Domnule ambasador,

Înainte de a vă prezenta punctul meu de vedere (şi nu numai) asupra modului lipsit de profesionalism, discriminatoriu şi premeditat (după părerea mea - şi nu numai) în care Dumneavoastră şi funcţionarii Ambasadei României la Washington (de a căror activitate sunteţi direct responsabil) aţi gestionat reprezentarea comunitaţilor româneşti şi a presei de limba română din Statele Unite în cadrul vizitei de lucru din 13 septembrie 2011 a Preşedintelui României, dl Traian Băsescu, la Washington, vreau să vă reamintesc câteva fapte. De-a lungul timpului am avut o relaţie în general bună cu toţi ambasadorii României acreditaţi în capitala americană după 1989, exceptând situaţiile în care aceştia s-au comportat într-o manieră care ar fi putut influenţa negativ interesele comunităţilor de români stabiliţi în SUA. În acest sens, publicaţia pe care am fondat-o şi o conduc de 15 ani, "New York Magazin", a răspuns întotdeauna pozitiv (şi GRATUIT) solicitărilor Ministerului Afacerilor Externe, ambasadei sau consulatelor din SUA în ceea ce priveşte promovarea proiectelor acestor instituţii în comunităţile româneşti, dar am fost şi critic când s-au comis abuzuri şi cetăţenii români care au solicitat servicii publice au fost trataţi necorespunzător de personalul diplomatic. Atitudinea mea transparentă şi intransigentă mi-a atras uneori simpatie, alteori am devenit "incomod" pentru cei care s-au perindat la putere după decembrie 1989, dar eu am continuat să-mi fac meseria de jurnalist cu bună-credinţă şi cu speranţa că pot ajuta România cu experienţa dobândită în aceşti ani petrecuţi într-o ţară (SUA) cu o democraţie avansată. Am răspuns la solicitările de a face parte din comisiile secţiilor de votare, fie ca simplu membru, ca vice-preşedinte sau chiar ca preşedinte şi, ca urmare a activităţii mele în cadrul Comunităţii Româno-Americane, atât ambasada cât şi consulatele României din America mi-au trimis numeroase scrisori de mulţumire, iar Ambasada României, prin dl Sorin Ducaru, mi-a acordat o distincţie pentru contribuţia mea şi a publicaţiei pe care o conduc la aderarea României la NATO. În luna august 2009 am fost invitat să fac parte din delegaţia comunităţilor româneşti din Statele Unite la Bucureşti, unde am avut întâlniri cu Preşedintele României, dl Traian Băsescu, dar şi cu secretarul de stat în Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, dl Eugen Tomac, cu ÎPS Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi cu membri ai Parlamentului României. Mi-am exprimat foarte tranşant punctul de vedere în legătură cu problemele comunităţilor româneşti din SUA şi am fost chiar dur în discuţia purtată cu preşedintele Traian Băsescu la Palatul Cotroceni, când i-am adus la cunoştinţă mai multe fapte care mi s-au părut incorecte (vezi scrisoarea deschisă în arhiva "New York Magazin" nr. 631 din 19 august 2009 - www.nymagazin.com/arhiva). Probabil că modul direct în care m-am adresat atunci preşedintelui a fost şi motivul pentru care am fost scos de pe lista invitaţilor (împreună cu alţi colegi din SUA care critică Puterea de la Bucureşti) la recepţia organizată de Ambasada României de la Washington în 13 septembrie 2011. Nu asta ar fi problema, domnule ambasador, ci faptul că "istoria" se repetă, în sensul că preşedintele Băsescu are o problemă de comunicare cu jurnaliştii, moştenită, probabil, din timpul comunismului (pe care l-a condamnat în 2006!), când activa în structurile de informatori ai fostei Securităţi. Deh: "cine nu e cu noi, e împotriva noastră"! Pentru a proba aceste afirmaţii, am să vă reamintesc, domnule ambasador, abuzurile verbale ale preşedintelui în relaţia cu jurnaliştii din ţară care îl critică, dar şi faptul că la cele două vizite efectuate anterior de dl Traian Băsescu în SUA (în 2005 şi 2006), dar şi la vizita de săptămâna trecută, în avionul prezidenţial au "încăput" doar ziariştii obedienţi de la cotidienele "Evenimentul Zilei" şi "Adevărul", două publicaţii recunoscute pentru odele închinate "Marelui Cârmaci"! Iată de ce înclin să cred că "pedeapsa" cu scoaterea de pe lista de invitaţi la recepţia din 13 septembrie s-a extins (cu concursul Dumneavoastră, a funcţionarilor Ambasadei şi la ordin!) asupra unei părţi a jurnaliştilor români din SUA, mai precis asupra celor care refuză să fie chelnerii de serviciu ai Preşedintelui României!

