Cînd legea şi sistemul politic au permis ca procurorii să tortureze, ei au torturat; cînd legea le-a permis să facă abuzuri, ei au abuzat; cînd legea le-a permis să facă dosare politice, procurorii le-au făcut. După toată experienţa de după instaurarea comunismului, oare nu am înţeles că doar Legea împiedică toate astea?
Citesc stupefiat ştirea potrivit căreia preşedintele Klaus Iohannis ameninţă Parlamentul cu CCR dacă va modifica noul Cod de procedură penală în ceea ce priveşte înlocuirea „suspiciunilor rezonabile” cu „indiciile temeinice” şi nu înţeleg care este mecanismul de la Cotroceni care-l pune în această situaţie ce-i va crea mari probleme de imagine în rîndul populaţiei, oricîte laude ar primi din afara ţării! L-am întîlnit la Craiova, în campania electorală, pe domnul Iohannis şi i-am oferit cartea mea „Elita second hand”, în care sînt mai multe texte despre tămîietorii lui Traian Băsescu. Mi s-a părut atunci un om onest, dispus să înţeleagă faptul că funcţia de preşedinte, pentru care candida, este una pe care trebuie s-o pună în slujba cetăţeanului, adică a aceluia căruia îi cerea votul. Ce minune a produs această schimbare care-l face acum pe cel devenit preşedintele ţării să treacă de partea instituţiilor de forţă ale statului, ignorînd în acelaşi timp protecţia prin lege a cetăţeanului anchetat de acestea? Cine i-a băgat în cap ideea că DNA-ul nu e suficient de puternic şi are nevoie de sprijinul său? Acestea, şi multe altele, sînt întrebări care vin din constatarea regretabilă că s-a schimbat ceva fundamental între acel Iohannis din campania electorală şi acesta, care ignoră drepturile şi libertăţile cetăţenilor, susţinînd autoritatea unor instituţii în defavoarea singurului sprijin al cetăţeanului: o lege bună, dreaptă şi echilibrată.
Poate că n-aş fi atît de vehement dacă poziţia preşedintelui n-ar veni în acelaşi timp cu aceea a Laurei Codruţa Kovesi, care, extrem de atentă la ce spun anumite ambasade, declară că Parlamentul, instituţia care reprezintă democraţia oricărei ţări, ar fi răul cel mai mare al societăţii noastre, că parlamentarii vor modificarea noului Cod de procedură penală pentru ca ei să scape de puşcărie! Kovesi ar vrea ca Parlamentul să facă legile după cum vor procurorii, fără să se întrebe ce s-ar întîmpla dacă, pe aceeaşi judecată, toate categoriile sociale şi-ar face singure legile! Femeia aceasta, adusă de Băsescu în fruntea Parchetelor pe criterii numai de el ştiute, nu poate să înţeleagă că instituţia pe care o conduce este o parte a executivului, fiind subordonată ministrului Justiţiei, şi că nu poate să facă legi, acesta fiind atributul exclusiv al Parlamentului!
Şi poate că nici aşa nu aş fi devenit atît de vehement dacă nu ar fi intervenit şi Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ, care a declarat că şi instituţia pe care o conduce este partenerul DNA, cu toate că judecătorul trebuie să dea sentinţele ca factor de echilibru între procurori şi avocaţi! Sinceritatea Liviei Stanciu devoalează faptul că, la nivel instituţional, se vrea ca judecătorii să facă la fel ca în perioada marilor procese politice din anii ’50, adică doar să confirme abuzurile procurorilor kominternişti, ceea ce ar trebui să ne îngrozească!
Şi poate că nici atunci n-aş fi devenit vehement dacă nu ar fi venit şi declaraţia generalului SRI Dumitru Dumbravă, care a spus că „dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”! Generalul Dumbravă adaugă faptul că interesul SRI se menţine – atenţie! – „pe toată lungimea lanţului trofic judiciar”! Nu ştiu ce înţelege generalul SRI prin „lanţ trofic”, însă DEX-ul spune că „trofic” înseamnă ceva „privitor la nutriţie, care întreţine nutriţia”! În acest sens, „lanţul trofic” este definit ca „un șir care enumeră relațiile de hrănire dintre organismele componente ale unui anumit ecosistem, în care fiecare organism depinde, pentru a se hrăni, de membrul anterior al lanțului său trofic”. Eu cred că generalul nu ştie ce înseamnă „lanţ trofic”, dar că i-a plăcut expresia şi abia aştepta s-o folosească pentru a se da deştept. Dacă însă nu e aşa, iar generalul ştie ce înseamnă, atunci lucrurile sînt grave de tot, căci, dacă a folosit simbolic această expresie, atunci ştie că „lanţul trofic” se referă la trecerea unor substanţe fundamentale de la o bază prin intermediul răpitorilor, ajungîndu-se la un hiperparazit! În acest domeniu se ştie că prima verigă o reprezintă de obicei plantele, numite „producători”, iar ultima o reprezintă „descompunătorii”. Mai clar, anumite substanţe sînt luate din plante prin îngurgitarea acestora de către unele animale ierbivore, apoi aceste substanţe trec în animalele carnivore prin faptul că sînt mîncate de acestea! Se disting trei „lanţuri trofice”: „lanțul prădătorilor”, „lanțul saprofagelor” (organismele saprofage consumă animalul mort) şi „lanțul paraziților”. Se impune, în acest sens, ca generalul Dumbravă să ne spună pe care lanţ trofic se situează SRI în viziunea sa!
Revenind, dacă şefa DNA, preşedinta ÎCCJ, un general SRI şi însuşi preşedintele ţării sar la gîtul Parlamentului pentru a-l împiedica să modifice o lege care permite ca orice cetăţean să fie arestat doar pe baza suspiciunilor subiective ale anchetatorilor, fie ele şi rezonabile, înseamnă că noi, simplii cetăţeni, în momentul în care sîntem chemaţi la anchetă, nu mai are rost să ne luăm avocaţi, ci va trebui să mergem direct în penitenciare pentru a ne executa pedeapsa, căci, pe „lanţul trofic” al prădătorilor, noi am fi doar victima ce urmează să hrănească paraziţii!
Trebuie făcută însă o diferenţă: pe cei de la DNA şi SRI îi înţeleg căci dintotdeauna au vrut să aibă o putere necontrolabilă, dar şefa celei mai înalte instanţe judecătoreşti şi preşedintele ţării nu au voie să le fie parteneri, căci aceste instituţii reprezintă garanţia cetăţenilor că sînt protejaţi în faţa instituţiilor de forţă ale statului! Fără această garanţie, care credeţi, domnule Iohannis, că va fi pasul următor? Pădurile înţelegem că trebuie să fie protejate, la fel şi unele animale; pe noi, oamenii, ne mai protejează cineva?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.