Un proiect puţin cunoscut a fost o interesantă iniţiativă privată, şi anume aceea de a duce Sinaia mai aproape de Bucureşti. O staţiune balneo-climaterică la marginea Capitalei a fost o ambiţioasă viziune edilitară de la începutul secolului XX. Numele ei: “Staţiunea de vilegiatură şi Idroterapia Sinaia Mică la Chitila-Mogoşoaia lângă Bucuresci”.
Pe scurt, Elena Athanasiu Rădulescu, “proprietară parafernală a domeniului Chitila-Mogoşoaia”, având consimţământul soţului ei, Athanasie Rădulescu, a decis să se implice într-un proiect edilitar-urbanistic. Întinsa proprietate a familiei Rădulescu a fost parcelată în 399 de loturi de categorie A (600 mp a câte 900 lei bucata), aflate de-a lungul bulevardelor centrale ale viitoarei staţiuni. Au mai fost stabilite loturi de categoria B şi C, mai mici şi mai ieftine. Vânzarea parcelelor urma să se facă “cu plata o dată sau în mai multe termene, după dorinţa cumpărătorului”.
Motivul pentru care a fost ales acest tip de proiect edilitar a fost acela că “nu toţi au timpul ori mijloacele să se ducă aşa departe. Cei mai mulţi sunt în căutarea unei localităţi care, în imediata apropiere a Capitalei, să le ofere, cu mai mică cheltuială, plăcerile vilegiaturei şi însuşirile favorabile restabilirii sănătăţii”. La 1900, staţiunea se afla la numai6 kmde barierele oraşului, Griviţa şi Victoria.
Sinaia Mică era deservită de o gară ce urma linia forturilor, fiind înconjurată pe două părţi de pădurea Mogoşoaiei, şi scăldată de altă parte de apa Colentinei; era “înzestrată de natură cu vâlcele răcoroase, ferite de vânt şi adumbrate de soare”.
Investitorii descoperiseră şi resurse termale subterane care fuseseră deja puse în valoare cu ajutorul unei fântâni “săpate de curând”, apă care atrăgea zilnic mii de persoane, care, seduse de calitatea acestei ape, o considerau un leac”.
Soţii Athanasiu hotărâseră “să creeze la Chitila-Mogoşoaia” o staţiune modernă “după chipul stabilimentelor similare din străinătate”. În spaţiul staţiunii se aflau o şcoală, o primărie, o biserică, o piaţă de comerţ şi, desigur, o gară modernă. Hotelul staţiunii se continua cu o terasă a cărei prelungire deţinea un bazin cu apă în mijlocul unui parc. Complexul hotelier era completat cu terenuri de tenis, un casino, un pavilion-cofetărie şi un han pentru turiştii ocazionali.
Banca de Scont din Bucureşti (al cărei sediu se afla pe strada Smârdan nr.2) urma să vândă sau să închirieze parcelele pe 99 de ani. Proiectul s-a prăbuşit din cauza anilor Primului Război Mondial şi devalorizării vertiginoase a leului după 1918, iar pe suprafaţa staţiunii de odinioară se află astăzi cartierul Străuleşti.
Sinaia Mică – jumătatea de nord a staţiunii proiectate
Sinaia Mică – Jumătatea de sud a staţiunii proiectate
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.