Secretele terorismului românesc din documentele DGIPI

Afacerea Răpirea din Irak ascunde la capitolul strict secret şi rapoartele Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (fostă UM 0215 din cadrul Ministerului de Interne) referitoare la activităţile ilegale ale grupării conduse de Omar Hayssam raportate către toate instituţiile ţării, începând cu 2001, rămase neanchetate. Este vorba despre privatizări dubioase şi importuri ilegale de cafea şi ţigări, evaziune fiscală, sechestrare de persoane, bilete de ordin fără acoperire, falsificare seriilor unor maşini comercializate, recuperări ilegale de TVA prin coruperea funcţionarilor statului etc. Un raport complex strict secret, care cuprinde “Matricea responsabilităţilor în anchetă şi situaţia lui Omar Hayssam”, dezvăluie faptul că, încă din 2001, sirianul era monitorizat. Beneficiari ai informaţiilor legate de Hayssam şi anturajul acestuia au avut la acea vreme atât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, cât şi premierul, prin consilierul său, Constantin Silinescu. De altfel, încă din 2001, notele informative cuprindeau primele indicii despre Omar Hayssam legate de “preocupări conexe terorismului”, acesta şi încă 12 cetăţeni străini fiind consideraţi “susţinători ai organizatiei islamiste AMAN”. Printre altele, în octombrie 2010, conducerea MAI şi Ministerul Agriculturii au fost informate despre privatizarea ilegală a SC STANRIZ S.A. din Brăila şi despre tentativele de înstrăinare a activelor şi stocurilor de cereale. Cu toate acestea, nimeni nu a demarat la nivelul Parchetului, nici până astăzi, vreo anchetă penală pentru elucidarea aspectelor sesizate în rapoartele informative ale DGIPI.

În 2002, alte note ale ofiterilor DGIPI dezvăluiau existenţa unei filiere frauduloase, de importare a autoturismelor Hyunday cu serii falsificate. Nici aici nu s-a mers mai departe. Surse apropiate teroristului afirmă că maşinile erau furate chiar din fabrică, schimbându-li-se seriile pe vapoarele care le aduceau în România. Altă afacere raportată la IGPR este cea cu erbicide, prin bilete la ordin fără acoperire. Şi aceasta rămasă fără urmări…

La nivelul anului 2003, situaţia ilegalităţilor lui Omar Hayssam era cunoscută la Preşedinţie prin consilierul Ioan Talpeş, căruia i se trimiteau astfel de rapoarte. Nota informativă privitoare la plecarea celor trei jurnalişti români în Irak, care fuseseră răpiţi, a fost dată conducerii MAI şi Preşedinţiei de către DGIPI la data de 30.03.2005, la două zile după ce aceştia fuseseră răpiţi la Bagdad. Preşedinţia a ştiut, apoi, tot pas cu pas, conexiunile lui Omar Hayssam în cazul răpirii. Rapoartele strict secrete de mai jos au fost înaintate autorităţilor statului român, la cel mai înalt nivel, începând cu anul 2001, cam în aceeaşi perioadă cu rapoartele SRI. Documentele DGIPI dovedesc fără tăgadă că oficialii români, chiar la nivel de Preşedinţie, ştiau despre activităţile teroristului Omar Hayssam, dar nu au întreprins nimic pentru a-l opri. Mai mult, în anul 2006, imediat după fuga teroristului Omar Hayssam din ţară, Virgil Ardelean, directorul DGIPI de la acea dată, şi-a prezentat demisia însoţită de un comunicat de presă (scris şi filmat) în care specifica faptul că, sub conducerea sa, instituţia anunţase autorităţile române la cel mai înalt nivel despre intenţiile sirianului. Documentele prezentate întăresc spusele acestuia. Surse confidenţiale apropiate ofiţerilor de informaţii afirmau că, în acest caz, ar trebui cercetaţi şi foşti demnitari care ar fi facilitat dezvoltarea acestor reţele şi care ar fi permis privatizări frauduloase în beneficiul acestor grupuri mafiote.

De ce nu au făcut-o? Răspunsul este în dosarele instrumentate de procurori pe parcursul anului 2005, mai ales în dosarul DIICOT cu nr. 628/D/P/2005, mai cunoscut sub denumirea “Armamentul”.

Dezvăluiri din bârlogul Vulpii

Declaraţia de presă prezentată de chestorul general Virgil Ardelean, fost şef al DGIPI, arată fără putinţă de tăgadă că autorităţile române, la cel mai înalt nivel, ştiau că teroristul Omar Hayssam fuge din ţară. Încă o dovadă a modului în care autorităţile române au ajutat un terorist internaţional.

DECLARAŢIE DE PRESĂ

DOAMNELOR ŞI DOMNILOR,

În legătură cu evenimentele din ultimele zile vreau să fac următoarea declaraţie:

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR are peste 150.000 de funcţionari iar natura activităţii sale este extraordinar de diversă şi complexă, gestionarea problemelor lui implică existenţa unor mecanisme organizatorice şi funcţionale foarte bine conturate pentru a facilita un management care să facă faţă multiplelor riscuri şi ameninţări, care grevează activitatea.

