Luni, când PSD-iştii şi adversarii lor dădeau de zor telefoane pentru a indica pe surse tot felul de dezertări, întrebarea a revenit pe buzele multora. Semăna cu un soi de îngrijorare. Câţi mai pleacă? Se cară şi Cătălin Voicu? Cică Vanghelie ar sta la pândă şi ar încerca să-i organizeze pe toţi nehotărâţii în aşa fel încât să pornească toţi odată. Ar creşte impactul! În cele din urmă, Aura Vasile s-a răzgândit. A făcut-o de pe patul de spital. Politică palpitantă, nu glumă! În cele din urmă, ziua s-a încheiat cu o pierdere pentru liberali. A murit un vicepreşedinte de judeţ. Întrebarea din titlu rămâne. Se rupe PSD-ul sau se scutură? Mulţi au prezis că Geoană va pleca însoţit de o grupă mare. A ieşit una mică, iar gaura dată de Geoană este egală cu cea din pantofii călătorului. De dezertat, au dezertat destui. Aşa s-a născut UNPR, partidul militarizat al celui mai anti-ofiţer din armata română. Gabriel Oprea, popotar şi intendent de cârciumi şi hoteluri militare (din alea proaste care nu trăiesc niciodată din competiţie!), a ajuns vedetă. Cu guşa lui de grăsime tremurândă de spaima propoziţiilor lungi strigă tot felul de prostii fără şir. Ce scoate din guşă generalul are ceva de iz fascist, nu de gândire măsurată. Cel mai mare fals al deceniilor postdecembriste, UNPR prosperă totuşi pe rupte. Plouă cu stele, cu funcţii şi contracte. Nu şi cu votanţi şi susţinători. La acest capitol, UNPR poate spera doar la votul hoţilor de buzunare prinşi cu o săptămână înainte de alegeri. Ori la pârnaie, ori în UNPR. Din acest punct de vedere, UNPR joacă rolul tomberonului. Tot ce are politica românească de aruncat la budă sau la haine murdare ajunge în această grupare de politicieni, primari şi servitori. A pierdut PNL ceva că s-a cărăbănit Ilie Morega? Pardon! S-a scuturat de o poamă stricată. A pierdut ceva PSD că s-a cărat Nicolicea? Un soi de grohăit mai puţin. Ar sărăci într-un fel sau în altul dacă burta de nehalit ar porni înaintea cheliei lui Cătălin Voicu? Adevărată pleaşcă pentru PSD! În loc să-l alunge cu un şut în fund, PSD s-ar alege cu un cadou nesperat. În mod normal, partidul lui Iliescu ar trebui să dea acatiste ca parfumul UNPR să-l atragă şi pe acest exemplar de rasă. Aşa şi cu Vanghelie. Ce-ar păgubi PSD-ul dacă omul chinuit de limba română ar dezerta? Ar pierde o mare parte din voturile ţigănimii de la marginea Bucureştilor. În schimb ar putea compensa cu voturi din Ardeal. De 15 ani, ardelenii scuipă în sân când aud de PSD numai din cauza limbajului de mahala şi a figurii de Ferentari a acestui lovit de boala paranoică a puterii.

Încet-încet, pierderile PSD-ului seamănă cu o mână de ajutor. Scapă partidul de tot balastul moral adunat în ani de compromisuri. Ba trecerea acestor poame în barca puterii face şi mai dificil vâslitul tandemului Udrea-Băsescu. Cu aşa încărcătură se scufundă puţin câte puţin. Evident, asta în cazul în care PSD-ul (aşa de plictisitor pe micile ecrane) ar şti să vorbească şi să tragă ţintit în toate aceste "transferuri", în fapt veritabile cârpeli de consolidare a regimului Băsescu.

Operaţiunile de scuturare a PSD-ului pot avea chiar un rol benefic. Asta cu condiţia ca partidul să pună ceva în loc. Nu acelaşi limbaj şi acelaşi comportament a la Văcăroiu, Hrebenciuc şi Năstase.

Până una-alta, toate plecările la UNPR ar putea fi de bun augur. Cu o condiţie. Conducerea de acum să fie în stare să pună ceva în loc. Idei, proiecte, gândire politică, oameni cu forţă organizatorică şi cu discurs.

Din păcate, aici este adevărata nenorocire!