Secretele afacerii Roşia Montană

Titlurile din media ultimelor zile ca şi declaraţiile publice pompoase făcute, legate de “Desecretizarea documentelor pentru Roşia Montană” dovedesc gradul înalt de necunoaştere în care a fost (este) scufundată afacerea Roşia Montană.

Aşa-zisele documente secrete sunt acte legate de compania mixtă RMGC, şi nu sunt deloc secrete: ele puteau fi procurate de oricine de la Registrul Comerţului, dar contra cost. Tot ce a făcut Ministerul Economiei a fost să publice aceste documente pe site-ul său, aşa încât acum oricine le poate citi; dar le-a publicat încă din 2011!

Documentele publicate, în număr de 20, repet – toate legate de constituirea companiei mixte RMGC – arată modificările repetate aduse Statutului RMGC din 1997 până în 2011.

Punctele cheie ale afacerii Roşia Montană rămân însă încă secrete (ca şi cele ale “loviluţiei” din 1989):

• Lipseşte documentul iniţial (“AGREMENT-ul”) din septembrie 1995 (Contractul şi cele doua acte adiţionale), extrem de important, care este punctul oficial de pornire a afacerii Roşia Montană.

• Lipseşte documentul prin care statul român a fost de acord cu cotarea la bursă, în 1996, a lui Gabriel Canada pe seama aurului de la Roşia Montană (de ce nu s-a cotat la bursă compania statului?)

• Şi este secretă Licenţa de exploatare 47/1999, dată de guvern prin HG în 1999 lui Minvest ca titular (să contunue să exploateze la mina veche) (prin Art. 46 din Legea Minelor 61/1998), şi lui RMGC ca afiliat (să exploreze) (fără concurs public de ofertă!). Din fericire, Licenţa 47 şi câteva anexe ale ei, dintre care anexa B conţinând perimetrul iniţial, a fost publicată de jurnaliştii de la RISE Project (adică acele elemente ale licenţei care ar fi trebuit în mod normal să nu fie secretizate!)

• Şi mai sunt secrete Actele adiţionale la această Licenţă 47, prin care ANRM a modificat anexele Licenţei 47/1999, în încercarea (ilegală credem noi) de a transforma licenţa de exploatare pentru mina veche a statului în licenţa de exploatare pentru proiectul RMG, proiect definitivat în forma actuală abia în 2001.

Să menţionăm aici, pentru lămurirea unor probleme care se discută în aceste zile, că:

A. Licenţa de exploatare 47/1999 a fost transferată de ANRM în 2000 lui RMGC ca titular (sa exploreze) şi lui Minvest ca afiliat (să exploateze). Prin acest transfer, statul, care avea 100% control, mai are doar 19,31% control asupra operaţiilor miniere la Roşia Montană!

O analiză detaliată a problemei Licenţei de exploatare 47 a fost făcută de Grupul pentru salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice la 1 martie 2012 în studiul intitulat „Licenţa de exploatare Roşia Montană este ilegală (şi alte ilegalităţi)”, publicat la http://www.ase.ro/rosia_montana/index.asp şi în Cotidianul.ro.

B. Mina veche a statului (de doar 400.000 tone de minereu anual, care cianura concentratele produse de Minvest la Baia de Arieş), exploatată de Minvest în carieră deschisă încă din 1970, a fost închisă în 2006 (împreună cu toate minele de aur din România), în vederea intrării în UE (UE care nu mai permitea ajutoare de stat – considerate incompatibile – vezi Art. 107 din Tratatul de aderare la UE ). Problema este că mina veche de aur de la Roşia Montană a fost închisă şi dezafectată, în loc să fie conservată, aşa că dacă în 2006 poate că mai era încă nerentabilă, în ultimii ani preţul foarte ridicat al aurului ar fi făcut-o cu siguranţă rentabilă. Ea a fost însă dezafectată, ca să nu mai poată fi repornită, şi astfel minerii disponibilizaţi (circa 800) pot fi folositi acum ca mijloc de presiune pentru pornirea proiectului RMGC.

Minele prevăzute în proiectul gigantic al RMGC ar exploata 13 milioane tone de minereu anual, timp de doar 16 ani, şi ar cianura întreaga cantitate de minereu, nu nişte concentrate, la Roşia Montana; metoda folosită de RMGC recuperează aurul ceva mai bine, nesemnificativ, dar foloseşte mult mai multă cianură; numărul locurilor de munca vehiculat de RMGC (Gabriel Canada) de-a lungul anilor a variat în creştere (comparativ cu mine din lumea largă care funcţionează), nefiind deci credibil (a avut rol propagandistic pentru aprobarea proiectului).

Perimetrul iniţial al Licenţei 47, pentru mina veche a statului, era de 1200 ha. El a fost modificat de ANRM, la cererea RMGC, la 2122 ha în 1999, la 4282 ha în 2001, la 2388 ha în 2004.

O analiză detaliată economică a proiectului Roşia Montană a fost făcută de Grupul pentru salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice în studiul intitulat „Adevărul despre proiectul Roşia Montană (Raportul comisiei Grupului pentru Salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice)”, elaborat la 14 iunie 2010 şi publicat pe site-ul http://www.ase.ro/rosia_montana/index.asp.

