Chestiunea arzătoare a politicilor guvernamentale pentru românii de pretutindeni, care a dus la demisia a doi miniştri ai Afacerilor Externe, este foarte departe de a fi tranşată cu acest paleativ „de onoare”. Mai bine şi pe mai româneşte spus, miniştrii în cauză au sfeclit-o din cauza unei ruşinoase şi nedemne poziţionări partizane a ministerului, care este exclus servilismului politic.
Din raţiuni politice strict partizane, agenţia guvernamentală pentru românii din străinătate a fost mereu reorganizată, fiind plasată când în aparatul de lucru al prim-ministrului, când ca subsecretariat de stat la Guvern, când cu bugetul la Ministerul Afacerilor Externe, când cu personalitate juridică distinctă şi, pe cale de consecinţă, cu autonomie bugetară.
Bugetul anual al Departamentului pentru românii de pretutindeni este de 100 milioane de euro, aproape jumătate din cât cheltuieşte Republica Federală Germania pentru securitatea internă. În legătură cu cheltuirea acestor bani există şi mult folclor, la propriu, dar şi la figurat.
Un fost ministru delegat la acest departament este, în prezent, subiect penal. Nu are importanţă dacă într-o cauză ce are sau nu legătură cu funcţia deţinută. Îngrijorează năravul. Sub ministeriatul delegat al lui Cristian David s-a întâmplat minunea promovării ca director de programe externe a unei tinere speranţe a dansului la bară, care a fost însărcinată cu dificila şi delicata misiune a organizării Concursului „Miss Diaspora Română”. Finanţarea a fost deschisă, dar despre concurs şi finaliste nu s-a mai auzit nimic…
Un secretar de stat la acelaşi departament, permanent abonat la sinecuri guvernamentale, titrat universitar cu normă didactică şi pe la Academia Naţională de Informaţii şi fost director general şi pe la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, deşi trebuia să părăsească postul, odată cu ruperea USL, nu s-a dat plecat, invocându-i lui Crin Antonescu “nişte programe speciale în derulare la Departamentul românilor de pretutindeni, în zone cum ar fi Ucraina şi altele”.
Da, domnul Stejărel Olaru, deprins cu jargonul serviciilor secrete, căci a cercetat foarte aplicat şi operaţiuni delicate ale Securităţii, nu a plecat de la DPRP fiindcă nu era să lase finanţarea „programelor speciale pe Ucraina şi altele” (mai ales şi „altele”) pe seama a cine ştie ce mâini sparte ori novice pus pe căpătuială, chiar din bugetul alocat înaltei cauze a păstrării vii a fiinţei naţionale risipite în roza vânturilor. Excepţia în cazul acesta poate semnifica şi altceva. Mobilizare pe loc… Dar cu numire politică?! Dacă e un „secret de stat”, înţelegem suprema raţiune, căci „Salus rei publicae suprema lex esto”!
Manelişti şi maneliste în nesfârşite şi bine plătite turnee ţin o permanentă legătură cu românii de pretutindeni. Ei nu primesc asistenţă în materia legislaţiei muncii şi asigurărilor sociale, nu li se trimit manuale de învăţare a limbii române scrise, mulţumindu-se că pruncii deprind limba în familie, pe cale oral-auditivă. Ei trebui să poarte recunoştinţă Guvernului României, pentru că este generos când le trimite manelişti şi organizează selecţii de „miss diaspora”.
Românii din străinătate înţeleg că ţara nu are bani, că cele 30 de miliarde împrumutate sunt imobilizate la Banca Naţională, într-un morman de bonuri de trezorerie (a căror valoare depinde de sănătatea economică viitoare a statului emitent, dacă se vor mai răscumpăra vreodată!), motiv pentru care concetăţenii decedaţi pretutindeni mai pot fi conservaţi, până cândva, prin depozitele frigorifice mortuare ale municipalităţilor, tot de pretutindeni.
Industria cetăţeniei române funcţionează… Sute de mii de noi cetăţeni români de pretutindeni, dar cei mai mulţi sunt lipsiţi de mijloace financiare şi nu au de unde scoate câte 400 de euro pentru transcrierea actelor de dobândire a cetăţeniei.
Guvernul nu poate duce o treabă până la capăt. Departamentul în discuţie nu este pentru problemele românilor de pretutindeni, căci nu ştie exact nici câţi români sunt dincolo de graniţe şi nici pe unde anume se află răspândiţi, darămite să cunoască problemele acestora. Pe cale de conseciţă, are şi alte priorităţi ale bugetului alocat nevoilor românilor de pretutindeni. Secrete. Nu le ştie decât demnitarul cu pixul puterii între cele trei degete trandafirii, precum cârnăciorii prosperităţii.
Legea nr. 299 2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni,republicată în Monitorul Oficial nr. 261 din 22.4.2009, prevede obligativitatea organizării anuale a Congresului Românilor de Pretutindeni. Până în prezent, trebuia să se fi desfăşurat cinci asemenea congrese. Nu a avut loc, încă, nici primul congres, în care să se constituie o serie de organisme şi să se stabilească modalităţile de implemenare a generoaselor prevederi ale legii anterior menţionate. Pe 29-30 noiembrie curent, după îndelungi şi contondente pertractări între Parlament şi Ministerul Afacerilor Externe, ar urma să fie convocat primul Congres al Românilor de Pretutindeni.
Nici că se poate mai bine. Va fi pe ordinea de zi şi o dare de seamă asupra execuţiei bugetului? Ar fi necesar.
Va informa cineva cu ce scopuri anume, înaintea campaniei electorale prezidenţiale, o instituţie anume a scos din rezerva operativă pentru cheltuieli speciale suma de 5.000.000 (cinci milioane) euro cash, pentru a fi pusă la dispoziţia liderilor unor organizaţii din diaspora? Va exista o cercetare pentru a se descifra legătura dintre această sumă şi scandalul alegerilor prezidenţiale la secţiile de votare din străinătate? Ce trebuia să se obţină cu aceşti bani? Prezenţa ori absenţa de la vot?
Operaţiunea a fost „sifonată” din proiect, iar „un grup de patrioţi”, organizaţi de un veteran al diversiunilor din decembrie 1989, ianuarie şi iunie 1990 şi din septembrie 1991, aanihilat-o prin metodele revoluţiei Facebook, dorind să-şi întărească spusele că „nimeni nu a ajuns preşedinte al României dacă eu nu am vrut”. Dacă şi acum, ca şi anterior, a acţionat sub acelaşi ordin, România este în mare pericol. Motiv ca puterea politică să se elibereze de povara secretelor murdare.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.