Schengen, fiţe liberale şi sinuciderea Europei

Spaţiul Schengen numără 26 de ţări – 22 membre ale Uniunii Europene, plus alte 4 extracomunitare, Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia –, alte 4 ţări din UE, Bulgaria, România, Croaţia şi Ciprul, urmează să li se alăture, dacă asta se va întâmpla vreodată, iar două, Irlanda şi Marea Britanie, privesc cu scepticism absenţa controalelor şi a graniţelor continentale. O privesc de dincolo de punctele vamale şi de control al paşapoartelor, ele funcţionează în continuare peste Canalul Mânecii, de la Dover şi până în Scoţia.

Dac-ar fi să credem în semne prevestitoare de nu prea bun augur, am spune că toată povestea cu Europa fără frontiere este umbrită de faptul că o lume mult prea mare, cu peste 400 de milioane de oameni, întinsă pe mai bine de 4 milioane km pătraţi; 5.671 km de la Capul Nord, în Norvegia, şi până Punta de Tarifa, la Gibraltar, către sud, şi alţi 4.297 km de la Cabo da Roca, în Portugalia, la Vaalimaa, în estul Finlandei, la frontiera cu Rusia, o lume mult prea mare, deci, s-a născut acum mai bine de 30 de ani, la 14 iunie 1985 nu la Paris, Berlin, Madrid, Roma, sau în vreo altă capitală europeană mare şi de vază, ci într-o lume mult prea mică, într-un punct minuscul de pe harta Europei, în anonimul sătuc Schengen din sud-estul micuţului ducat al Luxemburgului. Şi ca prevestirea să fie cu adevărat neliniştitoare, nu s-a născut nici măcar acolo, cei 5 autori ai săi, Franţa, Germania Federală, Belgia, Olanda şi Luxemburgul, au scris-o şi semnat-o pe o mică ambarcaţiune de plimbări pe râul Mosella, de la marginea satului, Prinţesa Marie-Astrid, dispărută astăzi de pe râu şi absentă şi la Muzeul european Schengen, din Luxemburg, adică dată între timp la fier vechi (?!). Deci, nici o şansă pentru turistul care ar lua ruta 29 dintre Germania şi Luxemburg de a vedea cu ochii lui locul istoric unde a fost semnat acordul…

Şi de atunci, de la naştere şi până în zilele noastre, Acordul Schengen a stârnit multe comentarii şi controverse atât în Vest, cât şi în Est. Unii spun că desfiinţarea frontierelor a schimbat Europa şi face mai puţin plăcută, mai puţin romantică, o călătorie cu trenul, sau cu maşina de-a lungul sau de-a latul continentului. Alţii zic da, turiştii şi cei cu treburi călătoresc mai lesne, mai rapid, dar la fel de lesne şi de rapid călătoresc şi hoţii, şi prostituatele, şi criminalii. Altora le pare rău că iau un paşaport nou fără nici o ştampilă sau viză în el, şi după 5 sau 10 ani documentul expiră la fel, fără ştampile şi vize, fără să consemneze călătorii şi amintiri. Se lamentează, nu puţini, că Europa arăta mai bine şi era mai fericită când toţi erau diferiţi de toţi, că ospitalitatea era mai prezentă pe vremea frontierelor, decât astăzi, şi adaugă că McDonald’s-urile şi Pizza Hut-urile, strecurate acum în toate ungherele Europei, i-au ucis diversitatea şi romantismul. În semn de protest, unii italieni, unguri sau cehi poartă T-shirt-uri cu inscripţia: ”Vive la différence”, adică „Trăiască diferenţa”, în franceză. În sfârşit, alţii afirmă tranşant că Europa are în spate milenii de cultură şi graiuri diferite, uneori chiar şi în aceeaşi ţară, şi că ideea Statelor Unite ale Europei pur şi simplu nu se va împlini, niciodată. Din păcate, în cei 20 de ani scurşi de la intrarea lui în vigoare, s-a văzut limpede că Acordul Schengen a fost un pas major în crearea unei Europe federale, dar că preţul eliminării controalelor la frontierele statelor membre este că s-a renunţat la un element de bază a suveranităţii naţionale.

