Şi aliaţii sunt spionaţi, nu-i aşa?

Când, zilele trecute, am citit că şeful importantei staţii americane de spionaj din Germania a fost expulzat, am crezut că este o eroare de transcriere a numelui ţării, statul de provenienţă a respectivului fiind, de fapt, Rusia, R.P. Chineză ori Vietnamul comunist, într-atât de neobişnuită era vestea. Oricât mi-am scotocit memoria nu am mai găsit un caz similar între doi „aliaţi istorici”, între cei doi piloni principali ai Vestului, deşi legile şi regulile spionajului sunt cu totul altele. Pe urmă, nu o dată citisem că „Unchiul Sam” nu a făcut rabat niciodată în această direcţie. A dovedit-o cu prisosinţă „afacerea WikiLeaks”, când, spre stupoarea opiniei publice, dar nu şi a specialiştilor în servicii secrete, s-a aflat că Agenţia Americană de Securitate (NSA) intercepta în mod curent telefoanele unor lideri ai lumii, între aceştia aflându-se şi cei din ţările aliate.

Indiscutabil, cel mai comentat episod a fost „telemobilul Angelei Merkel”, care a stârnit uriaşe reacţii în Germania, dar şi în diferite părţi ale lumii, unde şocul a fost creat atât de faptul în sine, cât şi de amploarea operaţiunii secrete americane. Al doilea moment, şi el ştiut, dar necomentat public din lipsa dovezilor, a fost cel al agenţilor recrutaţi de CIA şi NSA, dar, până la urmă, şi în acest domeniu ele au apărut şi s-a întâmplat să fie tot în Germania, adică acolo unde scandalul interceptărilor făcuse cele mai mari valuri, preşedintele Barack Obama trebuind să scoată castanele din foc, deşi nu el fusese cel care autorizase aperaţiunile respective, dar beneficiase de pe urma lor chiar în convorbirile pe care le-a avut cu cancelara Merkel.

Acum însă, lucrurile par a fi radical diferite doar din perspectiva oamenilor obişnuiţi, pentru că SUA şi conducătorii lor au o altă viziune asupra lumii şi, evident, a Germaniei. Astfel, zilele trecute, a fost arestat un ins de 31 de ani care spiona parlamentarii germani ce făceau o anchetă privind… acţiunile de spionaj ale National Security Agency (NSA). El aparţinea serviciului german de informaţii (Bundesnachrichtendienst, BND). La început a fost bănuit că a intrat în contact cu serviciile secrete ruseşti, dar, în final, spre stupoarea tuturor, s-a dovedit că lucra pentru un serviciu secret american căruia îi remisese 218 documente în 18 luni. La puţin timp după descoperirea lui, justiţia germană a lansat o altă anchetă referitoare la un alt caz de spionaj, considerat şi mai grav. De data asta este vorba de o persoană care lucra la Ministerul Apărării, iar Cancelaria de la Berlin a apreciat că este vorba de o „afacere gravă”, dacă acuzaţiile se adeveresc. Cum paharul s-a umplut, reacţia oficială nu a întârziat, iar presa a apreciat că expulzarea şefului serviciilor secrete americane din Germania reprezintă o adevărată „pauză” în relaţiile dintre cei doi aliaţi.

Astfel, cotidianul „Süddeutsche Zeitung” (SZ) scria că „este o pauză în istoria relaţiilor germano-americane”, văzând în ea „un act fără precedent de protest faţă de aroganţa americană”. (Fostul cancelar) „Gerhard Schröder a făcut primul pas spre autonomie vizavi de marele aliat, acum 12 ani, spunând Nu războiului în Irak” declanşat de preşedintele Bush. „Acum este vorba de o a doua etapă”, scrie SZ, apreciind-o, totuşi, „tardivă”. Şi ziarul conservator „Frankfurter Allgemeine Zeitung” (FAZ) comentează incidentul, el apreciind că Germania şi SUA „se află în pragul unui război diplomatic” şi susţine decizia de expulzare. „Merkel nu este canişul lui Obama. Mesajul pe care ea i l-a transmis este pe cât de clar, pe atât de indispensabil”.

La rândul lui, „Bild”, cel mai citit cotidian din această ţară, apreciază că relaţiile germano-americane „sunt la cel mai jos nivel” din cauza „insultelor”, „atacurilor” şi „promisiunilor americane nerespectate”. Un punct de vedere interesant are şi „Die Welt”, care scrie că Germania a trecut de la statutul de aliat la cel de ţintă a CIA şi NSA. „Este un semn de suveranitate. Cândva, în acea belle epoque a războiului rece, BND era ca o filială provincială a CIA; azi, el are onoarea de a fi infiltrat de colegii din Langley” (sediul CIA – n.n.). Faptul că serviciile secrete americane penetrează BND, spionează comisia de anchetă a Bundestagului în cazul NSA, ascultă telefonul cancelarei, supraveghează întreprinderile germane pentru a repera violările embargourilor americane este total neruşinat, dar nu surprinzător. El demonstrează că parteneriatul transatlantic are fisuri, ceea ce nu este surprinzător”. Acelaşi ziar mai aduce în discuţie o temă sensibilă, aparent paradoxală, şi anume că, în pofida a tot ce a făcut, Germania rămâne un aliat de mâna a doua al SUA! „În materie de informaţii, învingătorii din al Doilea Război Mondial preferă să rămână între ei. Şi totuşi, toată lumea spionează toată lumea! Chiar israelienii spionează americanii, şi invers este probabil la fel. Astfel, ca între amici!”

În fine, „Die Welt” arată că americanii au de ce să fie neîncrezători în nemţi. Războiul Rece este departe de a se fi terminat, el are chiar intenţia de a se reanima – iar linia frontului pare să treacă tot prin Berlin, direct prin Poarta Brandenburg. Acesta este preţul suveranităţii. Şi al naivităţii!”. În fine, „Die Zeit” scria şi mai tranşat că nu un singur „diplomat” american trebuia expulzat, ci sute de agenţi ai NSA aflaţi pe teritoriul german!

Pe de altă parte, la rubrica sa Opinii, FAZ a publicat un articol semnat de jurnalistul James Kirchick, specialist în politica externă americană, care încerca să explice de ce NSA are tot interesul să-şi îndrepte „urechile şi ochii” spre Berlin. După el, Germania reprezintă un pericol potenţial pentru SUA datorită legăturilor ei strânse cu cei doi mari inamici ai Americii – Rusia şi Iranul. Ţinând seama de cele de mai sus, „serviciile secrete americane ar fi nebune dacă nu ar declanşa operaţiuni de spionaj intense în Germania”, scria ziaristul citat. Pe urmă, până la căderea Zidului, Berlinul era un „cuib al spionilor” şi, la un sfert de secol după eveniment, oraşul nu şi-a pierdut puterea de atracţie în ce priveşte serviciile secrete ruseşti, ceea ce face indispensabilă prezenţa celor americane. Condamnând răspicat interceptarea telemobilului cancelarei Merkel, Kirchick apreciază că rezerva arătată de guvernul german faţă de criza ucraineană oferă SUA toate motivele ca să fie neliniştite în faţa nemţilor şi să păstreze „ochii” asupra acestui „partener” european.

Pe scurt, şi aliaţii sunt spionaţi, nu-i aşa?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.