Şanse şi neşanse

„Decât să încerci să convingi un adolescent să citească literatură, mai bine… “, şi fraza rămâne suspendată de parcă Maria şi-a pierdut brusc toate cuvintele. „Nepoata mea nici nu vrea să audă de citit, nici măcar cărţile pentru şcoală. Am încercat să o fac să citească «Patul lui Procust» şi «Craii de Curtea-Veche». Nimic. Nu am îndrăznit cu «Pădurea spânzuraţilor» sau cu «Concert din muzică de Bach». În cele din urmă, a citit «Enigma Otiliei», dar la recomandarea unei colege de clasă. Am întrebat-o dacă i-a plăcut. A zis că e o poveste care se poate întâmpla şi în zilele noastre! Apoi am întrebat-o ce va face la bacalaureat, dacă i se vor pune întrebări despre aceste cărţi, şi mi-a răspuns că are deja rezumatele romanelor din programă. Pur şi simplu literatura este pentru ea ceva de care nu are nevoie.“

Maria era vizibil afectată şi o înţelegeam. În 1985, când am intrat după concursul de treapta I la liceu, la clasa de Filologie-Istorie, am simţit că m-am salvat. Era singura clasă de acest profil din tot judeţul. Scăpam astfel de teroarea ştiinţelor exacte, care dominau toate liceele, de la profilul de mate-fizică până la cel tehnologic, şi urma să am două ore de limbi străine pe săptămână în loc de una, cum aveau ceilalţi, cu manuale în care erau şi texte literare, urma să am o oră de latină, una de literatură universală, or ceilalţi nu aveau deloc aşa ceva. Desigur, urma să am multe ore de limba şi literatura română. Puteam citi literatură în voie, eram chiar obligată să fac asta.

Dar înainte să cunosc privilegiul de a face practică şcolară iniţiindu-mă în steno-dactilografie, urma să mai aştept doi ani. În treapta I, practica se făcea tot în „producţie“. La sortat de usturoi, la triat scânduri de lemn, dar povesteam şi timpul trecea parcă mai repede.

Până în ziua când am fost duse în cea mai mare uzină a oraşului. Am intrat într-o hală şi am avut senzaţia că trăiesc un coşmar. Muncitori murdari lucrau la nişte maşini care păreau resturi de tancuri din război, ţipau unii la alţii într-un zgomot infernal, în aer plutea un miros greţos, imposibil de definit, pe jos erau resturi de metal ascuţite, iar profesorul de practică ne-a spus, rânjind: „Aici o sa munciţi dacă nu intraţi la facultate!“. A avut aproape impactul unei traume. Din fericire, a fost prima şi ultima noastră zi de practică în uzină. Cum eram numai fete, inginerul care ar fi trebuit să răspundă de noi a refuzat să ne primească. Nu a vrut să-şi ia responsabilitatea să se ocupe de 35 de fete subţirele şi cu priviri înfricoşate.

Şcoala, cititul şi învăţatul erau paradisul, de bună seamă. Intrarea la facultate, în urma unui concurs cu mulţi candidaţi pentru un singur loc, era singura soluţie de a imagina o viaţă un pic mai decentă şi în care să poţi să citeşti. Ceea ce era permis, pe atunci, să citeşti…

Când în clasa a XI-a am făcut la practică steno-dactilografie, trebuia să ne ducem într-o clădire unde, într-o sală, se găseau câteva mașini de scris. Nu intram și nu ieșeam de acolo decât supravegheate de profesoara de practică. Eram verificate în permanență la ce scriam la acele mașini de scris. Știam de ce se întâmpla asta, nu eram ignorante. Știam în ce lume trăim.

„Nu suntem niciodată nici atât de fericiți, nici atât de nefericiți pe cât credem“, a spus un moralist francez. Nepoata Mariei, cea care a citit doar „Enigma Otiliei“, e foarte relaxată în ignoranța ei. Și totuși, are la îndemână totul: cărți care nu mai sunt interzise, nicio constrângere ideologică, nenumărate cărți în format electronic sau posibilitatea să fotografieze pagini întregi dintr-o carte. Totul este de partea ei. Și alege să nu beneficieze de această șansă. Oricum va intra la facultate, unde te înscrii și doar dacă ai minimum nota 5 la bacalaureat. Nici ea nu știe, dar este mai puțin fericită decât crede.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Serenela Ghiteanu 15 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.