Motto: „Cârmuire înseamnă forţă, forţa înseamnă nedreptate în vederea dreptăţii. Anarhia e mai rea: dezordini, silnicie şi nedreptate peste tot, frică în toate sufletele” (Meša Selimovići)
Oamenii ţării mele au început să se simtă fără rost. Rostuirea vieţii de mâine şi a clipei următoare a ajuns să fie golită de conţinut. Prezentul rutinant al sărăciei a devenit viitor previzibil pentru generaţii întregi.
Nu mai surprinde pe nimeni pasivitatea populară faţă de nedreptatea făţişă a decidenţilor iar pe măsura acestei pasivităţi este şi comportamentul dubios al sferei guvernamentale faţă de provocările realităţii. Reacţia premierului faţă de problemele sociale şi economice deopotrivă, privind Oltchim sau Hidroelectrica, a fost mai mult decât pasivă, a fost mai degrabă complice la distrugere. Liderul sindical de la Hidroelectrica avertiza nu demult că „România va intra în beznă la propriu” îndată ce Hidroelectrica nu-şi rezolvă problemele de implozie financiară cauzate de căpuşarea „băieţilor deştepţi” ai sistemului mafiot. Lipsa de reacţie guvernamentală prefigurează anarhia. Îi oferă direcţie, conţinut şi îi structurează ideologia de viitor.
Prevestirea de rău augur a unui posibil conflict armat, nu neapărat în preajma României, este eludată de factorii politici. Privind rezolvarea problemelor economice ale României, zeci de foruri consultative, de la nivelul ministerial la cel al serviciilor, oferă avertismente şi construiesc soluţii. Avertismentele şi soluţiile sunt deliberat ignorate. Se pregăteşte o anarhie pentru România?
Permanenta ezitare de a avea o reacţie faţă de acţiunile neobrăzate ale maghiarilor, obrăznicii care au devenit insistente şi tot mai agresive, concretizează ce anume se pregăteşte prin intermediul anarhiei: distrugerea teritorială a României. Se ştie totul, dar nu se face nimic.
Nu înţeleg până unde poate fi împinsă tăcerea privind retrocedările din Transilvania către cetăţeni din Ungaria, foşti grofi, baroni etc. De ce nu pomeneşte oare nimeni din sfera guvernamentală de problema optanţilor unguri? După 1918, maghiarii din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş au avut de ales: fie depun jurământ de fidelitate faţă de regele Ferdinand şi România iar atunci rămân cetăţeni români, renunţând la cetăţenia ungară, fie refuză jurământul de fidelitate, dar părăsesc România. Şi odată plecaţi, proprietăţile lor au intrat în proprietatea statului român!! Or, tocmai aceste proprietăţi sunt restituite astăzi, de către mafia politică PCR-istă, mafie care este trans-etnică: nu are origini de vreun fel, în afară de cele ideologice, şi nici Dumnezeu.
Devine tot mai evident faptul că regionalizarea viitoare pregăteşte terenul pentru segregare teritorială. Bogăţia vehiculată este o minciună mizerabilă. Cârdăşia dintre mafia politică şi cea economică reprezintă acum viitorul ţării.
Scandalul off-shore-urilor, averile ilicite sunt date la iveală în toată Europa, iar aici avem şi români care se dau patrioţi şi moralişti precum Roşca Stănescu; oare mai poate fi de actualitate legea lustaţiei sau au rămas simple vorbe?! Cine sunt aceşti bogătani cu conturi paradiziace pe când românii nu mai au ce mânca?! Intelectualii şantajabili sunt stipendiaţi pentru a susţine minciuna şi a colora exuberant prăbuşirea, fiind pentru aceasta sclavi ai fundaţiilor.
În timp ce Putin şi Merkel negociază cu acribie supremaţia energetică în Europa sau asupra ei, la noi forţa energetică este subminată de „micul Titulescu” pontanoid. De subliniat faptul că Vladimir Putin a fost în tinereţea lui politică şeful centralei de spionaj a KGB, la Dresda. Exact în vremea când foarte tânăra Angela Merkel era secretar cu propaganda în Germania comunistă. Cei doi s-au întâlnit separat. În fapt, întotdeauna ruşii şi germanii au întâlniri separate.
Subminarea ţării mele devine o realitate de la o lună la alta, clasa politică în integralitatea ei, cu acoliţii intelectuali, dezinformează, jefuieşte sistematic, iar apoi, întoarce spatele atacurilor maghiarimii asupra integralităţii teritoriale a ţării mele. La Miercurea Ciuc, steagurile secuieşti sunt cu miile expuse vederii, numai ministrul Apărării Naţionale se chinuia să descopere vreunul şi nici măcar asta nu i-a reuşit! Nesimţirea unui politruc este fără final.
Subminare, eludare, ignorare deliberată, distrugere sistematică. Din această cauză mulţi români au nostalgia lui Ceauşescu. Dictatura lui mizerabilă pare mai normală decât realitatea unei anarhii incipiente pe care o trăim azi. Iar vântul anarhiei începe să bată atunci când omul se simte fără rost în viaţă.
şi va veni ziua, ca în povestea lui Meša Selimovići, când vom spune Iadului: „Nu eşti încă plin? şi Iadul ne va răspunde: Câţi mai sunteţi afară?”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.