Domnule ambasador,

În parte a doua a acestei "scrisori foarte deschise" vă voi relata faptele petrecute în săptămâna vizitei preşedintelui Traian Băsescu la Washington din 13 septembrie 2011 şi vă voi prezenta probele de rea-credinţă "cu ordin de sus" la alcătuirea listei de invitaţi, dar şi câteva concluzii. În urma discuţiei telefonice purtate în dimineaţa zilei de luni, 12 septembrie 2011, doamna Janina Cismaru, ataşatul de presă al Ambasadei României la Washington, m-a dezinformat, afirmând că "deocamdată nu are nimic pentru presă" în legătură cu vizita preşedintelui Traian Băsescu în capitala americană, dar mi-a promis că îmi/ne va trimite un comunicat la timpul potrivit. Afirmaţia doamnei Janina Cismaru este o minciună grosolană şi jigneşte inteligenţa jurnaliştilor români din Statele Unite (şi nu numai a lor), fapt dovedit - fără dubii! - de invitaţia trimisă de doamna Cismaru pe 9 septembrie 2011 mai multor români (vezi documentul din stânga sus, primit de la un invitat). Întrebare: ataşatul de presă al Ambasadei României nu ştia pe 12 septembrie că a trimis invitaţiile pe 9 septembrie?! Nu putea să-mi spună că nu sunt pe acea listă?

Nu întâmplător, toţi colegii care critică Puterea şi prestaţia preşedintelui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni (Viorel Micula de la "Mioriţa USA", dar şi alţii) au fost scoşi de pe listă, invitaţii primind numai jurnaliştii româno-americani "cuminţi"! Mai mult: la întâlnirea preşedintelui cu "Comunitatea Română" din SUA a fost prezent, în postură de mobilier şi aplaudac al şefului de stat şi de partid (PDL), deputatul "nostru", Mircea Lubanovici, reprezentând "puterea portocalie" în Colegiul 3 Diaspora, care, deşi e directorul ziarului "Romanian Times" din Portland (Oregon), nu a luat nicio atitudine faţă de acest abuz! Marţi, 13 septembrie 2011, deputatul Mircea Lubanovici, făcând exces de zel, a comis o gafă cu care poate intra în "Cartea Recordurilor" la capitolul servilism şi incompetenţă! În "Comunicatul" de mai jos, care poartă antetul Camerei Deputaţilor şi semnătura dlui Mircea Lubanovici, se afirmă clar că vizita preşedintelui Traian Băsescu la Washington a fost "OFICIAL<", deşi era vorba despre o vizită DE LUCRU! Cum să ne mai mire faptul că NU avem niciun cuvânt de spus în Parlamentul României, unde suntem reprezentaţi de un obscur activist de partid, incult şi agramat, care ocupă locul (şi încasează salariul!) unui reprezentant competent şi legitim al românilor din SUA, Canada, America de Nord, America Centrală, America de Sud, Australia şi Noua Zeelandă în Colegiul 3 Diaspora?!

Domnule ambasador,

Vă cer să ne informaţi oficial care au fost criteriile de selecţie a audienţei pentru recepţia oferită de Ambasada României la Washington în 13 septembrie 2011, unde mai mulţi reprezentanţi ai presei de limba română din SUA au fost scoşi de pe lista de invitaţi prin "ordin de sus", alţii fiind selectaţi arbitrar şi discriminatoriu sau înlocuiţi cu copii sau "yesmeni" gen Mircea Lubanovici (foto sus). Vă mai cer să puneţi la dispoziţia presei lista completă cu persoanele invitate la evenimentul sus menţionat, pentru a fi publicată, astfel încât românii din America să afle cine le reprezintă interesele şi vorbeşte în numele lor în cadrul întâlnirilor la cel mai înalt nivel cu oficialii români. Nu este pentru prima dată când o instituţie a statului român foloseşte astfel de practici pentru dezinformare, manipulare, confuzie şi interpretări, inacceptabile într-o societate democratică cum este cea americană, unde presa este liberă şi jurnaliştii sunt trataţi cu respect. Nu voi accepta niciodată un astfel de tratament şi voi combate cu toată puterea exportul de minciună dinspre România spre SUA, ţara care mi-a oferit o şansă într-o perioadă grea a vieţii mele!

Domnule ambasador,

Ca jurnalist cu ceva experienţă, accept din politeţe explicaţiile Dumneavoastră, dar apreciez scuzele prezentate în cadrul convorbirii telefonice din 15 septembrie 2011. A fost un gest corect şi responsabil, în care v-aţi asumat o greşeală în numele întregului personal al Ambasadei României la Washington, dar faptul este împlinit şi nu este pentru prima dată când diplomaţii români acreditaţi în străinătate comit asemenea erori din proprie iniţiativă sau la ordin. De aceea vă solicit un răspuns oficial la această scrisoare deschisă şi ţin să vă mulţumesc anticipat pentru efort. Sper că la viitoarele întâlniri ale Preşedintelui României (oricare ar fi el!) sau ale oficialilor cu Comunitatea Română din Statele Unite ale Americii veţi invita toţi jurnaliştii care solicită acreditare de presă, dar şi persoane care au făcut ceva pentru România sau pentru comunităţile din care provin!

Cu stimă,

Grigore L. CULIAN, editor New York Magazin

New York, 15 septembrie 2011