Şi nevasta lui Cărtărescu este abonată la banii ICR

Ioana Nicolaie scrie: „coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub ţîţele ei nehrănite/ iar ea mînca, din el mînca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe”.

Mircea Cărtărescu îi răspunde: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură” (din vol. „40238 TESCANI”).

Mircea Cărtărescu, autorul romanului „Orbitor” (în care scria „îmi bag p… în regina Angliei”), nu s-a mulţumit să fie singurul răsfăţat al familiei pe banii Institutului Cultural Român (ICR), ci şi-a introdus şi soţia, poetesa-porno Ioana Nicolaie, în nenumărate programe care i-au asigurat deplasările în străinătate, rezidenţe prelungite pentru a-şi scrie „opera”, precum şi traduceri în Franţa, Anglia, Canada, Austria, Suedia, SUA sau Bulgaria!

Ioana Nicolaie – poeta porno

O simplă privire aruncată în lista de stipendii acordate de ICR arată că Ioana Nicolaie este promovată mai mult decît este Eminescu, deşi „opera” ei nu depăşeşte genunchiul broaştei, cum spunea cineva. Ea a debutat în poezie printr-un experiment ciudat, în care un grup de tineri, după cîteva zile de orgii, au publicat volumul „40238 TESCANI”, despre care criticul literar Alex Ştefănescu scria că este „O partidă de text în grup” (România literară, nr. 5, 2000)!

În timpul acelei orgii de la Tescani, Ioana Nicolaie era măritată cu poetul Gelu Vlaşin. Participanţii erau Marius Ianuş, nevasta lui de atunci Domnica Drumea, Ioan Godeanu, Angelo Mitchievici, Mircea Cărtărescu, pe vremea aceea însurat cu altcineva, Doina Ioanid, Cecilia Ştefănescu şi viitorul ei soţ Florin Iaru (Râpă).

Chiar eroii orgiei poetice povestesc ce au făcut în acele cîteva noapţi: „Am fost plecati citiva scriitori la Tescani, unde am realizat acest volum din trei bucati, ne-am scris texte pe piele, ne-am povestit intimplari intr-o seara foarte ciudata si aproape gotica, as spune, intimplari din viata noastra, pe care le-am tras pe banda si le-am pus apoi in pagini” (Cecilia Ştefănescu, România culturală, 2005).

Iată ce versuri au rezultat: „îndreptându-şi limba înspre tine, îţi intră-ntre picioare pe sub rochiţa scrobită”… „i-ai digerat organele, te-ai lins pe bot”… „printr-un straniu efect clitorisul se lungise în penis”… „am umplut closete întregi cu vată însângerată”… „fut şi la revedere”. Şi o altă mostră a telentului în grup: „blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub ţâţele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe”. Sau: „ea-şi zdrelea gingiile în lună/ ea-şi spărgea dinţii în ficatul lui/ ea ronţăia garful lui, sorbea măduva lui/ folosea ca vibrator o eprubetă plină cu sângele lui/ folosea ca suzetă un deget al lui”.

Bomboana pe colivă a volumului este însă aceasta „Totul era ca lumea. Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură”. De remarcat că în acel grup singura blondă era Ioana Nicolaie, iar singurul mustăcios era Mircea Cărătrescu!

Criticii n-au fost sensibili la erotismul grupului

Frumuseţea acestor poeme erotice n-a fost gustată de critica literară, deşi acest volum avea să fie trambulina ce i-a propulsat pe autori spre fondurile ICR, din care de atunci şi pînă azi s-au tot înfruptat.

Cităm tot din cronica lui Alex Ştefănescu: „Acolo – după cum mărturisesc ei înşişi – şi-au risipit cu plăcere timpul, „hăhăind, pilind şi rătăcind prin curtea domeniului”. în plus, s-au apucat să compună „un poem colectiv, o pantomimă textuală”. Într-o ordine stabilită prin tragere la sorţi, fiecare dintre ei a conceput câte o parte a poemului. Apoi, alte versuri şi le-au scris unii altora pe pielea din diferite zone ale corpului, cu pixul, şi au fotografiat aceste „manuscrise”.

Criticul comentează şi tehnica poetică a autorilor: „Procedeele de epatare a eventualului burghez sunt ieftine, miza spirituală rămâne aproape mereu minoră, iar obsesiile sexuale care răzbat din texte par ale unor studenţi eternizaţi în condiţia de studenţi. Dacă o femeie de serviciu de la Facultatea de Litere ar avea ideea să colecţioneze hârtiile mototolite pe care le găseşte pe jos după cursuri, seminarii sau şedinţe de cenaclu, ar putea publica la bătrâneţe o sută de cărţi de acelaşi fel. Autorii au avut grijă să nu precizeze cui anume aparţine fiecare text. Numele lor apar doar pe ultima copertă, înscrise pe spatele unei fete neidentificabile, în regiunea dintre omoplaţi şi fese. Acest colectivism explică probabil lipsa de zel cu care membrii grupului s-au angajat în actul creaţiei.”

Alex Ştefănescu spune în finalul cronicii sale: „Este însă ridicol – şi meschin – să-ţi notezi conştiincios această fantezie şi să o incluzi într-o carte. Mircea Cărtărescu şi prietenii săi procedează asemenea acelor pasageri dintr-un avion care, după ce iau masa, îşi bagă în buzunare tacâmurile de plastic, cu gândul să le păstreze toată viaţa”.

