10/03/2015
Tot mai multe informaţii, pornite în diverse momente, din diverse guri şi pixuri, converg azi spre o concluzie aiuritoare: adevăratul “tătuc” al farsei naţionale botezată în ultimii ani cu numele de cod “justiţia independentă din România” nu a fost nici Traian Băsescu, nici Ambasada SUA la Bucureşti, nici Laura Codruţa Kovesi, nici Tiberiu Niţu, nici Robert Cazanciuc ci ştersul si camuflatul Florian Coldea.
Acest personaj, cu fizionomie în colţuri şi priviri ţintuitoare amintind de frisonantul Joseph Goebells, se regăseşte, în diverse relatări, în cele mai neaşteptate locuri şi postúri: ba negociind răscumpărarea ziariştilor români răpiţi în Irak, ba documentând şantaje la adresa judecătorilor CCR, ba participând la şuete de weekend cu Dorin Cocoş, ba înfiinţând televiziuni, ba reducându-le la tăcere când nevoi imperative o cereau.
Din relatările judecătorilor Angela Ciurea şi Ciprian Nastasiu (dar nu numai), necontestate până în prezent de cei vizaţi, rezultă că prezenţa lui Florian Coldea în biroul Laurei Kovesi, când se discutau cazuri importante, era nelipsită. Şi nu doar prezenţa dat şi implicarea lui în luarea unor decizii majore privind soarta persoanelor publice anchetate în respectivele dosare. Asta încă din 2007 – 2008.
Ce căuta un ofiţer activ al SRI în înfăptuirea actelor de aşa zisă justiţie din biroul Procurorului General al României? Şi în baza cărui mandat? Iată întrebări cruciale, de la care ar trebui pornit în descifrarea rolului ocult al lui Florian Coldea în cruciada dosarelor politice care a urmat.
Cine a condus, de fapt, parchetele din România pe toată durata regimului Băsescu şi, mai ales, în ultimii ani de ticsire a puşcăriilor cu inamicii politici ai preşedintelui?
Dacă azi s-ar descoperi că Traian Băsescu ar fi fost măcar o dată în biroul Laurei Kovesi, să o monitorizeze şi să o ghidoneze în îndeplinirea atribuţiilor ei de înalt reprezentant al celei de-a treia puteri în stat, cum ar mai vui toate canalele de ştiri. Faptul că a făcut-o Coldea, în mod repetat, probat, nu iscă mai mult decât rumori confirmative. “Păi ce, se îndoia cineva că SRI e omniprezent”?
În tot acest context am fost ieri foarte pus pe gânduri de o declaraţie recentă a Alinei Bica, reluată şi comentată de Cătălin Tolontan pe blogul său. Citez:
“Coldea i-a dat o ”informare” (Alinei Bica n.a.) potrivit căreia, ”din rațiuni de securitate națională”, legate de exploatările pe care Tender le deține în Africa, ar fi bine să reanalizeze dosarul omului de afaceri. Astfel încît acesta să nu facă închisaore.
Motivul lui Coldea? Prin firma lui Tender, Prospecțiuni SA, ”urmau să se deruleze anumite contracte”. Bica nu spune mai mult. Ce contracte? Tăcere.
În schimb, șefa DIICOT pretinde că i-a explicat lui Coldea că ”dosarul e foarte bine făcut” și ”că e imposibil ca Tender să primească 3 ani cu suspendare”. La care adjunctul șefului SRI ar fi devenit ”vizibil deranjat” și a amenințat-o: ”că s-ar putea să o sfîrșesc rău că atunci cînd se discută chestiuni de stat nu am căderea necesară să aplic rațiuni de cenzură””.