Conceput în vremea Războiului Rece, Acordul Schengen a fost pus în aplicare la jumătatea anilor 90. De atunci încoace, câteva lucruri esenţiale s-au schimbat în Europa, statele membre au început să pună la îndoială multe din hotărârile puţin cam optimiste din anii anteriori. Este vorba de criza economică şi financiară devastatoare, de după anul 2000, precum şi de ridicarea naţionalismelor europene, aproape pretutindeni. În ultimii ani, aceste două schimbări, combinate cu creşterea îngrijorătoare a numărului de azilanţi extraeuropeni, au făcut ca partidele naţionaliste să ceară vehement abolirea Acordului Schengen. Dar toate cele petrecute până mai ieri pălesc, în clipa aceasta, în faţa pericolelor uriaşe, la pândăspaţiul Schengen este ameninţat să dispară, colosul cu picioare de lut UE este confruntat cu prăbuşirea, şi Europa creştină, cu geografia, istoria, cultura, economia şi valorile sale, zace KO sub asediul mizerabil al islamului.

Acum, problema nr. 1 a UE este Acordul Schengen, ce anume să facă cu el. Hârtia semnată în 1985 a făcut posibil ca emigraţia ilegală să se poată mişca liberă dintr-o ţară într-alta şi asta ridică probleme de securitate. Unii sunt îngrijoraţi că printre năvălitori se află şi terorişti, iar lipsa frontierelor îi ajută pe aceştia, nu pe poliţişti. Ridicarea partidelor naţionaliste este şi ea o ameninţare pentru Acordul Schengen. În Finlanda, un asemenea partid este deja membru al guvernului de coaliţie, partidele euro-sceptice şi anti-imigraţioniste sunt influente în Danemarca, Suedia şi Ungaria. În Franţa, Frontul Naţional va ajunge, cu siguranţă, în turul 2 al Prezidenţialei din 2017. Toţi aceştia consideră că legile privind imigrările trebuie să fie mai dure şi că Acordul Schengen trebuie să fie revizuit şi chiar abolit.

Viitorul Acordului Schengen? Probabil că UE nu-l va abandona prea curând. Aproape sigur, însă, va suferi reforme majore în anii imediat următori, în sensul facilitării unor modificări de controale la frontiere, în cazuri de urgenţă. În mintea unor olandezi îngâmfaţi şi idioţi, de pildă, noile membre ale UE România şi Bulgaria vor rămâne nişte ţări second-hand şi vor întâmpina, în continuare, rezistenţă în ce priveşte admiterea în spaţiul Schengen, iar această hărţuire va părea ceva normal, în anii următori, dacă anii următori vor mai exista pentru acordul de pe Mosella. Întrucât un domn Juncker, tot un luxemburgez ca şi Schengen, a stabilit câţi emigranţi ilegali pot duce în cârcă românii care abia se duc pe ei, şi dacă exodul islamic va continua în 4-5 valuri următoare, din Siria, Irak, Turcia, Afganistanul sfâşiat de războaie, Pakistan şi Bangladesh, atunci cei 16-17 milioane de români de peste 10 ani vor trebui să împartă ţara lor cu vreo 20-22 de milioane de islamici…

Schengen, care Schengen? La urma urmei, când scriu aceste ultime cuvinte, mi-aduc aminte că, în urmă cu puţine zile, am ajuns în Obor, după nişte cumpărături. În gura dinspre Colentina şi biserica SfântuDumitru a pieţei copilăriei mele câteva ţigănci mi-au oferit ţigări mult mai ieftine decât cele din magazinele cu hahalera aia de bon fiscal. 7 lei pachetul. N-aveau timbru şi erau din Moldova. Sau Ucraina. Care Schengen? Schengenul e departe, la mama dracului, tocmai pe râul Mosella, cum să-l muţi pe Prut? ”Liberalismul este ideologia sinuciderii Occidentului”, scria la 1964 filozoful american James Burnham, în cartea sa ”Sinuciderea Vestului”…

P.S. Ieri, Angela Merkel a închis graniţele Germaniei pentru năvălitorii islamici.

Acordul Schengen a trecut. Dezacordul Schengen a început.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Radu Toma 73 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.