dintre cele mai prestigioase instituţii teatrale din România. Instituţie cu o veche şi solidă tradiţie culturală, misiunea acestui teatru s-a dezvoltat de la o epocă la alta, în concordanţă cu aspiraţiile naţionale, în interiorul procesului de creaţie artistică şi sub adăpostul celor două edificii.

Afrodita Androne, Constantin Dinulescu şi Eduard Adam

Prima clădire a Teatrului Naţional din Bucureşti (1852-1944) a fost cea din Calea Victoriei, pe locul unde astăzi se înalţă Hotelul Novotel. La începuturi a purtat denumirea de Teatrul cel Mare (1852–1864), iar din 1875, Alexandru Odobescu, director al teatrului, pune pe frontispiciu numele instituţiei cea de Teatru Naţional. Istoricul TNB începe în 1834, când ia fiinţă Societatea Filarmonică la iniţiativa lui Ion Heliade Rădulescu şi Ion Câmpineanu. În 1836, Societatea Filarmonică cumpără Hanul Câmpinencii pentru a construi clădirea Teatrului Naţional. Este ales planul arhitectului vienez Heft. Clădirea, construită în stil baroc, va exista până în anul 1944, când va fi bombardată de către nazişti.

O scenă de dans ca la Curte

În 1852 se deschidea Teatrul cel Mare din Bucureşti, primul director fiind Costache Caragiale. Prima reprezentaţie avea loc la 31 decembrie 1852 cu piesa Zoe sau Un amor românesc.

În1877, din iniţiativa lui Ion Ghica, director al teatrului, Parlamentul promulgă Legea teatrelor, inspirată de regulamentul Comediei Franceze, regulament redactat de Napoleon.

Momente semnificative marchează Directoratul lui Liviu Rebreanu între 1941 şi 1944, când au loc mai multe evenimente teatrale dintre care: Din jale se întrupează Electra de Eugene O’Neill, în care George Vraca joacă 3 roluri la 3 vârste diferite; Valeriu Valentineanu, George Vraca şi George Calboreanu au jucat succesiv rolul titular din Hamlet de William Shakespeare, eveniment numit în epocă „Bătălia celor trei Hamleţi”.

Vârtejul unui dans folcloric, în viziunea inspirată a Svetlanei Zotina

În1942 ia fiinţă Muzeul Teatrului Naţional prin strădania lui George Franga.

În 1948 are loc premiera cu O scrisoare pierdută, în 1949 – cu O noapte furtunoasă, în 1951 – D`ale carnavalului cu Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu Birlic, Ion Finteşteanu, Radu Beligan, Elvira Godeanu, Silvia Dumitrescu Timică, Ion Talianu şi alţii.

În 1952 se sărbătoreşte centenarul Teatrului Naţional şi primeşte numele lui Ion Luca Caragiale.

După o perioadă de aproape trei decenii, este inaugurată noua clădire a TNB.

Foaier Sala Mare (o scenă pentru antract)

20 decembrie 1973 este data la care noul edificiu, cu trei săli de spectacol, devine o emblemă a instituţiilor teatrale româneşti. Proiectul iniţial a fost realizat de către un colectiv de la I.P: Proiect Bucureşti, condus de Prof. Arh. Horia Maicu, Prof. Arh. Romeo Belea şi Prof. Arh. Nicolae Cucu, având drept consultanţi pe marii maeştri ai teatrului românesc, Sică Alexandrescu, Liviu Ciulei şi Horea Popescu. Structura de rezistenţă a fost concepută de inginerul Alexandru Cişmigiu.

Arhitectura clădirii se înscria în modernismul anilor ’60, dar a rămas neterminată la exterior. Forma de „pălărie” care i-a devenit simbol i-a fost fatidică. Faptul că forma clădirii nu amintea de o „casă” în sens clasic şi aducea cu o pălărie pare să fi fost cauza pentru care Ceauşescu a cerut în 1978, după un incendiu la Sala Mare, remodelarea ei, atât la exterior, cât şi la interior. În urma modificărilor a apărut o nouă sală, Sala Amfiteatru.