În cele 4, 5 zile au fost dezbateri profunde, serioase, legate de viaţa politică, de şansele noului Guvern, de numirile în funcţii la MAI. A fost şi un spectacol, vă cer scuze, AL VULPII. Nimănui dintre cei implicaţii, indiferent ce au spus despre mine şi despre serviciul de informaţii al MAI, nu le reproşez nimic decât, unora, care nu deţin întreaga gamă de date necesară abordării unei analize profunde şi, este firesc să fie aşa, dacă avem în vedere că vorbim de un serviciu de informaţii secret.

Am datoria faţă de opinia publică să fie informată corect ce s-a întâmplat, să cunoască adevărul, chiar dacă ce o să spun eu, cineva îl va redefini.

Explicaţii:

Cazul Caritas. Subalternii mei au ridicat conform regulilor procedurale, pe bază de proces verbal, documentele şi dischetele de la firmă şi în baza lor, au constituit dosarul penal. Toate acestea sunt la dosarul cauzei. Nu a existat o dischetă aparte cu nume importante cum se vehiculează.

Mineriada din ianuarie 1999, din timpul d-lui DEJEU. Eram la două luni de la investirea ca şef al componentei de protecţie al cadrelor, rezultat din desfiinţarea fostei 0215 şi nu cea responsabilă de monitorizarea minerilor, cealaltă componentă care era în subordinea IGPR. Toate informaţiile sunt în arhiva unităţii.

Cazul agenţia de presă-DNA. Adresa promovată la DNA era contextualizată ca o reacţie la o provocare de atragere a DGIPI într-un scenariu compromiţător. De aceea, formularea din adresă a fost să analizeze, ei, procurorii, dacă noile date impun sau nu extinderea interceptării a celor două numere aparţinând agenţiei. Demersul era de fapt o obligaţie legală a DGIPI, conform legislaţiei din domeniul corupţiei. De altfel, dacă era o solicitare intenţionată de a obţine acele mandate, se formula într-o altă manieră , consacrată, care sugera clar dorinţa de obţinere a mandatelor de interceptare, era o acţiune iniţială.

Cazul Haysam. Mi-am dat demisia după şeful SRI şi SIE deşi DGIPI a transmis semnalarea despre intenţia plecării din ţară la toate autorităţile competente. Demisia mea a fost afirmată în faţa Preşedintelui tării, în aceeaşi zi a fost prezentată ministrului de interne care, la rândul său, a înaintat-o primului ministru. Orice asociere referitoare la posibile conexiuni ascunse ale mele, în afara celor derivate din atribuţiile legale de serviciu, în legătură cu cazul Haysam sunt neadevăruri.

În toate cazurile mi-am făcut datoria.

Am vrut să fac aceste precizări, încă odată, pentru a clarifica acele suspiciuni de “imensă controversă” la adresa mea.

B. Sinteză:

DOAMNELOR ŞI DOMNILOR, ROMÂNIA de astăzi este formată din numeroase câmpuri difuze de influenţă, unele dintre ele au tendinţe de a concura cu autorităţile de stat pentru a gestiona puterea în România, folosind o gamă spectaculoasă de infrastructură umană şi financiară. Pe zi ce trece, din păcate, sunt afectate principiile, valorile şi responsabilităţile. Poate acestui context merită a fi analizată situaţia creată la MAI. În ce mă priveşte, în sinteză, vă voi oferi raporturile mele cu dl. ministru OPREA GABRIEL.

1. Prima întâlnire, a avut loc în Palatul Parlamentului când , după ce a fost nominalizat pentru conducerea MAI, m-a invitat şi m-a rugat, cunoscând că direcţia pe care o conduceam (DGMO) lucrează la planurile strategice de activitate ale ministerului pe 2009, şi mi-a comunicat să nu le finalizăm întrucât în ele vor trebui să se regăsească elementele programului de guvernare PDL-PSD. Întâlnirea a durat cca. 1 min.

2. A doua întâlnire am avut-o la 23. 12. 2008, când i-am raportat că am aprobare pentru concediul de odihnă. Întâlnirea a durat 30 de secunde.

3. A treia întâlnire am avut-o la data de 07.01.2009, după amiază, la dânsul în birou, când i-am făcut o informare asupra Centrului Naţional de Coordonare a Acţiunilor de Ordine Publică, unitate nouă creată la nivelul DGMO în MAI, cu valenţe strategice şi operaţionale, apreciată şi în mediul extern.

Cu aceea ocazie mi-a confiat că este îngrijorat, că are multe probleme, doreşte să-şi onoreze funcţia şi încrederea pe care partidul i-a dat-o. Mi-a spus că are presiuni să pună oameni, inclusiv în spaţiul tehnic profesional, în felul acesta, riscă să devină o marionetă.

Eu l-am încurajat, afirmând că, în minister şi la inspectoratele generale sunt oameni foarte bine pregătiţi care vor fi alături de dânsul şi că, toţi înţeleg că poate fi o şansă pentru MAI, deoarece pregătirea domniei sale în domeniul securităţii naţionale, apărării şi ordinii publice, va facilita orice demers managerial al său.