C. Există cel puţin trei companii cu numele Gabriel Resources (care au contribuit la crearea unor confuzii), toate create de Vasile Frank Timiş:

– Gabriel Resources N.L., o companie australiană înfiinţată la 4 ianuarie 1995;

– Gabriel Resources Ltd. (Gabriel Canada, pe scurt) , companie canadiană, înregistrata în registrul companiilor la 28 mai 1996, cu un capital social de 22.000 USD, şi cotată (nu se ştie cum) pe seama Roşiei Montane la bursă în Canada, începând cu 1996 !

– Gabriel Resources Limited (Gabriel Jersey, pe scurt), companie englezească, cu adresa în Jersey, înregistrată în registrul companiilor tot la 28 mai 1996, cu un capital social de 10.000 lire sterline.

Primele acţiuni emise de Gabriel Canada sunt din 1996, anume 1.040.478 acţiuni, în valoare de21.816 CAD (CAD=dolar canadian).

Pe 17 dec. 1996, Gabriel Canada intră într-o înţelegere cu Gabriel Jersey. La adunarea generală extraordinară din 27 martie 1997, Gabriel Canada a obţinut acordul acţionarilor pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Pe 11 aprilie 1997, Gabriel Canada a scos 15.000.000 acţiuni pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Ca rezultat, acţionarii lui Gabriel Jersey care şi-au vândut acţiunile au devenit acţionarii majoritari ai lui Gabriel Canada . Aceasta tranzacţie, prin care controlul companiei părinte (Gabriel Canada) trece la acţionarii subsidiarei (Gabriel Jersey) este contabilizată ca o preluare inversă (reverse takeover) (informaţii luate de pe site-ul lui Gabriel Canada www.gabrielresources.com ).

Pe 7 iunie 1997, Gabriel Canada a intrat, prin subsidiara Gabriel Jersey, într-un Contract de încorporare şi Articol de Asociere cu Minvest (şi încă trei acţionari minoritari privaţi, de „umplutură” (CARTEL BAU – S.A., FORICON – S.A., COMAT TRADING – S.A. ), pentru că Legea 31/1990 cerea minimum 5 acţionari) care au dus la formarea companiei mixte, pe acţiuni, EuroGold Resources S.A., actuala RMGC. Proprietăţile incluse în înţelegerea „Romanian Properties” sunt Roşia Montană şi Bucium. În „înţeleagerea prealabilă”, se spune printre altele că Minvest se obligă să obţină licenţele (licenţa de exploatare pentru Roşia Montaşă si licenţa de explorare pentru Bucium) şi să le transfere în termen de 7 zile lui EuroGold, ceea ce dovedeşte o premeditare.RMGC este deci un mariaj în trei: Gabriel Jersey şi Minvest, „terţul interesat” fiind Gabriel Canada.

Modul cum a operat RMGC, astfel că statul român a devenit captiv în afacerea Roşia Montană, a fost descris în detaliu în studiul Grupului pentru salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice, intitulat „Statul captiv la Roşia Montană (Scrisoare deschisă adresată Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului României)”, studiu elaborat la 8 noiembrie 2011 şi publicat pe site-ul http://www.ase.ro/rosia_montana/index.asp şi în Cotidianul.ro.

D. Există riscul ca să existe consecinte juridice negative (într-un eventual faliment al RMGC, de exemplu) ale faptului că există mai multe companii cu acelaşi nume „Gabriel Resources”: care din ele răspunde în faţa legii?

Astfel, de exemplu, daca analizăm primul document din 2007 de pe site-ul Ministerului Economiei, anume „Proiectul de contract de societate”, din 3.06.1997, citim următoarele:

– Contractul de societate este încheiat între Gabriel Jersey – în continuare Gabriel, Regia Autonoma a Cuprului Deva – în continuare REGIA (actuala Minvest) – şi trei companii mici, „de umplutură”, pentru că legea cerea atunci minimum 5 companii;

– AGREMENT înseamnă „Contractul incheiat între Gabriel şi Regie la data de 4.09.1995 ca urmare a adjudecării LICITATIEI, împreună cu Actul adiţional nr.1 încheiat la data de 17.10.1996 şi Actul adiţional nr.2 încheiat la data de 01.04.1997 între aceleaşi părţi.”

– LICITATIE înseamnă „licitaţia organizată de REGIE şi Ministerul Industriilor şi Comerţului la data de 04.09.1995, având în vedere evaluarea şi procesarea iazurilor şi minereurilor aurifere.”

– În Preambul se scrie: „Până în prezent Gabriel Canada a executat obligaţiile ce-i reveneau potrivit AGREMENT-ului”.

Observăm însă că:

– la data semnării AGREMENT-ului, în 1995, Gabriel (adică Gabriel Jersey) nu exista; probabil că este Gabriel Resources N.L.;

– anunţul RAC Deva a intenţiei de constituire a unei societăţi mixte … având următorul obiect de activitate: „prelucrarea sterilelor cu conţinut de metale preţioase din iazuri dedecantare vechi în amestec cu minereu auro-argentifer din producţia curentă, în două instalaţii a câte 1 milion tone pe an la Roşia Montană şi Gurabarza-Brad” a aparut inAdevărul din 5 sept. 1995, la pag. 8, deci a doua zi după semnarea Contractului !

– Gabriel Canada a executat obligaţiile ce-i reveneau lui Gabriel (Jersey) din AGREMENT ? De ce?

12 septembrie 2013

Afrodita Iorgulescu

Grupul pentru salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice

http://www.ase.ro/rosia_montana/index.asp

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.