Scandalul secolului în sportul românesc: un întreg lot olimpic dopat cu Meldonium

Întreg lotul de la Kaiac-canoe a ieşit pozitiv. A 3-a atletă olimpică dopată. Vor demisiona şefii COSR? Inconştienţi sau trişori de profesie? Amănunte picante – cum se dopau sportivele în comunism.

După Bute…potopul

La fix 24 de ore după ce dincolo de ocean a „explodat” bomba privind depistarea pozitivă a lui Lucian Bute, la Bucureşti s-a înregistrat un adevărat tsunami: toţi componenţi lotului de Kaiac-canoe care zilele trecute au obţinut calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio, au fost depistaţi pozitiv cu meldonium. Comitetul Olimpic si Sportiv Roman a primit o adresă oficială din partea ANAD (Agenţia Naţională Anti-Doping) prin care era informată că toti componenti ai lotului de kaiac-canoe, inclusiv cei calificaţi la Jocurile Olimpice de la Rio, au fost depistati pozitiv cu Meldonium. Caiaciştii şi kanoiştii calificaţi la olimpiadă sunt:

• Leonid Carp (C-1 1.000 m şi C-2 1.000 m)
• Ştefan Strat (C-2 1.000 m)
• Petrus Gavrila, Traian Neagu, Catalin Turceag, Daniel Burciu (K-4 1.000 m)
• Elena Meroniac (K-2 500 m)

Tot în informarea trimisă la COSR mai apar numele lui Constantin Mironescu (kanoist) şi al atletei Daniela Stanciu (săritoare în înălţime).

Vineri 13 cu ghinion

Totul a plecat după ce vineri 13 mai, ANAD a anunţată COSR că atleţii Mihai Donisan (calificat la JO la săritura în înălţime) şi Claudia Ştef (20 km marş) au fost depistaţi cu meldonium. Tot vineri 13 mai, într-o ştire publicată (culmea !) la ora 13:13, preşedintele FRKC, Ion Bârlădeanu, confirma că pe 6 aprilie, caiacistul Liviu Dumitrescu a fost depistat pozitiv cu un hormon de creştere. Atunci, secretarul general al COSR, Ioan Dobrescu a declarat pentru GSP.ro, că vor fi testaţi toţi sportivi calificaţi la Jocurile Olimpice. Ce a ieşit, s-a văzut. A scăpat (probabil pentru moment) de testare, colega de barcă a Elenei Meroniac, Roxana Borha, plecată în SUA pentru a se mărita. Mai este de menţionat că anterior au mai fost depistate poitiv şi atleta Mirela Lavric şi biatlonista Eva Tofalvi.

Inconstienţi sau trişori de profesie ?

Pe 12 aprilie a.c., Cotidianul.ro relata cazul Mirelei Lavric şi arăta că atât şefa ANAD, cât şi preşedintele FR Atletism au dat dovadă de crasă inconştienţă. Dacă atunci cazul Mirelei Lavric era considerat ca fiind o bombă, astăzi, când el a devenit o banală grenadă, ţinând cont de faptul că numărul celor dopaţi cu Meldonium a crescut mult şi ne este teamă că încă va mai creşte. Totuşi, un lucru nu este de înţeles. Scandalul „Sharapova” a fost evenimentul cel mai mediatizat al anului. Din 7 martie, de când rusoaica a recunoscut că a utilizat Meldonium (că acum face paşi înapoi, este altă poveste – n.a.), orice sportiv de pe această planetă ar trebui să se ferească ca dracu de tămâie de acest medicament. Să nu fim înţeleşi greşit. Nu pledăm pentru altă formă de dopaj. Dar să iei Meldonium, ştiind că a fost declarat substanţă interzisă de la 1 ianuarie 2016, este un nonsens. Nimeni nu mai poate invoca la aproape 6 luni de la începutul „prohibiţiei” că nu a ştiut despre ce este vorba. Pentru că Meldonium a devenit mai cunoscut decât banalul antinevralgic sau decât vitamina C. Nimeni nu mai poate invoca în aprilie sau mai, 2016, că de fapt este vorba de efectele generate de Meldoniumul luat pe 31 decembrie 2015, ora 23.59, când era încă legal. Responsabilii cu pregătirea sportivilor în cauză sunt fie inconştienţi, fie trişori de profesie. Înclinăm spre a doua variantă. De ce? Pentru că este vorba – printre alţii – de sportivi care au concurat pentru ultima şansă de a ajunge la olimpiadă, de a recâştiga titlul mondial (cazul Bute). Adică au participat la un nivel competiţional unde un eşec, nu mai avea cum să fie reparat. Aşa că au riscat. Dar, au făcut-o pentru prima dată? Mai ales că nu este vorba de nişte supervalori, ci de sportivi, totuşi, de pluton. Ne este groază de ce va mai ieşi în viitoarele zile de la ANAD.

