Individului, nomina odiosa!, despre care facem vorbire, cu imens dezgust, dar şi cu tristeţea şi neîmpăcarea de a-i fi contemporani, purtătorii şi aruncătorii de caschete cu însemnele statului pe ele i-au spus cum nu se putea mai bine şi mai adevărat: Javră! Javră Ordinară! Unii i-au mai spus şi Canalie Politică, ori, pur şi simplu, Canalie!
Între timp, pînă la memorabila scenă cu strigături, deja, se putea mîndri că fusese Racolatul, Ciripitorul de snoave securistice, Bişniţarul de orice, Milionar al Epocii, cu adevărat, de Aur, pentru unul ca el, Incendiatorul de Porturi şi Dane cu mînă lungă şi iute, apoi Oportunistul şi Profitorul ieşit din îmbulzeala postdecembristă şi din grămada de haidamaci care-şi croiau drum spre putere dîndu-şi lovituri sub centură şi capete în gură, specialitate de marcă a apucăturilor sale, exersate cu aplomb şi bravadă. De aici pînă la desăvîrşirea lipsei de caracter şi-a calităţilor sale native de şmenar viclean n-a mai fost decît un pas, făcut sub privirile prea tîrziu uimite şi revoltate ale opiniei publice şi ale reflectoarelor presei.
Cartea de vizită i s-a îmbogăţit constant şi proporţional cu imensitatea gustului parvenirii şi-al setei de putere. Aşa a devenit Prestidigitatorul Flotei, Colecţionarul de Case din bani niciodată justificaţi, Ţaţa Încotrocenită de la briefingurile şi întîlnirile cu presa, Bădăranul de Apă Dulce din vremea inundaţiilor catastrofale, Spălătorul de Bani Murdari, Farsorul jurînd strîmb pe Biblie ca pe ”Biblia hazlie” a lui Leo Taxil, Violatorul Constituţiei şi Bătăuşul de Copii, Hoţul de telefoane şi de portofele din buzunarele bugetarilor, Jucătorul de alba-neagra cu criza, Maestrul Potlogăriilor cu apostilă şi Inginerul Financiar calificat la locul de muncă, prestînd asiduu, nicidecum pentru ţară, ci numai în beneficiu propriu, Interlopul de Cotroceni decorat cu ”Ordinul Mahmudelei”, dar şi ţeparul Mondialilor, Fermierul cu japca şi Spoliatorul terenurilor statului, Rusofob în declaraţii şi Rusofil în afacerile famigliei, Păcăliciul Cancelariilor europene şi de două ori Suspendatul, Ipocritul de serviciu de azi, devoalîndu-şi isprăvile şi efectele lor, ca tot atîtea autodenunţuri, în sfîrşit, Penalul, aspirantul şi candidatul firesc la titlul onorific de Preşedinte de Celulă.
În faţa unei asemenea biografii, compendiată doar, nu ne putem decît resemna şi gîndi că istoria are şi ea rateurile, scăpările… flatulenţele sale, iar el, v-am spus, nomina odiosa!, e una din cele mai puturoase, mai pestilenţiale şi mai mizere întruchipări ale ei, o otravă capabilă să strice, să infecteze aerul unei ţări şi să o facă de ocară, spre ruşinea noastră, a tuturor.
După el, oameni buni, dacă vreţi să ieşim, odată şi-odată, din marasm, din mocirla morală pe care a tot adîncit-o cu sîrg, sufocînd şi pervertind instituţii şi caractere, ori deturnînd aspiraţii, nu mai pironiţi ecranele tv pentru a vedea imaginea desfigurată de umori, de răutate şi ură a imposturii şi ticăloşiei, deratizaţi fiecare urmă a trecerii sale nefaste prin vieţile voastre, deschideţi larg ferestrele minţii şi sufletului, aerisiţi, aerisiţi, aerisiţi!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.