Turnul “ArcelorMittal Orbit”, de 114,50 metri, conceput de artistul britanic de origine indiană Anish Kapoor pentru cea de a 30-a ediţie a Jocurilor Olimpice, a fost lansat săptămâna aceasta. Situată între Stadionul din estul Londrei, şi centrul acvatic, proiectat de Zaha Hadid, ale Parcului Olimpic, construcţia este cea mai înaltă sculptură locuită din Marea Britanie.
Povestea ei a început în 2008, printr-o discuţie între primarul Londrei şi Lakshmi Mittal, preşedintele grupului siderurgic “ArcelorMittal”. Obiectul discuţiei era realizarea unui semn-simbol memorabil pentru Olimpiadă.
“ArcelorMittal” s-a oferit să finanţeze proiectul cu 19,6 milioane de lire sterline, Primăria urmând să adauge restul de 3,1 millioane, până la suma finală de 22,7 milioane.
Anish Kapoor a câştigat concursul, care a reunit 50 de candidaţi. Inspirându-se din Turnul Babel, sculptorul, care este, de altfel, autorul mai multor proiecte de arhitectură, publicate anul trecut într-un volum, a conceput un turn care nu ascultă de legile simetriei, contorsionându-se, în înălţime, în mai multe bucle.
Conceptul a stârnit o serie de comentarii nefavorabile, fiind numit, rând pe rând, “gigant nătărău”, “trombon mutant”, “Turn Eiffel beat” sau “narghilea”, aminteşte într-un articol Isabelle Duffaure-Gallais.
ArcelorMittal Orbit, între Stadion şi Centrul Acvatic
“Cred că este ciudat”, a declarat Anish Kapoor, referindu-se la elicea roşie dantelată care înconjoară structura centrală. ”Deranjează, dar cred că asta face parte din frumuseţea turnului”, iar primarul Londrei a amintit că, la vremea lui, şi Turnul Eiffel a stârnit o mulţime de controverse.
Artistul s-a asociat pentru construcţie cu inginerul-arhitect Cecil Balmond. Edificiul cuprinde o structură tubulară, înconjurată de bucle, sprijinită pe sol în trei puncte. Tubul, cu diametru variabil, este compus dintr-o reţea de tije de oţel, cu diametrul de aproximativ 500 de milimetri, asamblate cu ajutorul buloanelor. Întregul a avut nevoie de 2.200 de tone de oţel, povenind de la cinci uzine europene ale grupului siderurgic, 60% din cantitate provenind din reciclări.
Axul central al turnului conţine două ascensoare, cu capacitatea de 21 de persoane fiecare, cu ajutorul cărora se ajunge pe două platforme de 300 de metri pătraţi, aşezate una deasupra celeilalte, suspendate în gol, la o înălţime de 80 de metri, cu ajutorul buclelor, şi la un restaurant.
Conul deformat care constituie structura de bază a edificiului este format din inele suprapuse, pornind de la opt noduri în formă de stea cu şase colţuri.
Provocările au fost considerabile. Pentru a dimensiona o structură capabilă să reziste presiunii vântului, s-a făcut o simulare 3D, iar pentru a reduce efectele dinamice ale acestuia, în tubul vertical a fost plasat un dispozitiv care permite reducerea vibraţiilor.
Platformele vitrate prilejuiesc admirarea peisajelor îndepărtate si a Stadionului
Întregul a fost montat, ca un puzzle, în 18 luni de o echipă asistată e un geometru.
Vizitatorii pot coborî de pe platforma-observator pe o scară cu 455 de trepte, care înconjoară construcţia.
De culoare roşie intensă, turnul este menit să devină un fel de imagine-simbol a Jocurilor Olimpice. El ar trebui să-şi păstreze rolul de atracţie turistică şi după terminarea acestora, datorită restaurantului panoramic din vârf.
Invidioşii consideră că edificiul lui Anish Kapoor este o revanşă a Londrei faţă de Turnul Eiffel, mai ales că ambele ţări au concurat pentru găzduirea Olimpiadei. De altfel, artistul a mărturisit pentru “The Guardian” că s-a inspirit din “Doamnaa de Fier” pariziană.
Anish Kapoor, care trăieşte şi lucrează la Londra de la începutul anilor ’70, este membru al Academiei Regale din 1995, iar în 2003 a fost numit “Commander of the British Empire”. Sculpturile lui monumentale, “Cloud Gate”, “Millennium Park”, “Sky Mirror”, expusă la “Rockefeller Center” din New York în 2006 şi în Kensington Gardens în 2010, “Temenos”, sau “Leviathan” de la Grand Palais din 2011, au avut întotdeauna şi o dimensiune arhitecturală în dialogul lor cu spaţiul.
El a lucrat adesea cu arhitecţi şi ingineri, ca în cazul cunoscutei “Ark Nova”, o sală de concert gonflabilă, ce poate fi itinerată în regiunile afectate de cutremure din Japonia, proiect realizat împreună cu arhitectul Arata Isozaki
Prin inventivitate şi prin noutatea sa, Turnul lui Anish Kapoor rivalizează în Complexul Olimpic, după părerea comentatorilor, numai cu Centrul Acvatic al lui Zaha Hadid.
Imagine-simbol a Jocurilor Olimpice de la Londra
Kapoor nu este singurul artist vizual care a păşit pe tărâmul arhitecturii. Trecând peste marii renascentişti ca Leonardo sau Michelangelor, în secolul al XX-lea, este suficient să amintim “Casa Anahuac” din Mexico City, pe care a construit-o, în anii ’50, Diego Rivera, inspirându-se din construcţiile mayaşe şi aztece. Dacă asemenea construcţii sunt rare, trebuie recunoscut că artiştii aduc o dimensiune imaginativă nelimitată proiectelor arhitecturale.
“Am dorit o impresie de instabilitate, ceva care să fie în continuă mişcare. În mod tradiţional, un turn are o structură piramidală. Dar noi am dorit să obţinem exact opusul, o formă flotantă, care se schimbă în timp ce umbli în jurul ei… Este un obiect care nu poate fi perceput ca având o singură imagine din orice perspectivă l-ai privi. Trebuie să pe plimbi în jurul lui şi prin el. Ca şi Turnul Babel, el cere participarea publicului”, spunea Anish Kapoor.
De aproape două ori mai înaltă decât Stadionul Olimpic, “construcţia în oţel nebunească şi spiralată este categoric impresionantă şi ca piesă de inginerie”, scria “The Independent” despre Turnul lui Kapoor, pe care “The Guardian” îl numeşte “un omagiu adus arhitecturii visului”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.