COSR aşteaptă proba „B”

Ioan Dobrescu, secretarul general al COSR a postat un comunicat pe site-ul instituţiei, comunicat din care cităm: „Suntem socati de aceasta informare oficiala a ANAD, in conditiile in care au mai fost probleme si in urma cu cateva zile, tot la Federatia Romana de Kaiac-Canoe. Vom solicita investigatii amanuntite acolo, mai ales la nivel de lot olimpic, pentru a vedea ce se intampla cu adevarat, pentru ca nu este posibil ca toti sportivi care sunt calificati sa pice testul anti-doping. Daca si aceasta proba B va iesi pozitiva vom cere investigatie la cluburi si federatie pentru a descoperi cine din anturajul sportivilor le-a procurat substantele. Comitetul Olimpic si Sportiv Roman nu are niciun fel de toleranta pentru cei care incearca sa pacaleasca sportul prin aceste metode si nu doreste ca numele acestei institutii olimpice sa fie asociat cu dopajul. Nu ne luptam cu sportivii, ci cu dopingul. Inca o data spun, toti sportivii care vor reprezenta Romania la Jocurile Olimpice de la Rio vor fi testati, pentru ca dorim sa ne pastram curata imaginea olimpica”. Deşi dl Dobrescu se declară şocat, totuşi încă nu crede 100% că olimpicii săi s-au dopat în masă. Nu înţelegem însă de ce – funcţia pe care o deţine, nu-i conferă însă calitatea să se exprime şi în numele sportivilor – dl Dobrescu face deja referiri la proba „B”. Poate sunt sportivi care nu sunt de acord cu efectuarea probei „B”. Ei ştiu mai bine ce şi cum.

Întrebări care trebuie să primească răspunsuri

• De ce în cazul în care şi proba „B” va ieşi pozitivă, COSR se va lua doar de federaţii şi de cluburi? De ce nu şi de lotul oplimpic, de antrenorii de la lot, de midicii de la lot?
• După cum se poate observa, cuvântul „medic” nu apare în comunicat. Ori, fără acordul unui medic de la lot şi/sau de la club, nu se dopează nimeni. Îi este frică dlui Dobrescu de faptul că medicii ar putea, în cazul în care vor intra în colimator, să scoată la iveală multe rufe murdare?
• Dacă proba „B” va ieşi pozitivă îşi vor da demisia dl Dobrescu şi preşedintele CSOR, Alin Petrache? În orice ţară civilizată, după un astfel de scandal monstru, demisiile sunt puse pe masă în secunda doi.
• Dacă se va dovedi că toţi sportivii nominalizaţi iniţial sunt dopaţi, iar cuplul Petrache (impus politic la CSOR de către guvernul Ponta), Dobrescu nu demisionează, premierul Dacian Cioloş va cere public demisia lor?

Elisabeta Lipă: nicio probă „B” nu a ieşit negativă

Elisabeta Lipă, ministrul sportului, a avut o primă reacţie vineri seara. „Am plecat la ora 18.00 din MTS şi nu primisem nimic oficial, deci nu pot spune că oficial am fost informată. Poate la COSR, care înţeleg că au confirmat, există un alt regim fiind înaintea Jocurilor Olimpice. Iar dacă a confirmat COSR înseamnă că aşa e. Trebuie să aflăm cine e de vină, ce s-a întâmplat, pentru că deja s-au întâmplat prea multe. Este pentru prima oară în viața mea când aud de dopaj în grup. Dacă se confirmă, voi cere o analiză completă tuturor celor implicați, pentru a găsi vinovații. Din câte ştiu, ca fostă sportivă, nicio probă B nu a ieşit negativă după ce proba A a fost pozitivă”.

WADA nu agrează proba „B”

În urmă cu doi ani, David Howman (director general al WADA) s-a pronunţat, în cadrul unei conferinţe că ar fi necesar ca proba „B” să fie eliminată. „Oamenii ajung la închisoare pe baza unei singure probe biologice, iar lumea sportului este singura care colectează două probe. Când spui că sportivii au alte drepturi decât restul oamenilor când vine vorba despre legea penală, atunci înseamnă că nu mai ai simţul realitaţii (…) Ne petrecem jumătate din timp justificând costurile. Iată o metodă prin care se pot reduce substanţial cheltuielile fără sa lezeze drepturile individuale ale niciunei persoane. Nu ştiu dacă este pe placul tuturor, dar este o masură care ar face o diferenţă importantă din punct de vedere economic”, spunea atunci David Howman. Discuţiile pe această temă însă sunt interminabile, pentru că multe comitete olimpice naţionale se opun retragerii probei „B”. Dar, ţinând cont de creşterea din nou a cazurilor de dopaj în sportul mondial, este posibil ca peste câteva luni WADA să se întrunească şi să propună oficial eliminarea.

