Selfie69 sau despre cum trăieşte Cristina Iacob în modul „TGV”

Ne aşezăm faţă în faţă. Luăm o foaie şi o punem între noi, pe masă. Scriem cifra 6. Unul dintre noi îl vede pe 6. Celălalt, în acelaşi timp, pe 9. Al cui e adevărul? Cine are dreptate? Firul e al polemicilor care încep să prindă rugină chiar şi în minţile noastre: comercial sau film de artă? Cum se dezvoltă organic o industrie de film? Și mai avem ceva de dezbătut (orice dezbatere presupune şi să-l ascult pe celălalt). Filmul are rol în educaţie? Una dintre replicile de un realism sec din “Selfie” este: ”OK! n-o am pe mama, am punga de chipsuri cu care să stau de vorbă”. Deci?

Confesiuni înainte de premieră

Primul “Selfie” a vândut cel mai mult dintre filmele româneşti, în ultimii 10 ani: 22.000 de bilete după prima săptămână de la premieră, 65.000 de bilete după prima lună şi peste 100.000 în general. Cristina Iacob are 27 de ani. A absolvit regia de film şi un masterat la London Film. În 2010, unul dintre filmele ei de scurtmetraj, “Zestrea”, a fost selecţionat la Cannes Short Film Corner. Cu “#Selfie69” este la al treilea lungmetraj, după “Selfie” şi “Declaraţie de dragoste”.

Ritmul în care trăieşti parcă are sonor: un fel de TGV. Serios, oboseşti vreodată?

Mai şi obosesc, da. La filmul ”#Selfie69”, la care lucrez de 2 ani şi urmează să-l putem vedea cu toţii în cinematografe din 16 septembrie, am avut câteva momente în care am simţit că nu mai pot. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu o iau mereu de la capăt.

Printre sutele de cronici şi articole am găsit o fotografie. N-ai ştiut că eşti filmată.”Mulţumesc” pe care îl rosteşti dimineaţa şi oricând a fost înaintea iubirii din tine sau iubirea ta l-a creat?

Cred că „mulţumesc” îl creează iubirea, dar pe urmă nu va rămâne ”agăţat” de ea. E foarte posibil ca iubirea mea să creeze multe, cu siguranţă şi recunoştinţă, căci despre asta este vorba.

Selfie cu Polanski

Mi-ar fi plăcut să văd întâlnirea ta cu Polanski. Ai vrea să o descrii?

Nu ai fi avut cum să ţi-o imaginezi. E atât de simplă. Eram la Paris, lucram pentru sunetul filmului ”Selfie” 1, am ieşit să mănânc ceva la prânz. Ploua afară. După ce am terminat de mâncat, m-am gândit să fac o plimbare pe jos, înapoi spre studioul de sunet, prin ploaie, deşi nu era aproape şi nu aveam o umbrelă. În afară de mine, pe acea stradă, îşi plimba câinele marele regizor Roman Polanski. El poate mai puţin nebun, avea o umbrelă. L-am salutat când am trecut unul pe lângă altul şi i-am spus că-i admir filmele şi că şi eu sunt regizor. Am început să schimbăm câteva cuvinte despre studioul de sunet din Paris, despre filmele mele şi ale lui, la sfârşit am făcut un selfie, dacă tot pregăteam filmul ”Selfie”. A fost amuzat pentru că nu mi-a funcţionat telefonul, să fac cu mâna mea un selfie. Mi-a zis: „stai, dă-mi mie, că mă pricep”. Mi-a luat telefonul, nu ştiu ce i-a făcut şi a mers. Cam asta a fost.

De ce ai făcut un documentar despre Mircea Veroiu?

Pentru că m-am îndrăgostit de el. Ca orice student la regie, în anul doi, am avut de făcut un film documentar. Portret îi spunem noi. Căutam subiectul, până într-o zi când profesorul meu, regizorul Ioan Cărmăzan, mi-a adus o carte şi mi-a zis: „Citeşte! Cred că ar trebui să faci filmul ăsta, ţi se potriveşte”. A avut dreptate. Am citit cartea Silviei Kerim despre Mircea Veroiu şi am decis că el este cel despre care ar trebui să fac un film. Mă fascinează lumea aceea, prieteniile frumoase care se legau atunci şi perioada nefastă în care au făcut filme. Atunci era cu adevărat „CEVA” să faci filme.

”Mai, mamă, dar tu ce filme faci?”

Vânzările la ”Selfie 69” ar putea fi mai mari decât ale primului ”Selfie”. Pentru ”Suge-o Ramona” ai alt titlu doar în concursul CNC?

