Salvarea patrimoniului de la Roşia Montană nu se face cu discursuri sforăitoare şi cu activitate intensă pe bloguri!

Aţi reuşit să încheiaţi simulările privind protejarea patrimoniului de la Roşia Montană. Care sunt propunerile pe care le-aţi înaintat?

Propunerile despre care discutăm acum vin în continuarea unor propuneri mai vechi ale grupului, făcute în urma întocmirii unui raport despre patrimoniul de la Roşia Montană. Şi propunerile decurg dintr-o viziune foarte simplă şi foarte coerentă, care are argumente solide. Noi avem la această oră la Roşia Montană un patrimoniu care nu este nici cel mai important din România, dar în niciun caz nu se află pe ultimul loc. Este un patrimoniu care mai întâi de toate este în pericol. Este în pericol din cauza inexistenţei investiţiilor şi din cauza lipsei unei viziuni de punere în valoare a acestuia. Avem o stare de fapt, asupra căreia cred că suntem cu toţii de acord. Acum, discuţiile intervin în momentul în care în această ecuaţie intră proiectul industrial al companiei canadiene. Aici părerile se despart, din păcate, ireductibil. Grupul nostru şi-a propus să monitorizeze strict patrimoniul, şi nu să-şi dea cu părerea despre oportunitatea sau nu a proiectului respectiv.

O primă simulare a fost păstrarea unei incertitudini economice, o criză pronunţată socială, popularea tipică a satelor româneşti şi am încercat să vedem ce se întâmplă cu patrimoniul. Într-o a doua simulare, ne-am închipuit cu toţii cum ar arăta Roşia Montană în contextul unui program investiţional coerent care să pună accent pe exploatarea vestigiilor arhitectonice, de suprafaţă, a celor arheologice, dar şi care să excludă activitatea industrială. A treia situaţie a fost aceea în contextul activităţii industriale. Ne-am cântărit şansele de reuşită – pentru că e un proces foarte laborios care nu ţine cont doar de sursele de finanţare, ci şi de precedentul din zonă, din ţară şi de capacitatea autorităţilor de a gestiona aşa ceva – şi am ajuns la o opinie care din păcate multora nu le place, dar e realistă. Avem de-a face cu un patrimoniu în pericol.

Este nevoie în primul rând de refacerea integrală a centrului istoric al localităţii. Aici lucrurile pot fi simple pentru că foarte multe dintre clădirile din centru aparţin companiei, în urma achiziţiilor făcute de ei în vederea exploatării. Avem un proprietar, care conform legii este responsabil cu întreţinerea acestui patrimoniu, însă nu şi cu restaurarea în condiţiile standardizate. Mai avem câţiva proprietari, unii uşor identificabili, alţii mai greu. Restaurarea centrului este o condiţie de bază dacă dorim un potenţial turistic real despre care să vorbim, nu doar la emisiunile tv. După aceea, avem nevoie de punerea în valoare a acestor vestigii descoperite în campania de cercetări de la descărcarea de sarcină arheologică. Aici avem câteva vestigii foarte interesante: unul dintre ele este monumentul funerar de la Hop-Gauri. Mai avem ceva asemănător în Dobrogea, însă nu de aceeaşi dimensiune arheologică. Avem de asemenea datoria să restaurăm acea mină care a făcut celebră localitatea Roşia Montană, locul în care au fost descoperite tăbliţele cerate care conţineau contracte civile din Alburnus Maior, pe baza cărora s-a reconstituit bună parte din Dreptul Roman. Ele sunt acum răspândite prin toată lumea: în Germania, în Ungaria, o parte şi în România. Au fost descoperite în această mină care-şi are intrarea modernă, aşa cum a fost lăsată de exploatarea din anii ’70, chiar în mijlocul centrului istoric din Roşia. Evident, aici începe o discuţie foarte lungă. Trebuie identificată intrarea romană în mină, securizată, electrificată, cercetată. Nu poţi intra acolo cu minerii fără să cercetezi în prealabil arheologic.

Şi de exemplu, acolo, în centrul istoric, 120 de case se află în diverse stadii de restaurare şi refuncţionalizare – iar asta nu din cauza finanţărilor acordate de proprietar, ci al ritmului diferit de lucru al echipelor aflate pe teren, dar şi al birocraţiei care acordă diversele avize necesare acestor lucrari – şi trebuie neapărat făcute sondaje arheologice. Este foarte important – şi grupul nostru a salutat apariţia ghidului de standardizare în restaurări – să existe o comunicare permanentă între proiectant şi executant, astfel încât la sfârşitul acestui program să avem nişte restaurări care respectă standardele de calitate.

După aceea cred că e foarte important ca acele tăuri – provenite din extragerea aurului din epoca modernă – să fie amenajate şi păstrate ca atare, pentru că deja au intrat în peisajul tradiţional al zonei. Încă o dată, discuţia despre punerea în circulaţie a patrimoniului este una pur teoretică dacă nu vorbim despre infrastructura acestui proces, infrastructură care începe cu drumurile de acces în zonă şi cu reţeaua de canalizare. Autorităţile locale – cu toate eventualele bune intenţii – nu vor putea face mai nimic fără ajutorul celor judeţene. Degeaba ţinem discursuri sforăitoare şi avem o activitate intensă pe bloguri. Este mult prea puţin pentru salvarea acestui patrimoniu.

Mai propuneaţi şi un muzeu al moţilor…

Şi aici există două opinii. Muzeul care să fie dedicat mineritului şi să aibă o componentă etnografică – să fie consacrat şi Ţării Moţilor – şi există viziunea potrivit căreia el trebuie să fie dedicat strict mineritului, începând cu epoca antică şi terminând cu cea modernă. De aceea noi am cerut definitivarea planului de amenajare muzeistică a zonei.

Aţi făcut şi nişte estimări privind costurile totale ale acestui proiect de anvergură?

Am estimat costurile şi vă pot spune că sunt impresionante. Totul se „învârte” undeva în jurul sumei de 250 de milioane de euro.

Dincolo de interesul naţional, s-a făcut şi o simulare privind perioada de recuperare din turism a acestor bani?

N-avem o asemenea estimare, dar vă spun că, în lume, sunt foarte puţine obiective turistice profitabile din punct de vedere comercial, mai ales când vorbim despre patrimoniu. Trebuie să fim oneşti şi să discutăm totul în funcţie de precedentele din această ţară. Sunt câteva exemple fericite şi multe nefericite. Nu este realist să vorbim despre aceste sume, bazându-ne doar pe capacitatea şi voinţa statului de a finanţa aceste investiţii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.