Pe cine acuză Călin Goia de la Voltaj. Cine a dat replica. Scandaluri post Eurovision în Germania, Franţa şi Anglia. Care este reţeta pentru a avea succes la Eurovision.
Voltaj acuză TVR…
Aproape toată lumea este de acord: nu atât locul pe care s-a clasat piesa celor de la Voltaj a reprezentat un eşec, ci calitatea întregului produs – piesă, interpretare, show, decor. Iată că liderul trupei, Călin Goia, a găsit vinovaţii pentru eşec. „Pentru mine, situarea pe locul 15 (sic! – se vede că nu este la curent cu ultimele noutăţi) este un eşec (…) Poate că delegaţia Romaniei ar fi trebuit să facă mai mult, însă asta a fost situaţia. Sunt supărat că producţia noastră a arătat aşa, ca ideile trupei nu au fost transpuse pe scenă, iar show-ul nu a ajutat această piesa frumoasă, cu mesaj emoţionant, să urce în clasament. (…) Consider că în anii care vor urma, este absolut necesar ca membrii delegaţiei României şi, în special, cei care au putere de decizie să fie mai activi, să se pună la punct cu noile cerinţe ale competitiei, să ştie care este trend-ul, să fie prezenţi la scena permanent şi să asigure tot suportul necesar cântăreţilor” (sursa: Enaţional). Cu alte cuvinte, staff-ul (termenul „delegaţie” este greşit, pentru că din delegaţie au făcut parte şi cei de la Voltaj), compus în special din oamenii de la TVR, ar fi de vină pentru eşecul de la Viena.
Iuliana Marciuc spune cum au stat lucrurile
Replica la afirmaţiile lui Goia a venit din partea Iulianei Marciuc, realizatoare în TVR şi membră în delegaţie. „Călin Goia este un pic dezamăgit și, probabil, de aceea, spune și aceste cuvinte acum. Însă consider declarația lui exagerată, întrucât în Austria, la fața locului, nu se putea face mai mult decât am realizat noi acolo (…) Cei de la Voltaj sunt supărați pe producție, dar trebuie să specificăm clar un lucru. Regizorul artistic a fost pus la dispoziție de TVR și plătit de televiziunea publică, însă trupa și-a impus ideile ei, prin Dani Kringal, cel care este showdesigner la Voltaj și prietenul formației. Din contră, el nu s-a înțeles cu regizorul TVR, așa că acesta a plecat, iar întreg conceptul a fost conceput de Voltaj, iar Kringal și-a asumat public transpunerea pe scenă!!! Iarăși, ce și-au dorit ei, probabil efectele speciale, nu a ținut de șeful delegației noastre, ci de televiziunea din Austria care a organizat evenimentul, el chiar nu putea să se impună, era inutil. E adevărat că trupei Voltaj nu i s-au respectat anumite cerințe, însă, repet, nu a ținut de delegație. Noi am încercat să facem tot posibilul la Viena să asigurăm condiții prielnice și problemele care au intervenit le-am rezolvat cu diplomație”. (sursa: Wowbiz).
TVR-iştii au urcat pe scenă?
Nu suntem avocaţii nimănui, dar să arbitrăm avem dreptul. Cei de la Voltaj acuză staff-ul. Nu ştim ce au făcut la Viena Liliana Stanciu, Iuliana Marciuc & Co. Ştim însă următoarele lucruri: nu ele şi colegii lor au compus piesa; nu ele au cântat piesa; nu ele au conceput show-u (care de fapt nu a existat); nu ele au ales mesajul. Punct. Toate acestea au ţinut de trupă plus cei din anturajul ei. Toate acestea au reprezentat un produs mediocru. Şi pentru ca lucrurile să fie clare, redăm o declaraţie din 9 martie, a lui Horia Moculescu, un personaj din showbiz care a văzut multe la viaţa lui şi care nu poate fi suspectat de subiectivism. „Era normal să câştige Voltaj pentru că piesa lor a fost intens difuzată. Cred că a contat mesajul, iar cel al piesei lor e important pentru noi. Nu ştiu însă dacă o să fie de interes pentru europeni. Trebuia să avem un mesaj internaţional ca să câştigăm”. (Horia Moculescu, imediat după finala naţională a Eurovision). Mai redăm o declaraţie de ieri a lui Mihai Trăistariu: „Au tot spus de mesaj, dar mesajul pentru cine era? Că votau tot românii din diaspora, nu cei din ţară. Show-ul nu mi s-a părut show“.
Românii din diaspora au votat. Este adevărat poate în număr ceva mai mic decât anul trecut, statistica am prezentat-o în articolul precedent. Dar oare acest număr mai mic nu se datorează oare şi mesajului piesei? Foarte sugestiv în acest sens este şi titlul unui comentariu din Ziare.com: „Cuţitul din rana părinţilor plecaţi. De ce ar fi votat cu Voltaj?”. Exact. De ce să fi votat căpşunarii o piesă cu un astfel de mesaj care îi încrimina într-un fel? De bunăvoie şi-au lăsat oare copiii acasă? Şi ar mai fi ceva. „La ediţia din acest an s-a dat prioritate muzicii, şi nu fenomenului geopolitic, care şi-a spus cuvântul mai mult la alte ediţii”, spune Cezar Ouatu (fost participant la finala 2013). El are dreptate, pe podium s-au aflat cele mai bune 3 piese din concurs, că ordinea a fost stabilită de voturile sateliţilor, asta nu se poate schimba niciodată. Waterloo fără voturile Finlandei şi Norvegiei nu ar fi câştigat Eurovisionul şi, ştim cu toţii, este cea mai bună piesă din istoria concursului. Plecând de la spusele lui Ouatu, de ce să nu acceptăm că la varianta „cuţitului în rană” se mai poate adăuga una: spaniolilor le-a plăcut foarte mult piesa Italiei şi au (tele)votat-o masiv, făcând astfel ca procentul televotanţilor români din Spania să fie mai mic. La fel poate sta situaţia şi în alte ţări unde românii au votat mai puţini decât anul trecut.