Mi-a relatat că nu poate accepta aşa ceva, că formaţia sa profesională, convingerile sale, îl obligă să ia măsuri pentru a nu pune în dificultate interesele naţionale ale României.

I-am raportat că, probabil, cei care au propus unele nominalizări, nu cunosc realitatea, nu sunt informaţi despre activităţile acestora. Au fost mai multe discuţii pe această temă. Dl. ministrul OPREA, apoi mi s-a adresat direct, citez: “domnule general, eu personal nu vă iubesc, şi alţii din partid la fel, dar ştiu cine sunteţi, m-am interesat prin minister în aceste zile , toţi vă poartă respect şi vă apreciază şi vreau să mă ajutaţi”. Eu i-am răspuns că “am şi eu sentimentele mele faţă de dvs. şi categoric, am obligaţia ca de altfel toţi ceilalţi colegi profesionişti, să vă ajutăm. Nu trebuie să ne rugaţi, avem, fiecare din cei­­­­ 17 directori generali şi 14 directori, atribuţiile conform fişei postului pe care fiecare şi le-a asumat şi le respectă.” Pe acest ton s-a născut capitolul 2 al “VULPII LA DGIPI”. Intâlnirea a durat aproape 10 min.

A doua zi , mi-a comunicat că secretarii de stat numiţi pe criterii politice au fost nominalizaţi, că există un algoritm PSD–PC şi PD-L şi că va face propuneri pentru direcţiile generale şi IGPR premierului. La DGIPI m-a nominalizat pe mine. Acesta este misterul revenirii mele la DGIPI, alături dl. ministru OPREA GABRIEL un om extraordinar de direct şi hotărât.

Fac precizarea următoare: de la demisia mea de la DGIPI, de aproape 3 ani, nu l-am văzut şi nu am comunicat niciodată cu dl preşedinte Băsescu direct sau prin interpuşi. L-am văzut pe dl preşedinte Băsescu doar la televizor.

Vă mărturisesc că am rămas surprins ce poate genera numele de VIRGIL ARDELEAN şi DGIPI. De aceea, experţii de la acest serviciu au o mare responsabilitate în viitor .

Păcat pentru dl. OPREA şi păcat că nu mi-a acceptat imediat demisia pe care i-am propus-o, poate se stingea conflictul.

Problemele interne ale partidelor nu mă interesează. Însă avem cu toţii obligaţia de a da şansă acestui proiect generos care este PACTUL PENTRU ROMÂNIA, angajat de alianţa PSD–PC şi PD-L. Cu atât mai mult cu cât toţi realizăm perioada dificilă pe care o parcurgem.

Cunosc foarte bine România şi este clar că nu se poate pune etichetă pe toţi politicienii, oamenii de afaceri, judecători, poliţişti, ziarişti etc. că sunt entităţi compromise, aceasta este o prostie, oricum marea masă a populaţiei nu mai crede în multe valori şi nu este corect. Dar toţi avem obligaţia să facem tot ce se poate ca, în funcţiile de exercitare a autorităţii să nu acceadă oameni ai crimei organizate, a celor corupţi.

Referitor la ce s-a întâmplat în aceste zile, doresc să închei cu următoarele:

pentru zona politică: “abilitatea politică constă din a putea să prevezi ce are să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare şi anul viitor, iar apoi să poţi explica de ce nimic din toate acestea nu s-au întâmplat” (Winston Churchill). Cam asta a fost. S-au presupus multe. Rămâne doar să se explice de ce nimic din ce s-a presupus nu se confirmă ?!

în toate ţările UE şi NATO corpul tehnic, profesional, al sistemului poliţienesc şi al serviciilor de informaţii are legi şi reguli proprii, în care nu se amestecă interesele politicului. Dacă legile actuale nu sunt satisfăcătoare, să fie schimbate.

îmi prezint demisia de onoare din funcţia de şef al DGIPI şi sper că acolo să acceadă doar profesionişti de marcă care, prin prestaţia lor să ajute conducerea MAI şi Guvernul României la fundamentarea deciziilor în zonele de competenţă şi să participe viguros la lupta împotriva ameninţărilor pe care crima organizată şi corupţia le generează.

atenţie că în poliţie, serviciile de informaţii şi în parchete sunt zeci de VIRGIL ARDELEAN şi de VULPI.

Documentele strict secrete emise de DGIPI, sub comanda lui Virgil Ardelean, confirmă cele declarate mai sus, ba chiar mai mult, dovedesc faptul că împotriva lui Omar Hayssam, suspectat de sprijinire a terorismului şi de alte infracţiuni grave, ulterior terorist internaţional dovedit, nu au fost luate niciun fel de măsuri. A fost lăsat de statul român să-şi înstrăineze averea (chiar din spatele gratiilor, cercetat pentru infracţiuni economice şi terorism), scos apoi din ţară împreună cu familia.

Amănunte găsiţi pe www.avertisment.net.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Eduard O. Ohanesian 147 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.