Da, mulţi spun, dintre cei care deja au văzut ”Selfie69”, că e mai bun decât primul; asta o să vedem cu siguranţă şi la numărul de spectatori. Mi-am dorit mult să dau spectatorilor mai mult decât au primit la primul. De altfel e şi ultimul ”Selfie”. Urmează ”Suge-o Ramona”. E cumva amuzant şi mă gândesc mereu la reacţia mamei mele faţă de aceste titluri. Chiar m-a sunat într-o zi şi m-a întrebat „măi, mamă, dar tu ce fel de filme faci? Ce titlu e ăsta?”. I-am răspuns că mai am puţin până la 30 de ani, când o să mă fac fată serioasă şi o să mă gândesc la ceva mai puţin banal pentru titluri. N-am început producţia propriu zisă. Lucrăm încă la scenariu şi imediat după premiera filmului ”#Selfie69”vom avea castingul. Nu vom schimba titlul.

Îţi place să câştigi? Ce?

Dacă-i vorba de câştig, da, orice! Mai ales locul 1! Sunt berbec, e nasol.

Pasiunea pentru film… poate fi şi o ispită? Aşa încât să-ţi rămână prea puţin timp pentru ce contează mai mult pe lumea asta?

M-am gândit de multe ori cu ce contribui eu, prin meseria mea, pentru această existenţă. Din acest motiv am ales să fac comedie. Mă mint că poate dacă fac oamenii să râdă, am ajutat cu puţin la fericirea lor, în acea zi. Nu m-am gândit astfel, că e o ispită, dar e foarte posibil. E un instrument pe care-l avem în mâini, noi regizorii, instrument de care eu sunt foarte conştientă şi cât pot de responsabilă. Încerc, prin comediile mele, să transmit noii generaţii nişte mesaje care vin din propriile mele experienţe.

Eşti o fiinţă vulnerabilă?

O da! Cum altfel aş putea crea?

Eşti răbdătoare sau găseşti că timpul e prea puţin, în general?

Nu sunt. La asta lucrez zilnic cu mine şi, de cele mai multe ori, am eşuat. E marea lecţie pe care o am de învăţat – răbdarea. Timpul e prietenul meu mereu, pentru că eu mi-l organizez, dacă n-am avut timp, de cele mai multe ori a fost vina mea.

Ai scopuri? Planuri pentru următorii 10 ani? Dar peste 3?

Am tot timpul cel puţin 10 scenarii deja scrise. Lucrez permanent la scenarii şi aleg dintre acestea unul sau două pentru concurs. Dacă în urma consursului CNC suntem declaraţi câştigători, încep filmările. Încerc pe cât posibil să nu-mi fac planuri, toate au timpul lor şi se întâmplă cu un scop. Mi-am dorit de multe ori ceva, până la urmă s-a întamplat altceva şi s-a dovedit a fi mai bine. Las lucrurile să se întâmple, ştiu că sunt un instrument în mâinile Lui, nimic mai mult.

Și filmele câştigă prin lobby

Ai schimbat legea?

Poate doar o încalc, uneori, dar dacă am schimbat-o nu ştiu.

Cât timp dintr-un an călătoreşti?

Am călătorit mult cât am fost studentă la Londra, la masterul de film. Am făcut naveta. În ultimii 3 ani am zburat mai puţin, doar pentru muncă. Nu merg la festivaluri, decât foarte rar, pentru că nu-mi place. Mi se pare că-mi mănâncă timpul şi de fiecare dată s-a întâmplat să fiu prinsă cu filmul, neavând posibilitatea de a pleca. Știu că din această cauză e posibil să fi pierdut şansa de a lua nişte premii, acolo unde este vorba despre lobby, dar am luat premii în festivaluri şi fără a fi prezentă.

Filmele tale sunt distribuite internaţional?

”Selfie”1 afost vândut deja în câteva teritorii. ”#Selfie69”urmează, mai ales că a fost selecţionat într-un important festival în Canada. Intenţionez să aloc mai multă energie acestei situaţii pentru că, din păcate, piaţa din România este foarte mică şi, pe deasupra, cu pirateria în floare. Ca să-ţi poţi recupera banii investiţi într-un film românesc, e nevoie de 400.000 de spectatori. Și aceste încasări abia le întregistrează superproducţiile americane. Ca să putem vorbi de profit în viitor, da, voi fi nevoită să mă axez cât de mult pe piaţa internaţională.

Ca antreprenor, în ce film, altul decât al tău, ai investi?

Am câteva filme pe care le dezvolt acum şi pe care intenţionez să le dau altor regizori, iar Zazu Film, compania mea, le va produce.