Intrarea la sala Mare. 2015

La Sala Mare, reprezentaţia inaugurală a fost un hibrid: prima parte dintr-o evocare a luptei ilegaliştilor, Simfonia patetică, semnată de Aurel Baranga, şi ultimele două acte din drama istorică Apus de soare de Delavrancea. La inaugurare a participat familia Ceauşescu, fiind pentru prima şi ultima dată când au fost prezenţi la un spectacol al Teatrului Naţional.

Sala Mică s-a inaugurat cu două piese puse în scenă de Ion Cojar în două formule de sală diferite: în spaţiul „arenă” s-a reprezentat Năpasta de I.L. Caragiale cu Florin Piersic, Silvia Popovici, Costel Constantin şi alţii, iar în spaţiul „italian” Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I.L. Caragiale cu Raluca Zamfirescu şi Dem Rădulescu.

O sală de nivel european

Între anii 1982 şi 1984, Prof. Arh. Cezar Lăzărescu concepe proiectul de redesenare a interiorului şi exteriorului Sălii Mari. Acest proiect a modificat faţadele cu o suprapunere de arce pe verticală, elemente clasicizate, a mărit capacitatea sălii de 1.150 de locuri, a construit Sala Amfiteatru. Pentru a modifica aspectul de ”pălărie”, echipa a decis şi înălţarea clădirii, ceea ce a însemnat turnarea a 1.200 de tone de beton peste structura iniţială.

”Un teatru nou pentru un public nou”

Afrodita Androne şi Maria Dinulescu

”Lumea întreagă e o scenă, iar oamenii sunt doar actori”, spunea Shakespeare, deschizând uşa căutărilor de sine chiar dacă, peste gard, Războiul Celor Două Roze începuse.

”Teatrul adevărat este locul unde oamenii se vor întâlni mereu cu ceea ce umanitatea le-a lăsat ca moştenire pentru a înţelege, mai devreme, realitatea”, mărturisea Ion Caramitru, Directorul General al Teatrului Naţional.

Ion Caramitru, cel ce a redat strălucirea Teatrului Naţional

Cu o vechime de peste 160 de ani (Teatrul cel Mare a fost fondat în decembrie 1852), Teatrul Naţional I.L. Caragiale reprezintă un adevărat brand cultural naţional şi este unul dintre principalii generatori de imagine a României.

Numeroase generaţii de actori străluciţi s-au format şi au evoluat pe scena Naţionalului. Teatrul găzduieşte adesea turneele unor companii din străinătate şi prezintă, la rândul său, spectacole pe diverse scene internaţionale, în cadrul unor parteneriate bi- şi multilaterale.

Dans oriental

După anul 1990, numeroşi oameni de cultură au dorit ca edificiul inaugurat în 1973 să revină la forma sa iniţială. Au fost prevăzute lucrări de consolidare şi restructurare a parametrilor optimi de vizibilitate, audibilitate, inteligibilitate în toate spaţiile de joc şi în foaiere. Uzura fizică şi morală a instalaţiilor peste care au trecut aproape 40 de ani, precum şi conceptele şi soluţiile proiectului iniţial deveniseră incompatibile cu tehnologiile secolului XXI.

Lucrările de consolidare şi optimizare funcţională a clădiriri Teatrului Naţional din Bucureşti au condus, odată cu finalizarea lor, la obţinerea unui imobil care să corespundă din punct de vedere tehnic, să confere siguranţă şi să asigure accesul publicului la actul de cultură. Autorul proiectului: Prof. Dr. Arh. Romeo Belea, Proiectant general: PECCO Invest SRL; Director general Arh. Gabriel Ghelmegeanu. Executant Aedificia Carpaţi în asociere cu Romtest Electronic.