Ce este proba „B”

Pentru cei mai puţin iniţiaţi, sa facem unele precizări legate de „proba B”. Eşantionul de urină prelevat de la sportivi este împărţit în două flacoane, care constituie probele A şi B. În cazul în care proba A iese la analize ca fiind pozitivă, este studiată şi proba B, pentru a confirma sau infirma rezultatele. Dacă proba „B” iese tot pozitivă, atunci lucrurile sunt 100% clare în ceea ce priveşte faptul că s-a dopat. Există sportivi care renunţă la proba „B”, ceea ce înseamnă că recunosc că s-au dopat, şi în acest caz, de regulă, suspendarea dictată este ceva mai mică.

Dopajul – o „tradiţie” în sportul românesc

Dopingul în sportul românesc nu reprezintă o noutate a ultimilor ani. Încă din timpul regimului comunist se practica, în special la sportivii care participau la competiţii internaţionale. Se ştie, regimul comunis (de fapt TOATE regimurile comuniste) considerau sportul drept un vector important de propagandă externă. Medaliile, titlurile, cupele obţinute în întrecerile internaţionale trebuia să demonstreze calitatea superioară a nivelului de trai socialist/comunist faţă de cel capitalist. În URSS şi RDG dopingul a devenit o adevărată industrie. Germanii din est, aveau laboratoare speciale unde experimentau substanţe stimulatoare pentru sportivi, care să nu fie depistate la controalele anti-doping. La sfârşitul anilor ’60, începutul anilor ’70 a izbucnit un prim scandal monstru (nu şi public, ci doar în interiorul sistemului) după ce s-a aflat că o serie de sportive utilizau un medicament, Sublim, care conţinea o substanţă interzisă. Respectivul medicament se elibera pe reţetă pentru femeile însărcinate, dar pentru sportivi, procurarea lui nu era o problemă. Scandalul a izbucnit iniţial în Italia, unde, se utiliza respectivul medicament primit din România pe diverse filiere. Un deceniu mai târziu, sportive din România au generat suspiciuni din cauză că aveau antebraţele „ciuruite” de înţepături ale acelor seringilor prin care li se introduceau hormoni masculini, ultimul răcnet al perioadei, în materie de dopaj. Nume grele, în special din atletismul feminin fost suspendate în urma dopajului. Dar cum românii sunt inventivi, s-a găsit imediat soluţia: sexul oral. Printr-un riguros program supravegheat de Securitate, au fost selecţionaţi mai muţi „supermani” autohtoni, super sănătoşi şi care au fost alocaţi la diverse loturi naţionale şi/sau olimpice, atletismul şi sporturile nautice fiind principalele beneficiare. Spre sfârşitul anilor ’80, oficialii români au căzut la un acord parţial cu omologii din RDG pentru importarea unor cantităţi mici de substanţe dopante care nu puteau fi detectate la controalele antidoping. Importul nu a fost de amploare, pentru că ar fi însemnat de fapt sprijinirea concurenţei.

Dopingul – reversul medaliei

În urmă cu câţiva ani, un „insider” din anturajul echipei de fotbal Universitatea Craiova, mi-a relatat două episoade legate de „Ştiinţa” şi care au avut legătură cu „stimulentele” pe care le luau fotbaliştii. „Toată lumea s-a mirat cum Universitatea nu a reuşit să învingă acasă, în semifinala Cupei UEFA pe Benfica Lisabona, după acel răsunător 0-0 din deplasare. Benfica nu a strălucit la Craiova, şi ai noştri au ratat cu seninătate, iar golul primit a fost de pomină. Dar ce nu se ştie. Meciul cu Benfica s-a jucat pe 20 aprilie 1983. Pe 16 aprilie, a fost meciul România-Italia 1-0, şi Craiova a avut 8 oameni la lot. Ei bine, cei 8 nu au mai putut să primească tratamentul de rigoare, ştiţi la ce mă refer, pentru că au luat stimulentele la naţională şi nu se mai putea după 4 zile. Ar fi fost dezastruos pentru cei 8. Că au mai stat jumătate de noapte în câmp din cauza defectării autocarului, este altă poveste. Numai că împotriva portughezilor, cei 8 nu au mai dat randamentul scontat. A mai fost o păţanie, pe 16 septembrie 1987, cu portughezii de la Chavez, o echipă foarte modestă. În tur, 2-1 pentru ei, rezultat supriză, dar uşor de remontat. Ei bine, la Craiova, în minutul 53 era 2-0 pentru Chavez, scor minim, pentru că ai noştri abia se ţineau pe picioare. În ultimele 25 de minute însă au zburdat pe teren, au dat 3 goluri, dar nu a mai fost suficient. Ce s-a întâmplat atunci. Acum, nu sunt sigur 100%, dar a fost una din două. Fie persoana responsabilă cu stimulentele a greşit doza, fie a greşit perioada de administrare. Şi astfel s-a ajuns ca în prima oră oltenii mai să nu se poată ţine pe picioare, după care când ce au primit a început să-şi facă efectul dorit, au zburdat pe teren. Cam aşa ceva a fost şi în 1967 la dezastrul de la Zurich, când naţionala a luat bătaie cu 1-7”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.