London Film School – în timpul acelui masterat ai înţeles că e valoroasă perioada repetiţiilor dinainte de filmări? Care e capitolul cu semnificaţie pe care îl desprinzi din această experienţă?

Valoarea repetiţiilor pentru mine vine din simplul fapt că am un fel de obsessive compulsive order cum îmi place mie să spun, nu disorder. Repetiţiile îmi dau siguranţa că ceea ce vreau să obţin e acolo, într-o ordine. Cred că este esenţial să ai totul pregatit înainte de filmare, ca la filmare să-ţi poţi permite să laşi imprevizibilul să funcţioneze în favoarea filmului. La şcoala din Londra am învăţat să mă gândesc şi să-mi imaginez ce riscuri pot apărea la orice zi de filmare. Ei fac dosare întregi de risk-assessment, la noi n-am văzut asta. Tutorele meu m-a învăţat că cea mai bună şcoală, nu e şcoala în sine, ci practica, a face. Totul a pornit de la a nu şti cum se face ceva dar a vrea să faci lucrul respectiv. Astfel, începi să descoperi cum se face.

Cred că e foarte valoros şi frumos să poţi crea cu o echipă. Din munca alături de o echipă de profeşionisti ies lucruri extraordinare.

Biografia Cristinei Iacob

Până azi, a regizat trei lungmetraje: „#Selfie”, „Poveste de dragoste” şi „#Selfie69”. Printre titlurile semnate de Cristina Iacob se numără şi „În film la Naşu'” – mediumetraj (2012), „Zestrea” – scurtmetraj (2011), „Mircea Veroiu” – documentar (2010) şi „Raport despre indiferenţă”- scurtmetraj (2010). „Zestrea” a fost selecţionat la Cannes Short Film Corner, Festivalul Internaţional Dakino, Festivalul Internaţional de Film Cinemaiubit, Ruby Mountain Film Festival USA, unde a câştigat şi premiul pentru cel mai bun scurtmetraj studenţesc. „În film la Naşu” a obţinut premiul pentru pentru cel mai bun scurtmetraj de comedie la Eugene International Film Festival, în SUA. Cristina Iacob este preşedintele Asociaţiei Scenariştilor Români (ASCER). ”#Selfie”a primit Marele Premiu, Best editing şi Cea mai bună actriţă în rol principal (Crina Semciuc) la Southampton International Film Festival (Marea Britanie, 2014) şi Marele Premiu la Broad Humor Film Festival (Los Angeles, SUA, 2014).

#Selfie69

Distribuţia: Maria Dinulescu, Alina Chivulescu (Cecilia), Crina Semciuc (Yasmine), Maia Morgenstern (Matroana), Răzvan Vasilescu (Nea Ceauşu), Olimpia Melinte (Roxi), Raluca Aprodu, Dorina Chiriac (Diaspora), Tudor Istodor, Răzvan Fodor, Levent Sali (Mihai), Flavia Hojda (Ana), Vlad Logigan (Magi), Radu Vâlcan, Marian Râlea (Orbul), Gabriel Huian, Corneliu Ulici, Mihai Smarandache, Alex Călin Brain, Rudy Rosenfeld, Natalia Mateo, Mihaela Mihuţ, Tudor Roşu, Rareş Stoica, Alex Buescu, Silvia Busuioc (Iulia), Ioana Florentina Dimitriu, Conn Horgan, Emilia Dimitriu, Alex Bogdan (Elvis), Tolea Ciumac (Gulie); Loredana Groza, Antonia, Răzvan Fodor, Lidia Buble, Adela Popescu, Radu Vâlcan, Virgil Ianţu, Speak, Codin Maticiuc sunt câţiva dintre invitaţii speciali ai filmului; Regia: Cristina Iacob; Producător: Adrian Sârbu; Producător executiv: Daniel Iacob; Scenariul: Cristina Iacob, Maria Spirache, Tudor Potra; Director de imagine: Barbu Bălăşoiu; Montaj: Gabriel Tudor Marin, Dragoş Teglaş; Sunet: Creative Sound – Paris, Cristinel Șirli; Muzica: HaHaHa Production – Șerban Ionuţ Cazan, Smiley, Vladimir Coman Popescu; Scenografia: Andreea Maria de Hillerin; Costumele: Adina Bucur; Machiaj: Andreea Dârdea; Casa de producţie: Zazu Film; Distribuitor: Zazu Film.

Fotografiile au fost realizate în timpul filmărilor la #Selfie69

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Anca Dobrescu 68 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.