Bordelul literar de la ICR

Cu toate că un critic de talia lui Alex Ştefănescu, de altfel un bun prieten al grupului din care fac parte aceste pornostaruri poetice, le-a devoalat în acest fel fanteziile erotice deşertate în volumul „40238 TESCANI”, Institutul Cultural Român (ICR) i-a prins aproape pe toţi în programe finanţate cu bani de la buget:

– Ioana Nicolaie (fostă Vlaşin), deşi a debutat cu un „text în grup”, este tradusă în Franţa, Anglia, Canada, Austria, Suedia sau Bulgaria, beneficiind de nenumărate finanţări de la ICR, între care cea mai ciudată este cea din SUA, din aprilie 2011, cînd şi ea şi soţul au fost plătiţi pentru a citi „câteva dintre cele mai frumoase poezii ale lor”! E greu să-şi imagineze cineva că porno-poetei i s-a tradus în America volumul pentru copii „Aventurile lui Arik”!

– Doina Ioanid a fost invitată de ICR Bruxelles în martie 2012 să facă un turneu în Belgia şi Olanda şi i-a tradus în neerlandeză volumul de prostioare intitulat „Duduca de marţipan”. Este prezentată pe pagina ICR ca fiind „una dintre reprezentantele de prim ordin ale “generaţiei 2000”!

– Lui Angelo Mitchievici, ICR i-a publicat în prorpia editură volumul „Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente”, după ce a avut inspiraţia să scrie cartea „O lume dispărută”, care conţine şi un dialog cu Horia Roman Patapievici, preşedintele ICR!

– Domnica Drumea a fost invitată de ICR Stockholm să-şi citească versurile la Ordsprak Uppsala Internationella Poetry Festival 2011, după ce participase tot pe banii statului la atelierul de traducere româno-suedez organizat de ICR Stockholm începând din 2008!

– Cecilia Ştefănescu a fost invitată de ICR în decembrie 2007 la o lectură publică la Varşovia şi. aşa cum scrie pe pagina ICR, a fost pusă în legătură cu directorii unor edituri!

– Florin Iaru a citit şi el cîteva poezii în cadrul „campaniei de promovare a poeziei europene „Metropoezia”/„Wiersze w Metrze”/”Poems in the Underground” derulată de ICR la Varşovia”, după cum citim pe pagina ICR.

Campionii fondurilor ICR – soţii Cărtărescu

Evident, cei mai mari beneficiari ai burselor şi rezidenţelor acordate de ICR din bani publici sînt Mircea Cărtărescu şi Ioana Nicolaie, soţia sa. ICR-ul a avut grijă de acest cuplu chiar înainte de a forma o familie, aşa cum povesteşte chiar porno-poeta într-un interviu din revista „AS”, nr. 872 din 2009: „Pe noi ne-a ajutat plecarea la Berlin. Mircea deţinuse o bursă importantă a statului german şi l-am însoţit. Timp de aproape doi ani am stat departe de ţară, de prieteni, de familie, dar nedespărţită de Mircea nici o secundă. Nici pînă la pîine nu mergeam separat. Asta ne-a legat extraordinar, dar mi-a dat şi o senzaţie de inadecvare, în momentul în care ne-am reîntors în ţară şi a trebuit să îmi găsesc un loc de muncă. Mircea m-a cerut în căsătorie într-un autobuz berlinez”.

Mai rămînea ca ICR să le facă şi nunta, să le organizeze luna de miere şi, de ce nu, să le plătească şi cheltuielile de botez dacă tot s-au apucat! În timpul acestei (sic!) burse de familie, Mircea scria la romanul „Orbitor”, în care, după cum se ştie, se adresează atît de elegant către Casa regală a Marii Britanii: „îmi bag p… în regina Angliei”.

Cu o naivitate dezarmantă, Ioana Nicolaie povesteşte cum îşi scriu soţii Cărtărescu cărţile şi cine le plăteşte mofturile vieţii: „Eu şi Mircea ne-am scris cărţile în străinătate. Am mers în diverse locuri unde el a primit burse sau rezidenţă. Ni se asigurau casă şi bani suficienţi cît să trăim decent şi să ne permitem să ducem şi copilul la grădiniţă. Am avut un noroc extraordinar. Şi acum, abia aştept să plecăm la Berlin. Îl vom lua şi pe Gabriel cu noi şi-l vom înscrie la şcoală acolo”.

Cîte pensii a înghiţit ICR?

În timp ce guvernele României taie salariile profesorilor şi doctorilor, precum şi pensiile amărîţilor, ICR plăteşte anual vreo 15 milioane de euro pentru acţiuni ce ţin mai degrabă de interese oculte. După astfel de finanţări, nu era normal ca şi Cărtărescu să întoarcă serviciile? Nu era normal ca el să devină ţuţerul de frunte al lui Traian Băsescu, din moment ce, cu întreaga familie, se lăfăie prin capitalele lumii pe banii ICR, instituţie aflată sub patronajul Preşedinţiei?

În numerele viitoare vom prezenta întreaga structură a ICR, cu toate filialele sale, astfel încît Garda financiară să aibă curajul să facă un audit corect, iar noul Guvern să desfiinţeze această agentură intitulată ICR, în jurul căreia s-au aciuat tot felul de ciudaţi care cred că reprezintă cultura română, ba cu poezii pornografice, ba cu pantere încornorate cu zvastici!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.