Frumoasele costume semnate de Doina Levintza

În urma reconstrucţiei clădirii şi a refuncţionalizării instituţionale, Teatrul Naţional I.L. Caragiale îşi asumă, sub motto-ul Un teatru nou pentru un public nou, inclusiv o vocaţie culturală polivalentă. Instituţia devine un centru cultural complex, dotat nu doar cu săli de teatru în care se joacă spectacolele din repertoriul curent, ci şi cu spaţii expoziţionale sau alte spaţii alternative, cu un Muzeu al TNB, o sală de lectură pentru documentare teatrală, cu librării, cafenele etc. în care se derulează proiecte diverse, în cadrul programului TNB-Parateatral.

Eduard Adam şi Isabela Drăghici

Teatrul va avea ȋn total 7 săli, dintre care una pe acoperiş, pentru vară.

Cu o medie de 50 reprezentaţii şi peste 10.000 de spectatori pe lună, Naţionalul este, de departe, cel mai vizitat dintre teatrele româneşti.

”Mulţumesc celor care au contribuit cu voinţa lor politică şi cu fondurile necesare. Aceste importante restaurări şi recuperări de instituţii publice găzduite de monumente istorice, sau de importanţă naţională, cum este Biblioteca Naţională sau Teatrul Naţional, s-au produs la iniţiativa guvernului Tăriceanu şi la ideea ministrului de Finanţe de atunci, Sebastian Vlădescu, care au produs un ȋmprumut, ȋn condiţii extrem de favorabile, de un sfert de miliard de euro, cu dedicaţie exclusivă pentru cultură. Pentru cine nu ştie, aceşti bani au fost destinaţi pentru Biblioteca Naţională, Teatrul Naţional din Bucureşti, Teatrul Naţional din Iaşi, Palatul Culturii din Iaşi şi alte obiective culturale. Evident, rigorile unui ȋmprumut de acest tip obligă guvernul să participle, la paritate, cu fonduri din bugetul ţării. Acest proiect a trecut prin cinci guverne succesive, la fiecare guvern s-a găsit ȋnţelegere şi iată-ne ȋn cel mai frumos moment al existenţei Teatrului Naţional, al colegilor mei, al meu şi al admiratorilor teatrului, acela de a putea intra fericiţi ȋn această clădire”, spunea Ion Caramitru.

Să adăugăm şi mulţumirile noastre pentru faptul că indiferent de condiţiile vitrege presupuse de şantier, zgomot, frig, umezeală sau căldură insuportabilă, actorii, regizorii, tehnicienii scenei şi maeştrii atelierelor au oferit constant publicului, în toată această perioadă regaluri actoriceşti şi nenumărate premiere.

Teatrul Naţional este o bijuterie

Senzualitate şi culoare

Preşedintele Klaus Iohannis a vizitat, joi după-amiază, sediul Teatrului Naţional ”I.L. Caragiale”, unde a fost primit de către directorul instituţiei, Ion Caramitru, acesta făcându-i preşedintelui un tur al clădirii, după finalizarea lucrărilor de renovare.

„Este o realizare deosebit de frumoasă. Sunt impresionat şi cred că pot să îmi permit această evaluare, fiindcă în ultimii ani am devenit un om apropiat teatrului românesc. Am fost în teatrul vechi, acum am văzut teatrul refăcut şi este o bijuterie şi nu numai pentru Capitală, este o bijuterie pentru România. Refolosirea, reutilarea multor spaţii a permis crearea unor săli care nu au existat înainte, săli cu un aspect foarte modernist, care vor fi căutate de mulţi regizori”, a afirmat preşedintele Iohannis.

Un dans pasional

El a mai arătat că, ”odată redeschis în această formă, Teatrul Naţional Bucureşti va deveni un Palat al Culturii, nu numai teatru, ci un palat al culturii în adevăratul sens al cuvântului”.

Şeful statului a felicitat conducerea TNB, echipa care a lucrat la refacerea acestei clădiri, dar şi pe actorii, regizorii, întregul personal care au suportat un şantier de lucru, timp de mulţi ani.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.