Poate că, în condiţii normale, aş fi avut mai multe suspiciuni legate de veridicitatea celor reclamate de Alina Bica. Cu gândul însă la imaginea unui Coldea vigilent, patrulând prin biroul lui Kovesi ca să se asigure că aceasta nu va pleca urechea la argumentele lui Ciurea şi Nastasiu şi nu se va abate de la planul impus de el, din “raţiuni de stat”, denunţul Alinei Bica mi s-a părut credibil şi extrem de grav. Omul ăsta, ajuns din maior general cu trei stele în mai puţin timp decât i-ar trebui unui învăţăcel să absolve orice institut pedagocic, se poate crede un fel de pogorât pe pământ cu o misiune divină. Până la urmă, în numele “securităţii naţionale”, a “interesului de stat”, poţi ordona orice, oricui, fără explicaţii suplimentare. Invoci secrete, informaţii clasificate şi închizi astfel gurile cârcotaşe înainte chiar de a se fi deschis.
Am mai sesizat ceva din declaraţia Alinei Bica. Pe ea, Coldea a chemat-o la SRI ca să-i dea dispoziţii. În cazul lui Kovesi, se ducea el la biroul ei. O diferenţă de tratament care poate fi şi ea sugestivă.
Şi acum vin şi mă întreb: de ce n-ar aplica Coldea şi în cazul lui Traian Băsescu acelaşi tratament pe care l-a încercat cu Tender? Să-i ceară Laurei Kovesi, când va veni momentul, ca în numele “securităţii naţionale” Traian Băsescu să fie condamnat cu suspendare? Credeţi că s-ar putea teme de un refuz din partea doamnei Kovesi? Am glumit! Să ne mai destindem puţin.
Tot eu afirmam în articolul anterior că arestarea cât mai “beton” a lui Traian Băsescu a devenit pentru SRI + DNA meciul secolului. Iar arestarea lui se anunţă a fi un spectacol cu audienţă planetară.
Mă contrazic, cumva, de la o zi la alta? Dacă da, doar într-o mică măsură. Recunosc că nu mă gândisem, până la citatul de ieri din declaraţia Alinei Bica, că în sprijinul nearestării unui infractor de calibru pot fi invocate “raţiuni de stat” şi “securitatea naţională”. Domnul Coldea mi-a deschis ochii: da, pot fi invocate, oricât de independentă şi imparţială şi oarbă şi surdă (aţi mai întâlnit un astfel de portret al perfecţiunii?) ar fi justiţia. Pe de altă parte însă, una e să invoci astfel de argumente transjustiţiare în discreţia birourilor capitonate şi alta să le prezinţi deschis, spre validare, societăţii nervoase şi avide de revanşă.
Cred că, în decembrie 2014, Traian Băsescu şi Florian Coldea erau încă înţeleşi să joace pe-o mână. Ceilalţi parteneri importanţi din ruleta de-a justiţia, Codruţa Kovesi, Livia Stanciu, Alina Bica, Tiberiu Niţu, se dovediseră de-ai casei, gata să-nchidă ochii la prestidigitaţiile crupierului în uniformă cu fireturi.
A intervenit însă ceva, poate capriciile prezidenţiale ale Elenei Udrea, poate umbra panoramică a lui Klaus Iohannis şi roata ruletei s-a transformat în altceva care se învârte: în butoiaşul ruletei. Butoiaşul unei rulete ruseşti.
Azi lucrurile par mult mai încărcate de pericole pentru libertatea lui Traian Băsescu decât ieri. Iar comesenii de la masa cu postav verde mult mai motivaţi să-şi joace jetoanele decât să le cedeze pentru o cauză pierdută.
Succesul vrăjitoriilor lui Coldea depindea, în perioada lui de glorie, de unghiurile moarte şi discreţia culiselor. În momentul în care recuzita sa cu joben şi iepuraşi a fost scoasă la vedere, spectacolul s-a compromis. Trebuie să fii nebun să-l joci în continuare când trucurile ţi-au fost devoalate.
Şi când, pe deasupra, ai şi un nou şef civil.
Ar fi realist pentru Traian Băsescu să nu se mai bazeze prea mult pe aranjamentele minuţios ticluite anterior cu Coldea şi Kovesi. Şi nici pe dosarele compromiţătoare despre aceştia pe care le-a pus deoparte ca o centură de siguranţă. O fi el gata să-i tragă la fund în caz de trădare dar şi trasul ăsta la fund are efect atunci când în bazin e apă. Ori, ceea ce observăm în prezent din partea procurorilor, este o vastă acţiune de asanare în zona mocirlei băsiste.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.