Salvaţi ferma cu avioane!

În comuna Steenwerck, din Departamentul Nord din Franţa, în apropiere de Nord Pas-de-Calais, autorităţi şi locuitori obişnuiţi se luptă pentru a proteja aşa numita “Casă cu avioane”. Presa franceză acordă un spaţiu important situaţiei.

Automobiliştii care merg pe A 25 către Dunkerque, au remarcat această casă incredibilă. Decorată cu tunuri, personaje militare şi avioane multicolore, surprinzătoare, ferma nu lasă pe nimeni indiferent. Pentru localnici, ea este faimoasa “Casă cu tunuri” sau “Casă cu avioane”, plină de viaţă, de forme originale şi de culoare ce contrasteză cu cerul cel mai adesea cenuşiu. “Baza Menegatte”, cum  a numit-o creatorul ei, este acum abandonată. Amintire din copilărie pentru unii, reper geografic pentru alţii, ea face parte din patrimoniul regional.

O oază colorată sub cerul cel mai adesea cenuşiu

Colorată în roşu şi verde, clădirea a devenit de multă vreme locul unor opere uimitoare – tancuri, avioane, puşti, tunuri – făcute din obiecte recuperate.

Cu 25 de ani în urmă, un agricultor, Arthur Vanabelle, a început să construiască avioane din vechi maşini agricole, televizoare, frigidere, bidoane, arcuri, abajururi, pneuri vechi, maşini de gătit… De fapt, la început, a instalat o giruetă pe acoperiş. Nemulţumit de aspect, i-a adăugat nişte aripi şi a transformat-o în avion. Din acel moment, el şi fratele său n-au încetat să construiască avioane din te miri ce. Apoi, un tanc foarte colorat a fost aşezat la loc de cinste în curtea fermei, iar o rachetă demnă de benzile desenate s-a înălţat către cer.

Universul estetic al sculpturilor realizate din deşeuri îl evocă pe acela al obiectelor şi instalaţiilor din târgurile de distracţie: tunuri, care de asalt, arme…  

Astăzi, acoperişul şi împrejurimile fermei sunt decorate cu 30 de avioane, puşti sau care colorate, cel mai adesea în roşu şi verde, unele piese putând atinge o înălţime de mai mulţi metri. 

Locuinţa, unică în Nord Pas-de-Calais şi chiar în întreaga Franţă, se degradează rapid după intarea lui Arthur Vanabelle, în vârstă de 92 de ani, şi a fratelui său într-o casă de bătrâni. Buruienile acoperă instalaţiile, un avion ameninţă să cadă de pe acoperiş…

Considerată o adevărată operă de artă brută, curioasa fermă a făcut obiectul unor reportaje televizate şi atrage la Steenwerck, o seamă de turişti, mai ales chinezi, japonezi şi ruşi.

Un întreg arsenal produs din materiale recuperate

Orice amator de utopii sau pasionat de acţiuni inutile, a auzit vobindu-se despre “Palatul Ideal” al factorului poştal Cheval, din Drôme, sau de “Casa Picassiette” a lui Raymond Isidore din Chartres, două capodopere ale arhitecturii naive.

Joseph Ferdinand Cheval a petrecut 33 de ani pentru a construi Palatul lui Ideal şi încă 8 ani pentru a-şi desăvârşi mormântul. La începutul anilor 1930, el a primit susţinerea morală a mai multor artişti, printre care Pablo Picasso şi André Breton, iar Max Ernst i-a dedicat unul dintre tablourile sale, intitulat “Le Facteur Cheval”. André Malraux îl considera singura operă de arhitectură naivă din lume, iar Edmond Michelet a semnat clasarea lui ca monument istoric.

“Casa  Picassiette” este, totuşi, un al doilea exemplu de arhitectură naivă, făcută de Raymond Isidore din mozaicuri de faianţă şi sticlă introdusă în ciment şi acoperită treptat, în întregime, cu fresce. 

Fraţii Vanabelle nu sunt nici ei artişti profesionişti, dar creaţiile lor amintesc, cel puţin ca intenţie, de cele ale lui Rémy Callot, artistul autodidact care a construit, în jurul casei lui modeste din Carvin, palisade pe care le-a acoperit apoi cu mozaicuri de ceramică, cu scene de vânătoare, o friză consacrată Egiptului antic, cu dragoni şi faraoni…

Într-o regiune greu încercată de războaie, înconjurată de cimitire militare, gestul artistic, pe care Arthur Vanabelle îl numeşte bricolaj, al celor doi fraţi care nu au nicio legătură cu mediile artistice a fost apreciat de numeroşi necunoscuţi şi a suscitat un oarecare interes instituţiilor culturale.

Nu este de mirare că “Muzeul de Artă Modernă” din Villeneuve d’Asq,  care posedă deja macheta “Fermei cu avioane” şi fotografii ale locului din 2010, supraveghează de fapt ferma din 1997. Specialiştii lui sunt interesaţi de piesele de acolo şi consideră că ar trebui conservate. Desigur, dorinţa Primarului din localitate, căruia i s-a raliat o mulţime oameni, ar fi păstrarea casei ca atare, eventual în cadrul “Muzeului Vieţii Rurale” din localitate.

Locul este considerat emblematic de către foarte mulţi flamanzi. Peste 33.000 de internauţi şi-au adus susţinerea virtuală în mai puţin de o săptămână petiţiei redactate de desenatorul Gricha Rosov, specialist în artă brută, şi creator al termenului “Art Outsider”, petiţie intitulată “Sauvons la « Maison aux avions » de Steenwerck”. Rosov mărturisea presei: “Am lansat petiţia la întâmplare. Această casă este pentru mine un reper temporal. Treceam prin faţa ei când mergeam pe autostradă către mare. Ar fi păcat să văd că dispare … Este artă brută. La fel ca ea, numeroase construcţii originale şi autodidacţi şi-au uimit contemporanii, pentru a dispărea uneori odată cu ei. Dar «Casa cu avioane»» este mai mult decât artă brută, este un obiect arhitectural care dă formă peisajului, a intrat în folclor…”.

“Casa cu avioane” face obiectul unui interes accentuat al populaţiei, care vede în ea o legătură între generaţii, o construcţie a cărei originalitate şi grăunte de nebunie rupe monotonia peisajului traversat pentru a ajunge pe ţărmul Mării Nordului.

Este adevărat că mulţi se întreabă cum ar putea rezista in situ, de exemplu, un tanc fabricat din bidoane de benzină prinse între ele cu sfori. Şi deplasarea lui pare imposibilă!

Tunul colorat din curtea fermei

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.