Serviciile se vor uita la televizor

Când presa a fost declarată drept una dintre vulnerabilităţile României, ne aflam, cu siguranţă, în epicentrul neo-securismului care avea să triumfe nu printr-o siguranţă publică europeană, ci prin celebrele reţele infracţionale. Indiferent de acţionariatul care le ţine în viaţă, trusturile de presă trebuie să beneficieze cam de acelaşi regim de care se bucură orice afacere. Neutralitatea reuşind astfel să facă ea însăşi ordinea pe care mulţi o invocă. A confunda jurnaliştii cu unii proprietari ai instituţiilor media, nu tocmai în regulă, a ajuns un obicei întemeiat pe dovezi de confundare a jurnalismului cu mercenariatul, însă şi aşa o prudenţă totală se impune. Totalitarismul despre care se mai spune la şuete politice că a dispărut din viaţa publică atunci când Ion Iliescu a preluat puterea în România s-a refăcut continuu cu fiecare nou preşedinte. Dintre toţi, cel care nu avea ce căuta în administrarea democratică a ţării, chiar mai mult decât Ion Iliescu, a fost Traian Băsescu, care a făcut din dublul standard o performanţă uluitoare. Sub bagheta sa, statul român a revenit la ceea ce ştia cel mai bine să facă: dezbinarea societăţii în integralitatea ei. Serviciile secrete au devenit astfel punctul de sprijin al presupusei democraţii, totul ducând la un declin egal celui prin care a fost furată Revoluţia. Nevoia unui parlament redus numeric a fost vehiculată pe fondul lărgirii serviciilor, a căror activitate va trebui analizată în acelaşi registru cu poliţia politică din perioada comunistă. Fenomenul securistic în perioada preşedinţiei lui Traian Băsescu a aglutinat o enormă floră şi faună, a cărei aroganţă s-a instituit peste tot în spaţiul public. În loc să implementeze reforma administrativă în teritoriu, fostul preşedinte a reconstituit cu echipele sale noul centru care, printre altele, avea să-l ajute să traverseze o perioadă extrem de tulbure, aceea a suspendării din funcţie.

În talmeş-balmeşul României, întreţinut din primele momente ale căderii regimului Ceauşescu, nimeni nu s-a gândit la o reformă a serviciilor. Aceasta ar fi însemnat o separare a clasei politice de o instituţie având atribuţii de limitare a corupţiei, nu de integrare în mediul infracţional şi chiar participare la subminarea ţării. Oameni politici încă pe cai mari, cu vizibil dublă apartenenţă, se mai bucură de o suspectă solidaritate a colegilor parlamentari, precum şi de o protecţie a serviciilor. Lupta anti-corupţie s-a întors continuu în punctul iniţial, caracterizându-se printr-o relativă ineficienţă. Marile cazuri care sunt anexate anti-corupţiei au legătură mai mult cu tensiunile din sânul serviciilor. Adrian Năstase, Dan Voiculescu nu reprezintă decât criza din servicii. Acestea, evident, nu pot mima la nesfârşit democraţia decât cu preţul livrării unor cazuri de excepţie, sperând într-o legitimitate imposibilă. În alt plan, ele reprezintă copia fidelă a luptei din interiorul partidului unic, unde la câteva decenii aveau loc mini-revoluţii cu aparenţe de răsturnare a acelor regimuri criminale. Astăzi, nevoia de aliniere la unele norme euro-atlantice şi europene nu mai permite aberaţii greu de imaginat. Sistemul de interceptare trebuia fragmentat, specializat pe cauze, filtrat, cu instituţii legalizate, aprobări, ieşind din caracteristicile poliţiei politice. Totul trebuie făcut prin intermediul justiţiei, locul acesteia fiind, iată, luat zeci de ani de cei care se ocupau cu înscenarea unor situaţii pentru a menţine o putere în esenţa ei ilegală. Reformarea Serviciilor vine şi cu voinţa celor care vor să îşi găsească rolul de actori sociali. Ei vor democraţie pentru că altfel riscă a se compromite unii pe alţii, într-un mod de-a dreptul sinucigaş. Nu este exclusă şi supoziţia lipsei de „intimitate” a celor din servicii. Plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni prezintă primele efecte majore.

Democraţia românească mai face un pas eliberând societatea şi instituţiile cu atribuţii în siguranţă de false probleme. Foştii preşedinţi ai României au preferat o captivitate ale cărei consecinţe au handicapat societatea. Instalarea fricii, a şantajului, a unui imaginar bolnav a pus presiune pe o societate lipsită de orice emancipare în plan ideatic şi politic. Subiectul serviciilor poate trece periculos în plan secund doar prin măsura retragerii acestei competenţe. Reforma serviciilor, respectiv denunţarea structurilor celor din mafia politico-economică, această frăţie la scara României, nu poate fi considerată închisă când ea nici nu a început. Simpla frustrare a celor care se văd chiar obligaţi să se ocupe de chestiuni cu adevărat ale siguranţei publice poate lua dimensiuni care, e aproape sigur, vor putea produce în viitorul apropiat interesante mişcări pe scena politică.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1330 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.