Sărbătorit pe 1 ianuarie, dar şi pe 30 ianuarie (alături de Sfinţii Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur), Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330, în Capadocia. Este unul dintre părinţii capadocieni, dar singurul care s-a bucurat de cinstea de a fi numit „cel Mare”.
Apărător al adevăratei învăţături de credinţă, Sfântul Vasile cel Mare este părinte al monahismului răsăritean şi un reformator al liturghiei. Între scrierile sale, de mare importantă teologică este „Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”.
Părinţii săi, oameni înstăriţi, erau deosebit de credincioşi, dar şi plini de dragoste pentru cei săraci. Tatăl, profesor de retorică la Neocezareea în Pont, este cel care a pus bazele educaţiei Sfântului Vasile cel Mare, de altfel, extrem de înzestrat pentru studiu. El a învăţat în şcoli din Cezareea, Bizanţ şi Atena, fiind, în anul 370, înălţat la rangul de arhiepiscop al Cezareei.
Un rol esenţial în educaţia sa l-au avut, de asemenea, bunica, Macrina, care fusese ucenica Sfântului Grigorie Taumaturgul, şi unchiul său Grigorie, care a ajuns mai târziu episcop şi care a călăuzit primii paşi ai tânărului Vasile spre şcoala din Cezareea Palestinei. Aici va ajunge în anul 342 să înveţe alături de Sfântul Grigorie Teologul, cel care mai târziu îi va fi prieten apropiat.
Sfântul Vasile cel Mare consideră însă că viaţa evanghelică autentică este lăpădarea de lume, fie în mijlocul mulţimii oamenilor, fie în pustie. Pentru a lua pulsul vieţii monahale din vremea sa, Sfântul Vasile cel Mare a făcut dese incursiuni în Mesopotamia, Siria, Palestina şi Egipt, potrivit sfantulvasile.ro.
„Şi, într-adevăr, spune el, pe mulţi am găsit în foame şi în sete, în frig şi în lipsă de haine, necruţându-şi trupul şi nevoind să poarte câtuşi de puţin grijă de el. Mirându-mă de aceasta şi fericind viaţa unor asemenea bărbaţi care arată în fapte că poartă în trupul lor moartea lui Iisus, am dorit şi eu să mă fac, după cât îmi va fi cu putinţă, următor lor”.
Întorcându-se din călătorie, Sfântul Vasile cel Mare a văzut cum călugării care vieţuiau în singurătate, în pustiul Cezareei, erau mai degrabă singurateci decât retraşi. El a fost cel care i-a adunat pe aceştia în locuri organizate, stabilind astfel o oarecare rânduială. Nu după mult timp, în jurul său s-au adunat mulţime de ucenici, punându-se astfel temeliile primei comunităţi cenobitice în 358, pe malul râului Isis, lângă Neocezareea. Aici este vizitat de bunul său prieten Sfântul Grigorie şi împreună redactează Filocalia, o colecţie de texte din scrierile lui Origen. Tot acum, sfântul concepe Regulile monahale mari şi mici.
Practicant prin excelenţă al milosteniei, Sfântul Vasile cel Mare este primul ierarh care a întemeiat, pe lângă biserici, aziluri şi spitale pentru săraci, leprozerie şi un aşezământ pentru recuperarea prostituatelor.
A murit în ziua de 1 ianuarie a anului 379, când încă nu împlinise 50 de ani, intrând în istoria creştină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.
Semnificaţia numelui Vasile
Numele Vasile, foarte răspândit în toată lumea creştină, provine din grecescul basileios, care la rândul lui stă în legătură cu basileos, „rege”, „împărat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius, potrivit crestinortodox.ro.
La noi, astăzi, e curentă forma Vasile (la vechiul Vasilie pare să fi renunţat chiar şi conservatoarea limbă bisericească), cu prescurtarea populară Sile. Feminine precum Vasila sau Vasilca se întâlnesc astăzi destul de rar, fiindu-le preferat mai graţiosul Vasilică. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilică şi Sica/Sica.
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se oficiază în Biserica Ortodoxă de zece ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în joia şi sâmbăta din Săptămâna Patimilor, în ajunul Crăciunului şi Bobotezei şi, desigur, în sărbătoarea care îi este dedicată în ziua de 1 ianuarie.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.