PSD-ul pare să fi ajuns la capătul său, după mai multe sincope, în ani, care păreau să-i fi fost fatale, dar a luat-o mereu de la capăt. Despre democratizare, nici vorbă! Aşa cum a dispărut şocant PNŢCD-ul, ajungând un fel de seminar de tranzacţii şi mimare a democraţiei, şi PSD-ul intră într-un malaxor al timpului. Absenţa unui veritabil partid de stânga, format din disidenţa şi chiar victimele comunismului, ar fi dat o altă linie vieţii politice din România. Numai aşa totalitarismul ar fi primit o replică pe măsură şi ar fi fost blocate multe din tendinţele de refacere a fostelor structuri. Astfel, reforma instituţională şi politică s-a axat pe formalismul dus până dincolo de absurd.
Toate etapele prin care a trecut PSD-ul au lăsat urme dureroase în climatul general al ţării. El nu a fost soluţia cea mai bună în contextul electoral, a fost mai curând răul conservat împreună cu toţi pretinşii adversari. Viaţa politică în ultimii 25 de ani, cu foşti activişti, securişti şi tehnicieni ai regimului comunist, oameni de sistem cu angajamente pe viaţă, a însemnat trecerea de la executarea unor comenzi ierarhice la însuşirea averii publice. La o privire mai atentă, cam toţi politicienii de acum sunt ai PSD-ului, au acelaşi profil. În mod direct sau prin interpuşi. Invincibila armură totalitară, bazată pe propagandă, pare a resimţi uzura pe care societatea de consum, circulaţia liberă, proprietatea o aduc în societate. Comunismul în varianta sa totalitară, unica, s-a suprapus în aceşti ani unui antireformism orchestrat perfect. Aşa cum a fost rezolvată problema proprietăţii, aşa s-au aranjat toate. Cei prinşi în anchetele în curs au fost baza noii „stângi”. E greu de crezut, însă politica făcută de PSD nu are niciun punct moral care să o cauţioneze, cel puţin la nivel analitic. Întemeiat pe sângele tinerilor din 1989, partidul apărut doar prin schimbarea numelui fostului partid comunist nu a reuşit decât să menţină ţara în mizerie şi să recicleze toate reţelele colaboraţioniste. Când nu a făcut-o direct, a plasat sarcina altora, tovarăşilor de drum, respectiv PNL-ului, printre mulţi alţii. Garnitura securisto-activistă, USL, este pusă astăzi în faţa unui fel de spectru al groazei, după ce a reuşit să scoată la vot întreaga ţară.
Un lider precum Victor Ponta este absolut incapabil să mai mobilizeze această armată deja supusă unei decimări judiciare. România are nevoie de mecanisme reale, epoca propagandei s-a sfârşit. Pur şi simplu intrăm într-o nouă glaciaţiune politică, numai PSD-ul nu vrea să accepte acest fapt. Nici partidele de buzunar preşedinţial nu mai au loc pe piaţa implicării. Se schimbă regulile, ne occidentalizăm. Viitorul preşedinte, dacă va merge pe o asistenţă mutuală cu partidele, va plăti lipsa reformei pe care acestea se bazează. Va şti noul preşedinte să ţină la distanţă toate categoriile de profitori care îşi oferă expertiza, susţinerea? Dacă va ţine cont doar de un nou tip de abordare a politicii, fără parvenitisme, fără a accepta să fie membru de onoare de la Academie la vreun grup de Reflecţii, atunci va fi un adevărat preşedinte.
Tot Parlamentul României este un fel de PSD, cu Victor Ponta şef al tuturor. Ca el sunt mulţi, paradoxal mişcărilor de asanare. Autoritatea lor, autoritarismul, ierarhiile criminalităţii fac legea. Justiţia este de partea lor, chiar şi atunci când sunt declaraţi vinovaţi. Sistemul este pus să joace propria lui sinucidere şi o face sperând că este deasupra în orice situaţie. Victor Ponta a pierdut alegerile, nereuşind să le măsluiască, însă la fel ca toţi dictatorii aplică sancţiuni altora.
Dislocarea actualilor mamuţi ar fi o chestiune imposibilă dacă centrul operaţiunii n-ar fi în altă parte. Bine ar fi ca românii să se alăture celor care ne-au întins o mână nesperată, conjuncturală desigur, şi împreună să urmeze calea care altfel ar putea duce spre un rău la fel de mare precum acela de care ne despărţim. Una dintre victimele taifunului actual va fi cu siguranţă şi PSD- ul, ceea ce nu este deloc rău.
Acest spectacol va trebui înlocuit cu o viaţă politică şi economică reală, nu cu alte lozinci. Cum Victor Ponta mai deţine o putere pe care a pierdut-o, încăpăţânându-se să o păstreze într-un stil la care numai o presupusă moralitate l-ar obliga, aşa sunt cam toţi liderii României. Cu atât mai mult, societatea va trebui să le decidă mişcările, şi nu familia.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.