„Două strategii pentru victorie”
Publicaţia austriacă Der Standard arată, în cadrul unei analize, care sunt cele două strategii pentru a obţine victoria la Eurovision, sau, în ultimă instanţă, pentru a obţine rezultate cât mai bune. „În ultimii ani s-a relevat următoarea tendinţă. Câștigătorii sunt fie personalități unice care pot captiva publicul prin orice mijloc, fie sunt produsul unei industrii muzicale extrem de profesioniste, care nu lasă nimic la voia întâmplării. Exemple din prima categorie ar fi finlandezii mascaţi din trupa Lordi (2006), cântăreţul-violonist Alexander Rybak, care a reprezentat Norvegia în 2009, minunea naturală germană Lena (2010) – și mai ales personaj fictiv din Austria, Conchita Wurst (2014). Ei au obţinut victoria cu cântece obișnuite și un spectacol oferit de proiecție impresionant. A doua strategie este cea urmată în principal de Suedia. Succesul lui Mans Zelmerlöw de la Viena a fost produsul unei organizări excelente la nivel național, organizare care aduce la fiecare câțiva ani un titlu sau o clasare foarte bună la Eurovision. Toată industria muzicală din Suedia vizează Eurovisionul şi produce piese şi alege artişti potriviţi pentru festival. Mans a venit la Viena cu o grafică pe calculator extrem de profesionistă cum nu s-a mai văzut până acum la Eurovision (…) Dar pentru toate acestea mai este nevoie şi de cel mai bun cadru politico-economic posibil: școli bune și universități, capital disponibil, o legislație pro-business și administrație bună, stimulente bune pentru inovare și o sarcină fiscală moderată (…) Nu în ultimă instanţă trebuie să existe şi idei noi. Chiar Conchita Wurst a trebuit să aștepte câțiva ani înainte de a i se acorda o şansă”.
Scandal şi în lumea bună
În ţările clasate pe ultimele 4 locuri la Eurovision, Marea Britanie, Franţa, Germania şi Austria, este (cu excepţia Austriei) deranj mare. Dacă în Franţa şi Germania piesa şi interpretarea sunt exonerate de vreo vină, la Londra piesa şi interpreţii sunt criticaţi, dar nu doar ei, ci şi întreg sistemul de desfăşurare a Eurovision. Un oficial al postului public din Germania (ARD) a anunţat că reprezentarea ţării la Viena va face obiectul unei analize minuţioase. „Cântecul și interpretarea au fost mai bune decât zero puncte”, a declarat coordonatorul de divertisment al ARD Thomas Schreiber. Dar atât oficialii ARD, cât şi toţi specialiştii neutri au ajuns la un numitor comun: de câte ori de prezenţa Germaniei la Eurovision s-a ocupat Stefan Raab (cântăreţ şi realizator tv), rezultatele au fost bune. În ceea ce priveşte interpreta, Ann Sophie consideră că regulamentele trebuie radical schimbate.
În Franţa scandalul este şi mai mare. Producătorul tv Jean Claude Camus susţine că Franţa trebuie să se retragă pentru câţiva ani de la Eurovision. Şi oficialii francezi au descoperit abia acum „apa caldă”: concursul este politizat. Interpreta Lisa Angell consideră că primirea a doar 4 puncte reprezintă o mare nedreptate
În Anglia, în The Guardian titlul spune totul: „Eurovision 2015: is it time for Brexit?”.
Autorul comentariului, Stuart Heritage, este supărat că doar trei ţări din Europa au dat puncte piesei britanice şi acuză voalat faptul că s-au dat puncte nu pe valoarea pieselor, ci pe elementele de kitsch. Autorul se întreabă dacă nu ar fi mai bine ca Eurovisionul să se desfăşoare „fără noi”. Mult mai relaxaţi sunt cei de la Daily Mail. Ei critică doar BBC-ul pentru că au trimis la Viena o piesă care „are valoarea unei urmăriri din filmele cu Benny Hill”. În schimb, pentru comentatorii de la acest ziar reprezintă o victorie faptul că piesa Angliei s-a clasat în faţa Franţei şi Germaniei şi consideră că onoarea Angliei a fost salvată de ţinuta şi broşa pe care o afişa Nigella Lawson, cea care a prezentat punctele acordate de Marea Britanie.
În Austria spiritele nu sunt deloc încinse. Pentru că sunt obişnuiţi ca „după un caldă să vină una rece” şi se consolează cu faptul că în general piesele ţărilor gazdă nu sunt deloc avantajate (aluzie la faptul că după succesul din 1966, anul următor, la Viena, piesa Austriei a luat ultimul loc). Austriecii fac şi haz de necaz: a devenit viral un mini clip care reprezintă trupa care a preprezentat ţară gazdă şi care este intitulat „We are the ZEROES of our time”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.