Sfârşit de comedie în justiţie

Urmăresc desfăşurarea cazului Rarinca aşa cum stau cu ochii pe ştirile despre dosarele de corupţie, pornind de la Microsoft, gala Bute, restituirile frauduloase de la ANRP şi pe toate celelalte mai mari. Toate se târâie. Favoriţii politicienilor sunt şi favoriţii procurorilor. Plasa invizibilă a relaţiilor şi a mitei nu se rupe de nici un fel. Curăţenia politică anunţată se va încheia la Sfântul Aşteaptă. Nu dispare nimeni, nu pierde nimeni, nu se curăţă nimic. Este numai butaforie şi actorie jucată pentru raportări europene. Restul e ca altădată, un Bucureşti balcanic întins şi peste ţară. Din primul palat până în ultimul sat, aceleaşi învârteli şi obiceiuri. Cu Iohannis am crezut că începe o schimbare. Nu începe nimic. Şi nu se sfârşeşte nimic din toate cele care ne-au scos peri albi.

Cazul Rarinca o demonstrează mai abitir decât toate marile poveşti despre corupţie. Un om mai mic, aflat în slujba unuia dintre instrumentele puterii în Justiţie, este pus la respect. O fi democraţie, dar nici chiar aşa, par a zice Livia Stanciu şi Laura Codruţa Kovesi. Aceasta din urmă pe care bietul Becali o vede un soi de Maglavit al justiţiei nu este decât o piesă în acelaşi mecanism al aranjamentelor. De la eliminarea procurorului Iacobescu la dosarul ALRO şi la arestarea Marianei Rarinca, ea a dovedit toate calităţile sistemului. O schimbare spectaculoasă de putere poate să o transforme pe Laura Codruţa Kovesi din eroina anticorupţiei în încătuşata dusă la DNA. De la covorul roşu la controlul corporal nu-i decât un pas. Cel dintre putere şi înfrângerea politică. Şi Laura Codruţa Kovesi poate duce degetul la nas pentru cine ştim noi. Udrea, prinţesa de mahala a politicii, a păţit la fel. Călărea numai cai nărăvaşi şi la trei zile după dezastru arăta ca o sperietoare de stuchit şi bună pentru măscările săracilor şi ale copiilor. La fel şi cu Livia Stanciu. Pentru trăsăturile sale de şefă a ÎCCJ, toate afirmaţiile şi toate dosarele se întorc până rezultă un portret de profesionist aşezat în vitrina democraţiei de la Bruxelles sau de la Cotroceni. Ce mai contează nişte umbre pe ici, pe colo!? Ce mai contează că, aşa cum spunea Mariana Rarinca, răposatul Stanciu de la Galaţi avea o mulţime de ”afaceri necurate” prin Galaţi. Si despre care, din câte se subînţelege, Mariana Rarinca deţine dovezi. Nu înţeleg de ce nu le pune pe masă şi de ce vrea să ajungă cu ele în penitenciar. O apasă în egală măsură? Era şi ea parte în afacerile necurate ale soţilor Stanciu? Că doar procuroarea şi judecătoarea de la Galaţi n-o fi fost promovată la ÎCCJ pentru că a tratat cu respect şi intimitate ”afacerile necurate” ale soţului său! Sau e un mare merit că s-a abţinut şi s-a pregătit îndelung de luptă numai cu infractori indicaţi de sistem?

Anularea deciziei definitive din Dosarul Rarinca arată ca o operaţiune menită a astupa gura unui personaj care ar putea spune mai multe şi periculoase lucruri pentru Livia Stanciu. Nu care cumva să vedem că prestaţia de la ÎCCJ seamănă cu cea de la ANI, şi ea o performanţă de tip european. Felul în care este învârtit Dosarul Rarinca ne arată care este adevărata stare de lucruri în ultra vopsita şi pudrata reformă din justiţia română. Cei mari îşi fac plinul şi dau lecţii, cei mici sunt călcaţi în picioare şi trimişi la mititica.

Exemplul judecătorului Dorel Matei şi felul în care se trag sforile la Curtea de Apel Bucureşti ar putea face obiectul unui premiu şi al unei diplome la orice festival european de comedie în justiţie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.